2010-2019
Bucurie şi supravieţuire spirituală
Note de subsol

Hide Footnotes

Temă

Bucurie şi supravieţuire spirituală

Când ţelul principal al vieţii noastre este să-L urmăm pe Isus Hristos şi Evanghelia Sa, putem simţi bucurie indiferent de ceea ce ni se întâmplă – sau nu ni se întâmplă – în viaţă.

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, astăzi doresc să vorbesc despre principiul care este cheia supravieţuirii noastre spirituale. Acesta este un principiu care devine tot mai important pe măsură ce tragediile şi lucrurile şocante din jurul nostru cresc.

Acestea sunt zilele din urmă, aşadar niciunul dintre noi nu ar trebui să fie uimit să vadă profeţia împlinită. Foarte mulţi profeţi, inclusiv Isaia, Pavel, Nefi şi Mormon, au prevăzut că vor urma vremuri grele,1 că, în zilele noastre, întregul pământ va fi tulburat,2 că oamenii „vor fi iubitori de sine… fără dragoste firească… iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu”3 şi că mulţi vor deveni slujitorii lui Satana care susţin lucrarea duşmanului.4 Într-adevăr, dumneavoastră şi cu mine „avem de luptat… împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac [şi] împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”5.

În timp ce conflictele dintre naţiuni se intensifică, în timp ce teroriştii laşi îi atacă pe cei nevinovaţi şi corupţia din toate domeniile, de la mediul de afaceri până la guvern, devine un lucru din ce în ce mai obişnuit, ce ne poate ajuta? Ce ne poate ajuta pe fiecare dintre noi în greutăţile noastre personale şi în provocarea dură de a trăi în aceste ultime zile?

Profetul Lehi ne-a învăţat un principiu privind supravieţuirea spirituală. În primul rând, gândiţi-vă la situaţia lui: El a fost persecutat pentru că a predicat adevărul în Ierusalim şi Domnul i-a poruncit să-şi lase bunurile şi să fugă împreună cu familia lui în pustiu. El a trăit într-un cort şi a supravieţuit cu mâncarea pe care o găsea pe drumul către o destinaţie necunoscută şi i-a văzut pe doi dintre fiii lui, pe Laman şi Lemuel, răzvrătindu-se împotriva învăţăturilor Domnului şi atacându-i pe fraţii lor, Nefi şi pe Sam.

Este evident că Lehi a cunoscut opoziţia, neliniştea, suferinţa morală, durerea, dezamăgirea şi tristeţea. Cu toate acestea, el a declarat cu curaj şi fără reţinere un principiu aşa cum a fost revelat de Domnul: „Oamenii sunt ca să poată avea bucurie”6. Imaginaţi-vă! Dintre toate cuvintele pe care le-ar fi putut folosi pentru a descrie natura şi scopul vieţii noastre aici în viaţa muritoare, el a ales cuvântul bucurie!

Viaţa este plină de ocolişuri şi fundături, încercări şi provocări de toate felurile. Este posibil ca fiecare dintre noi să fi avut perioade când suferinţa, durerea şi disperarea aproape că ne-au consumat. Şi totuşi, suntem aici să avem bucurie?

Da! Răspunsul este un da răsunător! Dar cum este posibil acest lucru? Şi ce trebuie să facem pentru a cere bucuria pe care Tatăl Ceresc o are pregătită pentru noi?

Eliza R. Snow, a doua preşedintă generală a Societăţii de Alinare, a oferit un răspuns extraordinar. Din cauza ordinului mârşav de exterminare din Missouri, emis la începutul iernii cumplite a anului 1838,7 ea şi alţi sfinţi au fost forţaţi să părăsească statul chiar în acea iarnă. Într-o seară, familia Elizei şi-a petrecut noaptea într-o cabană de lemn folosită de sfinţii refugiaţi. Cea mai mare parte a materialului dintre lemne a fost scoasă şi arsă ca lemn de foc de cei dinaintea lor, aşadar erau găuri între grinzi cât să treacă o pisică printre ele. Era un frig năpraznic şi mâncarea lor era îngheţată.

În acea noapte, în jur de 80 de oameni s-au îngrămădit în acea căbănuţă de doar 6,1 metri pătraţi. Majoritatea au şezut sau au stat în picioare toată noaptea, încercând să se încălzească. Afară, un grup de bărbaţi au petrecut noaptea adunaţi în jurul unui foc mocnit, unii cântând imnuri şi alţii prăjind cartofi îngheţaţi. Eliza a consemnat: „Nu s-a plâns nimeni – toţi au fost veseli şi, judecând după aparenţă, mai degrabă străinii ar fi crezut că suntem excursionişti de plăcere, decât un grup de oameni exiliaţi de guvernator”.

Declaraţia Elizei cu privire la acea seară epuizantă şi geroasă a fost surprinzător de optimistă. Ea a declarat: „Acea noapte a fost una foarte veselă. Nimeni alţii, doar sfinţii pot fi fericiţi în orice împrejurare”8.

Aşa este! Sfinţii pot fi fericiţi în orice împrejurare. Putem simţi bucurie chiar şi atunci când avem o zi grea, o săptămână grea sau chiar un an greu!

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, bucuria pe care o simţim nu are nimic de-a face cu împrejurările din viaţa noastră, ci are de-a face în totalitate cu ţelul principal al vieţii noastre.

Când ţelul principal al vieţii noastre este să trăim potrivit planului salvării, despre care preşedintele Thomas S. Monson tocmai ne-a învăţat, şi să-L urmăm pe Isus Hristos şi Evanghelia Sa, putem simţi bucurie indiferent de ceea ce ni se întâmplă – sau nu ni se întâmplă – în viaţă. Bucuria vine de la şi datorită Lui. El este sursa întregii bucurii. O simţim în perioada Crăciunului când cântăm, „E bucurie în lume, pe Domn Îl aşteaptă”9. Şi o putem simţi pe tot parcursul anului. Pentru sfinţii din zilele din urmă, Isus Hristos oferă bucurie!

De aceea pleacă misionarii noştri de acasă pentru a propovădui Evanghelia Sa. Obiectivul lor nu este să crească numărul membrilor Bisericii. De fapt, misionarii noştri propovăduiesc şi botează10 pentru a aduce bucurie oamenilor din lume!11

Tot aşa cum Salvatorul oferă pacea care „întrece orice pricepere”12, El oferă, de asemenea, o bucurie intensă, profundă şi imensă care nu ţine cont de logica omenească sau de înţelegerea muritoare. De exemplu, pare imposibil să simţi bucurie când copilul tău suferă de o boală incurabilă sau când îţi pierzi locul de muncă sau când soţul sau soţia te înşală. Totuşi, în pofida acestor încercări, Salvatorul ne oferă bucurie. Bucuria Sa este constantă, asigurându-ne că „suferinţele [noastre] vor fi numai pentru un scurt timp”13 şi vor fi pentru binele nostru.14

Atunci, cum putem simţi acea bucurie? Putem începe prin a „ne [uita] ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre”15 „în fiecare gând”.16 Şi putem să ne exprimăm recunoştinţa pentru El în rugăciunile noastre şi să ţinem legămintele pe care le-am făcut cu El şi cu Tatăl nostru Ceresc. Când Salvatorul devine din ce în ce mai real pentru noi şi când ne rugăm cu ardoare să primim bucuria Sa, bucuria noastră va creşte.

Bucuria este un sentiment puternic şi, faptul de a ne concentra asupra bucuriei, aduce puterea lui Dumnezeu în vieţile noastre. Ca în toate lucrurile, Isus Hristos este exemplul nostru suprem „care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea”.17 Gândiţi-vă la aceasta! Pentru ca El să poată îndura experienţa cea mai chinuitoare care a fost vreodată îndurată pe pământ, Salvatorul nostru S-a concentrat asupra bucuriei!

Şi care a fost bucuria care I-a fost pusă înainte? Cu siguranţă a inclus bucuria curăţirii, vindecării şi întăririi noastre; bucuria de a plăti pentru păcatele tuturor acelora care se pocăiesc; bucuria de a face posibil ca dumneavoastră şi cu mine să ne întoarcem acasă – curaţi şi demni – să trăim alături de Părinţii noştri Cereşti şi familiile noastre.

Dacă ne concentrăm asupra bucuriei pe care o vom primi noi sau cei pe care îi iubim, ce lucruri putem îndura care, în prezent, par copleşitoare, dureroase, înfiorătoare, nedrepte sau pur şi simplu imposibile?

Un tată într-o situaţie grea din punct de vedere spiritual s-a concentrat asupra bucuriei de a fi, în sfârşit, curat şi demn în faţa Domnului – asupra bucuriei de a fi eliberat de vină şi ruşine – şi a bucuriei de a fi împăcat în mintea sa. Acel ţel i-a dat curajul de a mărturisi soţiei şi episcopului despre problema lui cu pornografia şi infidelitatea lui ulterioară. Acum, el urmează toate sfaturile episcopul său şi se străduieşte din toată inima să redobândească încrederea soţiei sale.

O tânără fată s-a concentrat asupra bucuriei de a rămâne pură din punct de vedere sexual pentru a putea să îndure ocara prietenilor atunci când s-a retras dintr-o situaţie excitantă şi de natură sexuală, dar periculoasă din punct de vedere spiritual.

Un bărbat care o înjosea adesea pe soţia lui şi se lăsa pradă izbucnirilor furioase faţă de copiii săi, s-a concentrat asupra bucuriei de a fi demn de a avea Duhul Sfânt ca însoţitorul său permanent. Acel ţel l-a motivat să înlăture omul firesc,18 căruia adesea nu i s-a împotrivit, şi să facă schimbările necesare.

De curând, un coleg drag, mi-a vorbit despre încercările lui grele din ultimii douăzeci de ani. El a spus: „Am învăţat să sufăr cu bucurie. Suferinţa mea a fost înghitiţă în bucuria lui Hristos”.19

Ce vom putea să îndurăm, dumneavoastră şi cu mine, atunci când ne concentrăm asupra bucuriei care ne este „pusă înainte”?20 Cum ne vom pocăi atunci? Ce slăbiciune va deveni o tărie?21 Ce mustrare va deveni o binecuvântare?22 Ce dezamăgiri, chiar şi tragedii, vor fi pentru binele nostru?23 Şi ce slujire dificilă Îi vom putea oferi Domnului?24

Pe măsură ce ne concentrăm cu sârguinţă asupra Salvatorului şi, apoi, urmăm exemplul Său şi ne concentrăm asupra bucuriei, trebuie să evităm acele lucruri care pot tulbura bucuria noastră. Vă aduceţi aminte de Corihor, antihristul? Spunând multe lucruri neadevărate despre Salvator, Corihor s-a dus din loc în loc, până când a fost dus înaintea unui mare preot care l-a întrebat: „De ce strici căile Domnului? De ce predici acestui popor că nu va fi niciun Hristos ca să întrerupi bucuria lui?”25

Orice lucru care este în opoziţie cu Hristos sau doctrina Sa va tulbura bucuria noastră. Aceasta include filosofiile oamenilor, atât de abundente online şi pe bloguri, care fac exact ceea ce a făcut Corihor.26

Dacă ne uităm la lume şi urmăm formulele sale pentru fericire,27 nu vom cunoaşte niciodată bucuria. Cei nedrepţi pot avea parte de nenumărate emoţii şi senzaţii, dar nu vor avea parte de bucurie niciodată!28 Bucuria este un dar pentru cei credincioşi.29 Este darul care rezultă din încercarea de a trăi, în mod intenţionat, o viaţă neprihănită, precum ne-a învăţat Isus Hristos.30

El ne-a învăţat cum să avem bucurie. Când Îl alegem pe Tatăl Ceresc să fie Dumnezeul nostru31 şi când putem simţi ispăşirea Salvatorului lucrând în vieţile noastre, vom fi umpluţi de bucurie.32 De fiecare dată când îi arătăm soţiei sau soţului cât de mult îl iubim sau o iubim şi de fiecare dată când ne îndrumăm copiii, de fiecare dată când iertăm pe cineva sau ne cerem iertare, putem simţi bucurie.

În fiecare zi în care dumneavoastră şi cu mine alegem să trăim potrivit legilor celestiale, în fiecare zi în care ne ţinem legămintele şi îi ajutăm pe alţii să facă la fel, bucuria ne va aparţine.

Ascultaţi de aceste cuvinte din Psalmii: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin… înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse”33. Când acest principiu pătrunde în inimile noastre, fiecare zi poate fi o zi de bucurie şi veselie.34 Depun mărturie despre aceasta în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.