O diferenţă de câteva grade
Diferenţa dintre fericire şi nenorocire… se rezumă, de obicei, la o eroare de numai câteva grade.
Dragii mei fraţi, simt puterea şi bunătatea dumneavoastră când ne adunăm ca preoţie a lui Dumnezeu. Vă îndrăgesc; vă admir! Vă mulţumesc pentru credinţa, rugăciunile şi bunăvoinţa dumneavoastră de a-L sluji pe Domnul.
Au trecut de-acum două luni de când preşedintele Thomas S. Monson m-a chemat să slujesc în calitate de al doilea consilier în Prima Preşedinţie a Bisericii. Sunt convins că a fost o surpriză pentru mulţi, căci şi pe mine m-a luat prin surprindere. De fapt, trebuie să spun că am fost, poate, a doua persoană din lume surprinsă, prima fiind soţia mea.
În ziua în care Cvorumul Celor Doisprezece s-a întrunit în templu pentru a-l susţine pe preşedintele Monson şi pentru a-l rândui ca profet, văzător, revelator şi preşedinte al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, m-am simţit extrem de fericit să am şansa de a ridica mâna în semn de sprijin pentru dragul meu prieten şi conducător.
După ce a fost susţinut, preşedintele Monson a anunţat cine sunt consilierii lui.
Preşedintele Eyring nu a fost o surpriză. Este un om de valoare şi de caracter – o alegere minunată ca prim consilier. Cât de mult îl îndrăgesc şi-l admir!
Apoi, preşedintele Monson a anunţat cine este al doilea consilier al său. Era un nume care-mi părea foarte familiar. Era numele meu.
M-am uitat de jur împrejurul camerei, nefiind sigur dacă am auzit bine. Însă, zâmbetele fraţilor mei şi privirea înţelegătoare a preşedintelui Monson m-au asigurat, încă o dată, că viaţa mea urma să se schimbe.
Cu toţii îi ducem lipsa preşedintelui Hinckley. El continuă să ne binecuvânteze vieţile.
Preşedintele Monson este profetul lui Dumnezeu în zilele noastre; îl respect şi îmi ofer inima, sufletul, cugetul şi tăria pentru această măreaţă lucrare.
În anul 1979, un avion mare de pasageri cu 257 de oameni la bord a plecat într-un zbor de agrement din Noua Zeelandă spre Antarctica şi retur. Totuşi, fără ca piloţii să ştie, cineva a modificat coordonatele zborului cu numai 2 grade. Această eroare a dus aeronava cu 45 km la est de locul în care piloţii credeau că se află. Când s-au apropiat de Antarctica, piloţii au coborât avionul la o altitudine mai mică pentru a oferi pasagerilor o imagine mai bună a peisajului. Deşi amândoi erau piloţi cu experienţă, niciunul nu efectuase acest zbor înainte şi nu aveau cum să ştie că, din cauza coordonatelor greşite, ajunseseră exact în calea muntelui Erebus, un vulcan activ care se ridică peste întinderea îngheţată la peste 3.700 m.
Când piloţii pilotau avionul, albul zăpezii şi al gheţii ce acoperă vulcanul s-a contopit cu albeaţa norilor de deasupra, dându-le impresia că zburau deasupra unui teren plat. Când aparatura a dat semnalul că solul se înălţa cu repeziciune spre ei, a fost prea târziu. Avionul s-a prăbuşit de o parte a vulcanului, toţi cei de la bord murind.
A fost o tragedie cumplită din cauza unei erori neînsemnate – o diferenţă de numai câteva grade.1
În anii de când slujesc pe Domnul şi în nenumărate interviuri, am învăţat faptul că diferenţa dintre fericirea şi nenorocirea fiecăruia în cadrul căsniciilor şi familiilor se rezumă, de obicei, la o eroare de numai câteva grade.
Saul, împăratul Israelului
Povestea lui Saul, împăratul Israelului, ilustrează această chestiune. Viaţa lui Saul a început cu o promisiune măreaţă, dar a avut un sfârşit nefericit şi tragic. La început, Saul era „tânăr… mai frumos decât oricare din copiii lui Israel”2. Saul a fost ales personal de către Dumnezeu pentru a fi împărat.3 El avea toate atuurile – era înalt4 şi provenea dintr-o familie cu influenţă5.
Desigur că Saul avea slăbiciuni, dar Domnul a promis să-l binecuvânteze, să-l sprijine şi să-i dea bunăstare. Scripturile ne relatează că Dumnezeu i-a promis că va fi mereu cu el6, că-i va da o altă inimă7 şi că va fi prefăcut în alt om8.
Atunci când a avut ajutorul Domnului, Saul a fost un împărat minunat. El a unit Israelul şi i-a învins pe amoniţi, care le cotropiseră ţara.9 La scurt timp, s-a confruntat cu o problemă mult mai gravă – filistenii, care aveau o armată incredibilă având care şi călăreţi „şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării”10. Israeliţii erau atât de îngroziţi de filisteni încât ei „s-au ascuns în peşteri, în stufişuri, în stânci”11.
Tânărul împărat avea nevoie de ajutor. Profetul Samuel i-a trimis vorbă să aştepte, căci el, profetul, va veni, va oferi jertfă şi va cere sfat de la Domnul. Saul a aşteptat şapte zile, iar profetul Samuel tot n-a venit. În cele din urmă, Saul a decis că nu mai poate aştepta. Şi-a adunat poporul laolaltă şi a făcut ceva pentru care nu deţinea autoritatea preoţiei – a oferit el însuşi jertfa.
Când a sosit Samuel, a fost sfâşiat de durere. „Ai lucrat ca un nebun”, a zis el. Dacă noul împărat ar fi aşteptat încă puţin şi nu s-ar fi abătut de la calea Domnului, dacă ar fi urmat rânduirea revelată a preoţiei, Domnul ar fi întărit domnia sa pe vecie. „Dar acum”, a zis Samuel, „domnia ta nu va dăinui”12.
În acea zi, profetul Samuel a observat o slăbiciune majoră în caracterul lui Saul. Când a fost presat de influenţa celor din jur, Saul nu a avut stăpânirea de sine de a continua pe cale, de a se încrede în Domnul şi în profetul Lui şi de a urma modelul stabilit de Dumnezeu.
Micile erori pot avea un impact mare în vieţile noastre
Diferenţa de numai câteva grade, ca în cazul zborului spre Antarctica, sau eşecul lui Saul de a asculta încă puţin de sfatul profetului, pot părea neînsemnate. Dar, până şi micile erori, în timp, pot avea un efect dramatic în vieţile noastre.
Daţi-mi voie să vă împărtăşesc cum le-am predat acelaşi principiu piloţilor tineri.
Să presupunem că trebuie să decolaţi avionul de la ecuator, cu intenţia de a naviga în jurul lumii, dar parcursul dumneavoastră a fost deviat cu numai un grad. La vremea când vă întoarceţi la aceeaşi longitudine, cât de departe veţi fi de parcurs? Cu câţiva kilometri? O sută de kilometri? Răspunsul vă poate surprinde. O eroare de numai un grad vă poate devia de la parcurs cu aproape 800 km sau cu o oră de zbor cu avionul cu reacţie.
Nimeni nu doreşte ca viaţa sa să se sfârşească în mod tragic. Dar, mult prea des, asemenea piloţilor şi pasagerilor zborului de agrement, punem la punct ceea ce sperăm a fi o călătorie minunată, ca mult prea târziu să realizăm că o eroare de numai câteva grade ne-a adus pe un parcurs către un dezastru spiritual.
Este vreo povaţă în aceste exemple pentru vieţile noastre?
Micile erori şi devierile neînsemnate de la doctrina Evangheliei lui Isus Hristos pot avea consecinţe regretabile în vieţile noastre. Este, deci, extrem de important să devenim îndeajuns de autodisciplinaţi pentru a putea să ne îndreptăm definitiv şi din timp ca să revenim pe drumul bun şi să nu aşteptăm sau să sperăm că erorile se vor corecta, cumva, de unele singure.
Cu cât amânăm mai mult să ne îndreptăm, cu atât devin mai mari schimbările necesare şi cu atât este mai greu să revenim pe traseul corect – chiar până la punctul în care un dezastru poate fi iminent.
Dumneavoastră, bărbaţi care deţineţi preoţia, vi s-a încredinţat o mare responsabilitate. Gândiţi-vă la aceasta: Tatăl nostru Ceresc v-a încredinţat dumneavoastră, tineri diaconi, învăţători şi preoţi „cheia slujirii îngerilor şi a Evangheliei pregătitoare”13. Dumneavoastră, bărbaţi care deţineţi Preoţia lui Melhisedec, aţi primit un jurământ şi un legământ prin care vă este promis tot ceea ce are Tatăl, dacă vă îndepliniţi cu credinţă şi sârguinţă datoria în preoţie.14
Domnul ne reaminteşte: „Cui i s-a dat mult i se va cere mult”15. Cei care deţin preoţia lui Dumnezeu au o mare responsabilitate, şi anume, de a fi exemple de bunătate pentru întreaga lume. Noi trăim conform acestor aşteptări atunci când sesizăm imediat pericolele şi influenţele ispititoare care ne pot abate de la calea Domnului şi când urmăm plini de curaj îndemnurile Duhului Sfânt de ne îndrepta definitiv, redresându-ne la traseu.
Această conferinţă este tradusă în 92 de limbi şi difuzată în 96 de ţări prin miracolul tehnologiei moderne. Mulţi dintre fraţii noştri participă la conferinţa generală prin intermediul internetului. Noile tehnologii ca aceasta fac posibil ca mesajul Evangheliei să fie răspândit în întreaga lume. Locaţiile web ale Bisericii sunt exemple bune de cum putem folosi această tehnologie ca pe o resursă minunată de inspiraţie, ajutor şi învăţare. Ele pot fi o binecuvântare pentru dumneavoastră, deţinători ai preoţiei, pentru familiile dumneavoastră şi pentru Biserică.
Dar fiţi cu băgare de seamă. Aceleaşi tehnologii pot permite ca influenţe rele să treacă pragul căminelor dumneavoastră. Aceste capcane periculoase sunt la o depărtare de doar un clic cu mouse-ul. Pornografia, violenţa, intoleranţa şi lipsa sfinţeniei distrug familiile, căsătoriile şi vieţile fiecăruia. Aceste pericole sunt distribuite prin multe canale media, inclusiv în reviste, cărţi, televiziune, filme şi muzică, la fel de bine şi pe internet. Domnul vă va ajuta să sesizaţi şi să evitaţi aceste rele. Sesizarea timpurie a pericolului şi îndreptarea clară a traseului sunt cele care vă vor menţine în lumina Evangheliei. Deciziile neînsemnate pot duce la consecinţe majore.
Să intri pe o pagină ciudată şi riscantă de conversaţie pe internet te poate duce în mijlocul unei furtuni dezlănţuite. Amplasarea unui calculator într-o cameră separată în care restul familiei nu are acces poate fi punctul de început al unei călătorii înşelătoare şi periculoase.
Dar Domnul nu cere doar fapte la vedere, ci şi ca gândurile şi simţămintele noastre interioare să fie aproape de spiritul legii.16 Dumnezeu „cere inima şi un suflet binevoitor”17.
Noi, preoţia lui Dumnezeu, avem responsabilitatea şi puterea de a ne direcţiona singuri: „Nu este bine ca Eu să poruncesc în toate lucrurile”, a zis Domnul. „Oamenii trebuie să se angajeze cu sârguinţă într-o cauză bună, şi să facă multe lucruri de bunăvoie, şi să realizeze multă dreptate; pentru că ei au în ei puterea de a acţiona prin ei înşişi”18.
Tatăl nostru Ceresc ştia dinainte ca noi să venim în viaţa muritoare că forţele negative ne vor ispiti ca să ne abatem de la traseul nostru „căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”19. De aceea, El a pregătit o cale ca noi să ne îndreptăm. Prin procesul milostiv al pocăinţei sincere şi prin ispăşirea lui Isus Hristos, păcatele noastre pot fi iertate, iar noi să „nu [pierim], ci să [avem] viaţa veşnică”20.
Bunăvoinţa noastră de a ne pocăi demonstrează recunoştinţa noastră faţă de darul lui Dumnezeu şi faţă de dragostea şi sacrificiul Salvatorului pentru noi. Poruncile şi legămintele preoţiei asigură o încercare a credinţei, supunerii şi dragostei faţă de Dumnezeu şi Isus Hristos dar, şi mai important, ele oferă ocazia de a simţi dragostea din partea lui Dumnezeu şi de a primi din plin bucurie, atât în această viaţă, cât şi în viaţa ce va urma.
Aceste porunci şi legăminte ale lui Dumnezeu sunt ca şi instrucţiunile de navigare din înalturi cereşti ce ne vor conduce în siguranţă către destinaţia noastră eternă. Aceasta este o destinaţie plină de frumuseţe şi slavă dincolo de orice închipuire. Aceasta merită efortul depus. Aceasta merită să te îndrepţi acum definitiv şi, apoi, să te menţii pe traseu.
Amintiţi-vă: cerurile nu vor fi pline cu cei care n-au făcut niciodată greşeli, ci cu cei care au sesizat că deviaseră de la traseu şi care şi-au îndreptat căile pentru a reveni la lumina adevărului Evangheliei.
Cu cât preţuim mai mult cuvintele profeţilor şi le punem în practică, cu atât mai bine vom sesiza când vom devia de la traseu – chiar şi în cazul a numai câteva grade.
Dar dacă ne abatem mult de la traseu?
Acum, dragi fraţi, către cei care au neglijat să decidă să se îndrepte aşa cum trebuie pe traseu şi care acum cred că sunt prea departe de calea Domnului pentru a se mai întoarce vreodată. Lor le vestim vestea cea bună, şi anume, Evanghelia mântuirii şi a salvării. Indiferent de cât de îngrozitor de mult aţi deviat de la traseu, indiferent de cât de mult v-aţi rătăcit, calea de întoarcere este sigură şi clară. Veniţi, învăţaţi despre Tatăl, oferiţi ca jertfă o inimă frântă şi un spirit smerit. Aveţi credinţă şi credeţi în puterea purificatoare a ispăşirii infinite a lui Isus, Hristosul. Dacă mărturisim şi ne pocăim de păcate, Dumnezeu este credincios şi drept pentru a ne ierta şi a ne curăţa de orice nelegiuire.21 „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada.”22
Poate că nu va fi o cale uşoară şi va necesita stăpânire de sine şi fermitate, dar la capătul ei este o slavă mai presus de orice descriere. Nu sunteţi condamnaţi la un sfârşit tragic. Mulţi sunt nerăbdători să vă ajute – familia dumneavoastră, episcopii, preşedinţii de ţăruş, conducătorii cvorumurilor dumneavoastră şi învăţătorii de acasă. Desigur, cel mai bun prieten al dumneavoastră este Atotputernicul Creator al universului. El înţelege tristeţea dumneavoastră. El cunoaşte durerea dumneavoastră. El şi Tatăl nostru din Cer vă vor binecuvânta, vă vor alina şi vă vor întări; Ei vor merge alături de dumneavoastră şi vă vor purta pe braţe atunci când vă străduiţi să vă îndreptaţi spre traseu.
Dragii mei fraţi, sunteţi cu adevărat fii aleşi şi preţioşi ai Tatălui Ceresc. El v-a încredinţat puterea sacră a preoţiei. Vă rog, nu vă abateţi de pe traseu, nici măcar cu câteva grade. Ascultaţi-L pe Domnul, Dumnezeul vostru şi El va face pentru dumneavoastră ce a promis că va fi făcut şi pentru Saul: El vă va da o inimă nouă, vă va face un om nou şi va fi mereu cu dumneavoastră.
Eu mărturisesc despre Tatăl nostru Ceresc care vă cunoaşte şi vă iubeşte. Depun mărturie despre Isus Hristos, Salvatorul nostru, care este capul acestei Biserici. Preşedintele Thomas S. Monson este astăzi profetul lui Dumnezeu. Îmi exprim dragostea şi recunoştinţa faţă de dumneavoastră, dragii mei prieteni şi fraţi din preoţie. În numele lui Isus Hristos, amin.