Elder D. Todd Christofferson
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
„De la fiecare poţi să înveţi ceva”, spune vârstnicul David Todd Christofferson, noul membru chemat şi susţinut în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. „Nu a existat cineva de la care să nu pot învăţa ceva care să mă facă mai bun.”
Întreaga sa viaţă, vârstnicul Christofferson a luat ce era cel mai bun din ceea ce aveau alţii să ofere, începând cu părinţii săi.
Născut la 24 ianuarie 1945 în familia lui Paul Vickery Christofferson şi Jeanne Swenson Christofferson, vârstnicul Christofferson a crescut în Pleasant Grove şi Lindon, Utah, Statele Unite. El şi cei patru fraţi mai mici, spune el, s-au bucurat de o copilărie „liniştită” şi „sănătoasă”.
„Am avut o viaţă foarte fericită şi plină de siguranţă”, îşi aminteşte el. „Tata şi mama ne-au arătat cum să trăim potrivit modelelor Evangheliei.”
La începutul liceului, vârstnicul Christofferson s-a mutat cu familia sa la Somerset, New Jersey, Statele Unite. Acolo, a găsit noi locuri, noi oameni şi noi ocazii.
„M-am bucurat de prietenia şi relaţiile cu oamenii de pretutindeni şi de toate felurile de credinţe religioase”, spune el. „Interacţiunile erau foarte pozitive.”
După terminarea liceului, vârstnicul Christofferson a frecventat un an Universitatea Brigham Young înainte de a sluji într-o misiune cu timp deplin în Argentina. Acolo, spune el, a învăţat de la „doi preşedinţi de misiune excepţionali”, preşedintele Ronald V. Stone în primele câteva luni ale misiunii sale şi preşedintele Richard G. Scott (acum vârstnicul Scott, coleg, membru în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli) în tot restul de timp din misiunea sa.
Despre vârstnicul Scott, vârstnicul Christofferson îşi aminteşte: „Am învăţat să pretindem de la noi înşine, aşa cum făcea şi el. El se concentra întotdeauna asupra posibilităţilor cele mai înalte pentru a putea să crească mai mult, să facă mai mult şi să realizeze mai mult. Datorită acestui fel de a fi, noi am început să avem o viziune mai înaltă despre noi înşine, despre muncă şi despre ceea ce putem înfăptui”.
Când s-a întors din Argentina, vârstnicul Christofferson s-a înscris din nou la Universitatea Brigham Young (BYU), unde a studiat engleza şi s-a implicat în conducerea studenţilor şi în atletism în cadrul universităţii. De asemenea, el a întâlnit-o şi s-a căsătorit cu Katherine (Kathy) Thelma Jacob; ei s-au căsătorit la sfârşitul anului trei de facultate, la 28 mai 1968 , în Templul Salt Lake. Astăzi, ei au cinci copii şi opt nepoţi.
Vârstnicul Christofferson a absolvit BYU obţinând licenţa în anul 1969 şi după aceea, a urmat o licenţă în drept la Universitatea Duke. În anul 1972, după absolvire, a fost angajat ca funcţionar licenţiat în drept pentru judecătorul John J. Sirica, lucrând în timpul dezbaterilor cazului Watergate.
„A fost o experienţă impresionantă pentru prima slujbă în afara şcolii”, spune vârstnicul Christofferson. „Am văzut unele dintre lucrurile cele mai bune şi cele mai rele din profesia de avocat, toate amestecate împreună. Dar acea experienţă mi-a arătat ce poate face o bună muncă juridică şi aceasta mi-a dat încredere şi aspiraţie.”
Vârstnicul Christofferson şi-a petrecut cariera sa în drept lucrând la început la o firmă de avocaţi şi apoi ca avocat în cadrul băncilor şi altor corporaţii, cel mai mult în estul Statelor Unite. Ceea ce i-a făcut cea mai mare plăcere în aceşti ani, spune vârstnicul Christofferson, „a fost asocierea cu oameni buni din diferite domenii ale vieţii sociale, economice şi de diferite credinţe. Am aflat că o mulţime de oameni doresc într-adevăr să-i ajute pe ceilalţi şi sunt dedicaţi pentru a face să se întâmple aceasta”.
În anul 1993, vârstnicul Christofferson a fost chemat să slujească în calitate de membru al Primului Cvorum al Celor Şaptezeci, o perioadă pe care o descrie ca fiind „foarte bună pentru formare”. Sarcinile sale l-au dus repede în Zona Sud-Vest, America de Nord şi în Zona Sud, Mexic.
Vârstnicul Christofferson îşi aminteşte cu dragoste de interviurile pe care le-a condus în timpul reorganizării unui anumit ţăruş din Mexic. „Unul dintre oamenii pe care îi intervievam era un bărbat foarte umil, mic de statură. Noi am avut un interviu bun şi i-am dat un abrazo [o îmbrăţişare]. După ce acest bărbat a plecat, el a spus preşedintelui de ţăruş: ‘La autoridad me abrazó’. [’Autoritatea m-a îmbrăţişat’]. El a repetat aceasta mereu. Acea experienţă m-a învăţat să apreciez lucrurile mărunte pe care le fac oamenii. De asemenea, m-a învăţat că poţi întotdeauna să faci ceva ca să-i ajuţi pe ceilalţi să se simtă valoroşi ca fii sau fiice ale lui Dumnezeu.
„Poţi, într-adevăr, să înveţi ceva bun din fiecare relaţie şi din fiecare asociere”, a adăugat el. „Sper că noi facem acelaşi lucru pentru alţii.”
În anul 1998, vârstnicul Christofferson a fost chemat ca membru al Preşedinţiei Celor Şaptezeci, unde a slujit până a fost chemat în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. El spune că la început, când a primit chemarea de la preşedintele Thomas S. Monson, ea „a părut imposibilă”.
„Responsabilitatea părea că mă copleşeşte când mă gândeam la ea. Dar am avut profesori minunaţi când am lucrat în Cvorumul Celor Şaptezeci şi cu membrii din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, de-a lungul ultimilor 15 ani. Şi am avut o reasigurare suplimentară cunoscând că Domnul m-a sprijinit totdeauna. În fiecare criză, în fiecare tranziţie, de fiecare dată când am avut nevoie, El a fost accesibil prin rugăciune. Am avut încredere în El şi nu am fost dezamăgit. Cu siguranţă, promisiunile Sale sunt tot la locul lor. Ştiu că îmi va da, de asemenea, ajutorul care îmi este necesar aici.”