Binecuvântaţi din abundenţă
Mărturiile noastre au fost întărite. Sunt încredinţat că noi, toţi, suntem mai hotărâţi să trăim potrivit principiilor Evangheliei lui Isus Hristos.
Particip la conferinţe de mult timp. Dar cred că nu am fost niciodată atât de binecuvântat ca în timpul acestei sesiuni. Am ascultat mesaje, ce s-au succedat rapid, ale mai multor vorbitori, fiecare abordând un subiect foarte important. Am văzut astăzi multă credinţă, multă dragoste şi am ascultat multe sfaturi. Să includem toate acestea în vieţile noastre.
Frate Ballard, cu mai mulţi ani în urmă, scumpa mea soţie s-a dus la spital. Ea a lăsat un bileţel copiilor noştri: „Dragi copii, nu-l lăsaţi pe tata să atingă cuptorul cu microunde” – urmează o virgulă – „sau aragazul sau maşina de spălat vase sau uscătorul”. Îmi este jenă să adaug şi altele la această listă.
Cred că a fost fratele Uchtdorf cel care a spus: „Aţi vorbit astăzi auditoriului despre moştenirea din partea mamei. Dar care este moştenirea din partea tatălui?”. Voi spune doar un cuvânt sau două despre moştenirea din partea tatălui.
Tatăl tatălui meu a venit din Suedia şi soţia lui din Anglia. S-au cunoscut pe vaporul care i-a adus aici. El a aşteptat ca ea să crească şi, apoi, a cerut-o în căsătorie. S-au căsătorit în templul Salt Lake şi el a scris în jurnalul său: „Ziua de azi este cea mai fericită din viaţa mea. Iubita mea şi cu mine ne-am căsătorit pentru timp şi eternitate în templul sfânt”.
Jurnalul lui, scris cu creionul, a ajuns la mine de la un unchi care, dintr-un motiv sau altul, m-a ales pe mine să fiu depozitarul jurnalului tatălui său. Cea mai des întâlnită menţiune din jurnal era: „Picioarele îmi sunt ude”. Dar în cea mai frumoasă se spunea: „Astăzi, am fost la familia Jansson. Am cunoscut-o pe sora Jansson. A pregătit o masă delicioasă pentru noi. Este o bucătăreasă bună”. Apoi, a spus: „Copiii au cântat din voce sau la armonică sau au dansat şi, apoi, ea şi-a plătit zeciuiala. Cinci coroane pentru Domnul, una pentru tovarăşul meu, vârstnicul Ipson, şi una pentru mine”. Apoi, au fost menţionate numele copiilor.
Am citit în jurnal şi iată că acolo se afla numele tatălui soţiei mele; el se afla în acea casă, era probabil unul care a cântat, care a devenit tatăl unei fiice unice, fata cu care m-am căsătorit eu.
Din prima zi în care am văzut-o pe Frances, am ştiut că am găsit-o pe cea de care aveam nevoie. Domnul a făcut să ne întâlnim mai târziu şi eu i-am cerut ei să iasă la o plimbare cu mine. Am mers la ea acasă să o iau. Ea m-a prezentat şi tatăl ei a spus: „Monson, e un nume suedez, nu-i aşa?”.
Am spus: „Da”.
El a spus: „Bun”.
Apoi, s-a dus într-o altă cameră şi a adus o fotografie cu doi misionari, purtând pălării înalte şi având fiecare exemplarul său din Cartea lui Mormon.
„Ai vreo legătură cu acest Monson”, a spus el, „Elias Monson?”.
Eu am spus: „Da, este fratele bunicului meu. Şi el a fost misionar în Suedia”.
Tatăl ei a plâns. A plâns în tăcere. El a spus: „El şi tovarăşul lui au fost misionarii care au propovăduit Evanghelia mamei mele şi tatălui meu şi tuturor fraţilor mei şi surorilor mele”. M-a sărutat pe obraz. Mama ei a plâns şi ea şi m-a sărutat pe celălalt obraz. Apoi, am privit spre Frances. Ea a spus: „Mă duc să-mi iau haina”.
Dulcea mea Frances a avut o suferinţă gravă cu câţiva ani în urmă. A fost dusă la spital. A zăcut în comă timp de 18 zile. Am stat alături de ea. Nu a mişcat un muşchi în tot acest timp. Copiii au plâns, nepoţii au plâns şi eu am plâns. Nicio mişcare.
Apoi, într-o zi, a deschis ochii. Am stabilit un record la viteză grăbindu-mă să ajung la patul ei. Am sărutat-o şi am îmbrăţişat-o şi am spus: „Te-ai întors. Te iubesc”. Ea a spus: „Şi eu te iubesc, Tom, dar avem un mare necaz”. Am gândit: „Ce ştii tu despre necazuri mari, Frances? E a spus: „Am uitat să expediez taxa pe venitul nostru din al patrulea trimestru”.
I-am spus: „Frances, dacă ai fi spus aceasta înainte de a mă fi sărutat şi a-mi fi spus că mă iubeşti, te-aş fi lăsat aici”.
Fraţii mei, să ne tratăm soţiile cu demnitate şi cu respect. Ele sunt tovarăşele noastre eterne. Surori, cinstiţi-vă soţii. Ei au nevoie să audă un cuvânt bun. Au nevoie de un zâmbet prietenos. Au nevoie de expresia caldă a iubirii adevărate.
Lăsând deoparte familia mea pentru o clipă, dragii mei fraţi şi dragile mele surori, a fost o conferinţă minunată. Am crescut spiritual datorită mesajelor înţelepte şi inspirate. Mărturiile noastre au fost întărite. Sunt încredinţat că noi, toţi, suntem mai hotărâţi să trăim potrivit principiilor Evangheliei lui Isus Hristos.
Nu numai că am fost binecuvântaţi de cuvântările minunate rostite aici, ci am fost şi înălţaţi de frumoasa muzică ce ne-a fost oferită. Suntem din belşug binecuvântaţi în Biserică de către aceia care ne împărtăşesc talentele lor muzicale. Fiecare cor şi-a interpretat atât de bine partiturile în ultimele două zile.
Îmi exprim marea mea dragoste faţă de toţi cei care aţi participat şi faţă de dumneavoastră, toţi cei care aţi ascultat. Am simţit rugăciunile pe care le-aţi făcut pentru mine şi am fost susţinut şi binecuvântat în timpul celor două luni de când preaiubitul nostru preşedinte Hinckley ne-a părăsit. Vă mulţumesc din nou pentru votul dumneavoastră de susţinere.
Nu îmi pot exprima în suficientă măsură recunoştinţa pentru restaurarea Evangheliei în aceste zile din urmă şi pentru ceea ce a însemnat acest lucru în viaţa mea. Fiecare dintre noi a fost influenţat şi modelat în timp ce L-am urmat pe Salvator şi am aderat la principiile Evangheliei Lui.
Dumneavoastră, celor care sunteţi părinţi, vă spun să arătaţi dragoste copiilor dumneavoastră. Dumneavoastră ştiţi că îi iubiţi, dar asiguraţi-vă că şi ei ştiu acest lucru. Ei sunt atât de preţioşi pentru noi. Lăsaţi-i să ştie acest lucru. Rugaţi-L pe Tatăl Ceresc să vă ajute în timp ce vă îngrijiţi de nevoile lor în fiecare zi şi în timp ce vă confruntaţi cu provocările care vin inevitabil o dată cu această calitate de părinte. Aveţi nevoie de mai mult decât propria înţelepciune în creşterea lor.
Aducem laude minunaţilor noştri tineri care iau poziţie împotriva nedreptăţilor din această lume şi care fac tot ce pot pentru a trăi potrivit poruncilor.
Pe dumneavoastră, cei care puteţi merge la templu, vă sfătuiesc să mergeţi des. Făcând aceasta, vă veţi întări căsniciile şi familiile.
Să fim buni unul cu celălalt, să fim reciproc conştienţi de nevoile noastre şi să încercăm să fim de ajutor în acest sens.
Dragii mei fraţi şi dragele mele surori, vă iubesc şi mă rog pentru dumneavoastră. Vă rog să vă rugaţi pentru mine. Împreună vom culege binecuvântările pe care Tatăl nostru Ceresc le-a rezervat pentru fiecare dintre noi. Aceasta este rugăciunea mea, rugămintea mea în timp ce-mi depun mărturia. Această lucrare este adevărată. În numele lui Isus Hristos, amin.