1 Şi iarăşi, fraţii mei, vreau să vă atrag atenţia, căci mai am ceva să vă spun; căci iată, am lucruri să vă spun despre ceea ce va să vină.

2 Iar lucrurile pe care vi le voi spune le-am aflat de la un înger de la Dumnezeu. Şi el mi-a spus: Trezeşte-te; iar eu m-am trezit şi, iată, el stătea în faţa mea.

3 Şi el mi-a spus: Trezeşte-te şi auzi cuvintele pe care ţi le voi spune; căci iată, am venit să-ţi anunţ ţie veşti bune, de mare bucurie.

4 Căci Domnul a auzit rugăciunile tale şi a judecat dreptatea ta şi m-a trimis să-ţi spun că poţi să te bucuri; şi că poţi declara poporului tău, ca şi ei să fie plini de bucurie.

5 Căci iată, timpul acela va veni şi nu este prea departe când, cu putere, Domnul Atotputernic care domneşte, care a fost şi este din veşnicie până la toate veşniciile, va pogorî din cer printre copiii oamenilor şi va locui într-un tabernacol de lut şi va merge printre oameni, făcând miracole puternice, cum ar fi să-i vindece pe cei bolnavi, să-i învie pe cei morţi, să-i facă pe cei schilozi să meargă, iar pe orbi să-şi capete vederea, şi pe surzi să audă, şi să vindece tot felul de boli.

6 Iar El va alunga toţi diavolii sau spiritele rele care trăiesc în inimile copiilor oamenilor.

7 Şi iată, El va suferi ispite şi dureri trupeşti, foame, sete şi oboseală, chiar mai mult decât poate să sufere un om, în afară de moarte; căci iată, ţâşneşte sânge din fiecare por, atât de mare va fi suferinţa Lui pentru ticăloşia şi lucrurile abominabile poporului Său.

8 Şi El se va numi Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Tatăl cerului şi al pământului, Creatorul tuturor lucrurilor de la început; iar mama Lui se va numi Maria.

9 Şi iată, El va veni la ai Săi, pentru ca salvarea să poată veni la copiii oamenilor chiar prin credinţa în numele Lui; şi chiar şi după toate acestea, ei tot Îl vor considera om şi vor spune că are pe diavol în El, şi-L vor biciui, şi-L vor răstigni.

10 Iar El se va ridica a treia zi din morţi; şi iată, El stă să judece lumea; şi iată, toate aceste lucruri sunt făcute pentru ca o judecată dreaptă să pogoare asupra copiilor oamenilor.

11 Căci iată, sângele Lui, de asemenea, ispăşeşte păcatele celor care au căzut prin păcatul lui Adam, care au murit fără a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu în legătură cu ei sau care au păcătuit fără să ştie.

12 Dar vai, vai de cel care ştie că se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu! Căci Salvarea nu vine la nimeni, decât prin pocăinţă şi credinţă în Domnul Isus Hristos.

13 Şi Domnul Dumnezeu i-a trimis pe profeţii Lui sfinţi printre toţi copiii oamenilor, pentru ca ei să vestească aceste lucruri către fiecare neam, seminţie şi limbă, pentru ca astfel oricine care va crede că Hristos va veni, acela va putea primi iertarea păcatelor lui şi se va bucura cu nespusă bucurie, ca şi cum El ar fi venit deja printre ei.

14 Totuşi, Domnul Dumnezeu a văzut că poporul Său era un popor încăpăţânat şi El le-a dat lor o lege, şi anume, legea lui Moise.

15 Şi multe semne şi minuni şi simboluri şi umbre le-a arătat El despre venirea Sa; şi, de asemenea, profeţi sfinţi le-au vorbit despre venirea Lui; şi totuşi ei şi-au împietrit inimile şi nu au înţeles că legea lui Moise nu foloseşte la nimic, decât dacă ar fi prin ispăşirea sângelui Lui.

16 Şi chiar dacă ar fi posibil ca pruncii să păcătuiască, ei n-ar putea să fie salvaţi; dar eu vă spun, ei sunt binecuvântaţi; căci iată, dacă prin Adam sau prin firea lor ei cad, totuşi sângele lui Hristos ispăşeşte pentru păcatele lor.

17 Şi mai mult, vă spun vouă că nu va exista nici un alt nume dat, precum şi nici un alt mijloc sau o altă cale prin care salvarea să poată veni pentru copiii oamenilor, ci numai prin şi în numele lui Hristos, Domnul Atotputernic.

18 Căci iată, El judecă, iar judecata Lui este dreaptă; iar copilul care moare în pruncie nu piere; dar oamenii beau blestemul pentru sufletele lor dacă nu se umilesc şi dacă nu devin ca şi copiii mici şi cred că salvarea a fost şi este şi va fi în şi prin sângele ispăşitor al lui Hristos, Domnul Atotputernic.

19 Căci omul prin firea lui este un duşman al lui Dumnezeu şi a fost de la căderea lui Adam şi va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt şi înlătură omul firesc şi devine un sfânt prin ispăşirea lui Hristos Domnul şi devine ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să i le trimită, tot aşa cum un copil se supune tatălui său.

20 Şi încă mai mult vă spun, că acel timp va veni când cunoaşterea despre un Salvator se va răspândi la fiecare naţiune, neam, limbă şi popor.

21 Şi iată, atunci când acel timp va veni, nimeni nu va fi găsit fără vină în faţa lui Dumnezeu, în afară de prunci, decât numai prin pocăinţă şi credinţă în numele Domnului Dumnezeu cel Atotputernic.

22 Şi chiar la timpul acesta când tu vei fi învăţat poporul tău lucrurile pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le-a poruncit, chiar şi atunci nu sunt nevinovaţi în faţa lui Dumnezeu decât după cuvintele pe care vi le-am vorbit.

23 Şi acum, am vorbit cuvintele pe care Domnul Dumnezeu mi le-a poruncit.

24 Şi astfel spune Domnul: Ele vor sta ca o mărturie strălucită împotriva acestui popor în ziua judecăţii; astfel vor fi ei judecaţi, fiecare om după faptele sale, fie că ele sunt bune sau rele.

25 Şi dacă sunt rele, atunci ei sunt puşi faţă în faţă cu o vedere îngrozitoare a păcatului şi a lucrurilor lor abominabile, care-i face să se îndepărteze din prezenţa Domnului într-o stare de nenorocire şi de chin nesfârşit din care nu se mai pot întoarce; de aceea au băut blestem pentru sufletele lor.

26 De aceea, ei au băut din cupa mâniei lui Dumnezeu, a cărui judecată n-ar putea să-i acuze pe ei mai mult decât a putut să-l acuze pe Adam care trebuia să cadă pentru că a luat din fructul oprit; de aceea, îndurarea nu poate să-i mai ajungă în vecii vecilor.

27 Iar chinul lor este ca un lac de foc şi pucioasă ale cărui flăcări sunt nestinse şi al cărui fum se înalţă în vecii vecilor. Aşa mi-a poruncit Domnul. Amin.