Şi cine este aproapele meu?
Ne exprimăm aprecierea profundă faţă de multele persoane… care sunt bunii samariteni ai zilelor noastre.
Bună seara. În această seară, pasajele din scripturi, cum ar fi: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut” (Matei 25:40) şi „Amintiţi-vă în toate lucrurile de cei săraci şi de cei nevoiaşi, de cei bolnavi şi de cei chinuiţi” (D&L 52:40) capătă un înţeles special, deoarece vom face o trecere în revistă a străduinţelor noastre de ajutorare umanitară de anul trecut.
De curând, s-a prezentat un raport Comitetului general de bunăstare al Bisericii despre acţiunile umanitare. Preşedintele comitetului, atunci preşedintele Gordon B. Hinckley, şi-a exprimat profunda recunoştinţă pentru generozitatea membrilor şi a acelora care nu aparţin credinţei noastre, care au făcut posibil ajutorul umanitar extins. Din partea Comitetului general de bunăstare, noi ne exprimăm aprecierea profundă faţă de multele persoane, familii, cvorumuri, precum şi faţă de Societăţile de Alinare, faţă de grupurile de Tinere Fete, care sunt bunii samariteni ai zilelor noastre.
În anul 2007, Biserica a răspuns la: cutremure majore în 5 ţări; incendii masive în 6 ţări; contracararea înfometării şi a morţii din cauza foametei în 18 ţări; inundaţii şi furtuni devastatoare în 34 de ţări. În total, Biserica şi membrii ei au răspuns la 170 de evenimente majore – aproape un eveniment la fiecare două zile pe parcursul întregului an. A fost un an aglomerat de multele ocazii de a sluji.
Suplimentar faţă de răspunsul la dezastrele naturale, am luat mii de alte iniţiative în domeniul sănătăţii publice pe parcursul anului. Peste 1 milion de oameni au beneficiat de proiectele sponsorizate de Biserică pentru curăţirea apei potabile în 25 de ţări. Mai mult de 60.500 de oameni au primit scaune cu rotile în 60 de naţiuni. La începutul anului acesta, sora Burton şi cu mine, împreună cu Preşedinţia Zonei Nord, America de Sud şi sub auspiciile Primei Doamne din Columbia, am participat la una din festivităţile de donare a scaunelor cu rotile. Lacrimile şi-au făcut apariţia cu uşurinţă atunci când asistenţii medicali şi sociali şi-au exprimat mulţumirile. În 11 ţări, peste 54.000 de persoane se bucură acum de îmbunătăţirea vederii lor. Peste 16.500 de asistenţi profesionişti din 23 ţări au fost instruiţi pentru departamentul neonatal de resuscitare a nou-născuţilor; la rândul lor, aceştia vor instrui pe mulţi alţii. În încercarea de a eradica pojarul, 2,8 milioane de copii şi tineri din 10 ţări au fost vaccinaţi. Efectele combinate ale tuturor acestor acţiuni extinse au influenţat direct aproape 4 milioane de oameni din 85 de ţări.
În luna august, un cutremur major de 8,0 grade magnitudine pe scara Richter a ucis 520 de oameni şi a distrus mai mult de 58.000 de cămine din partea de sud din Peru. Ca o expresie a unei minunate iubiri şi griji, fiecare din cei 29 de ţăruşi din Lima, Peru, au oferit asistenţă de prim ajutor în zonele ce aparţineau episcopiei din regiunea devastată.
Cu ajutorul minunat al misionarilor, este în derulare un plan pentru a ajuta persoanele să-şi reconstruiască căminele, să-şi refacă vieţile şi să înlocuiască mai multe şcoli. În cele din urmă, 400 de cămine vor fi construite cu ajutorul familiei, prietenilor şi a altor persoane care vor depune multă muncă. Supravegherea, coordonarea şi instruirea se realizează sub îndrumarea vârstnicului şi a sorei Alan Layton.
La sfârşitul anului 2007, o combinaţie de secetă cu vânt puternic a fost sursa unor incendii devastatoare în sudul statului California. Aceste incendii devastatoare au forţat peste un milion de oameni să-şi părăsească căminele. Cel puţin 1.500 de cămine au fost distruse. Răspunsul Bisericii s-a concretizat în seturi de curăţenie, pături; seturi de igienă şi alimente. Peste 5.000 de persoane din grupul „O mână de ajutor de la mormoni”, împreună cu misionarii, au curăţat, au gătit şi i-au îngrijit pe cei afectaţi.
O expresie de mulţumire a subliniat: „Vă rog să exprimaţi un mare mulţumesc tuturor sfinţilor din zilele din urmă care au lucrat din greu în cartierul meu. Mormonii au fost permanent prezenţi aici cu alimente, îmbrăţişări, rugăciuni şi ajutor pentru a repara şi a curăţa proprietatea noastră. Ei… au sprijinit moral comunitatea mea, au vindecat inimile şi au reparat casele de pe dealurile din San Diego”1.
Reflectând asupra acestei experienţe, un preşedinte de ţăruş a spus: „Unul dintre proiecte a fost acordarea de ajutor la curăţirea împrejurimilor bisericii baptiste locale… Am desemnat 25 de tineri… Baptiştii au spus că vor avea multe gogoşi şi cafea pentru noi. Le-am spus că paharele cu cafea vor rămâne neatinse, dar că tinerii noştri vor face faţă la cât de multe gogoşi vor putea fi aduse!”2.
Ploi puternice au declanşat inundaţii peste statele Oregon şi Washington, din centrul şi vestul SUA. Voluntarii au venit cu materiale din magaziile episcopale pentru a oferi ajutor celor aflaţi în nevoie.
Când reprezentanţii Bisericii din Findlay, Ohio, au prezentat o donaţie Crucii Roşii locale, o trecătoare i-a văzut pe cei care purtau tricourile cu inscripţia galbenă „O mână de ajutor de la mormoni”. Ea a intrat în încăpere şi a ridicat telefonul ei care afişa o fotografie cu patru persoane dintre cei din grupul O mână de ajutor de la mormoni şi a exclamat: „Ei tocmai mi-au salvat căminul!”3 Apoi, ea i-a îmbrăţişat pe toţi cei prezenţi.
Un transport de alimente a fost livrat unui depozit local de alimente. Când a sosit, administratorul depozitului a avut o expresie de uimire pe faţa sa şi a spus: „Cum aţi ştiut? Tocmai am dat ultima bucată de pâine şi aveam de gând să închid uşile. Cum aţi ştiut?”
Lucrând împreună cu „Organizaţia Mondială a Sănătăţii” pentru eradicarea pojarului care omoară aproximativ un milion de copii în fiecare an, peste 54.000 de membri ai Bisericii au participat voluntar la acest efort. Un membru al Bisericii din Nigeria a scris: „Am numit munca noastră ‘salvarea celor inocenţi’. Am mers din casă în casă şi în toate primăriile satelor. O femeie în vârstă, ne-a spus că ea îşi pierduse trei copii din cauza pojarului. Ea ne-a spus povestea ei cu atâta delicateţe şi pasiune, încât nu au fost ochi în acea încăpere, inclusiv ai mei, să nu verse o lacrimă. Lucrurile pe care le faci pentru tine dispar când tu dispari, dar lucrurile pe care tu le faci pentru alţii rămân ca o moştenire”4.
Efortul nostru continuu, de-a lungul a patru ani, de a-i ajuta pe cei devastaţi de valul ucigaş din Indonezia şi din sudul Asiei a continuat, de asemenea. S-a oferit un fond pentru a ajuta la construirea a 902 case, cu 3 centre comunitare, 24 sisteme de apă la sate, 15 şcoli şi 3 centre medicale. Un conducător al comunităţii a spus: „Membrii comunităţii se simt fericiţi şi binecuvântaţi să aibă centrul comunităţii… Este un loc [unde] ne putem ruga… şi [unde] ne putem învăţa copiii… Mulţumesc [Bisericii] pentru construirea acestui centru pentru oamenii noştri… Ne vom ruga lui Dumnezeu să dea [Bisericii] binecuvântări şi succes în viitor. Vă mulţumim”5.
În Etiopia, comunităţile au ajutat prin munca lor la accesul la apă curată de băut. Biserica a dat fondurile pentru săparea unor fântâni şi a construit rezervoare de depozitare. Comunităţile au organizat un comitet pentru obţinerea apei şi au săpat tranşeele necesare pentru transportarea apei de la rezervoarele de depozitare la fiecare sat. În unele cazuri, aceasta a însemnat o distanţă de peste 5 km.
Unele comunităţi s-au străduit din greu să îndeplinească sarcinile lor pentru săparea tranşeelor. Solul era dur, uscat şi cu multă argilă, ceea ce îngreuna foarte mult săpatul. Într-o comunitate, o şcoală pentru 1.500 de elevi a suspendat activităţile lor şcolare normale pe o perioadă de timp şi fiecare a participat la săpatul porţiunilor de tranşee neterminate. Pe măsură ce lucrau, şi alţi membri ai comunităţii li s-au alăturat. La un moment dat, era un şir de oameni care săpau pe o lungime de peste 1600 m.
Vă mulţumim pentru compasiunea, bunătatea şi generozitatea dumneavoastră. Noi, toţi, ne străduim să le uşurăm greutăţile semenilor noştri, să-i încurajăm şi să-i ajutăm pe cei nevoiaşi, să donăm bani pentru a-i sprijini pe cei săraci, şi să le dăm o mână de ajutor. Depun mărturie despre divinitatea Domnului Isus Hristos şi a Evangheliei Sale şi mă rog să putem continua să ne bucurăm de binecuvântările unei adevărate ucenicii, pe măsură ce întindem pe tăcute o mână de ajutor celorlalţi. În numele lui Isus Hristos, amin.