Mosia 19
    Footnotes

    Capitolul 19

    Ghedeon încearcă să-l ucidă pe regele Noe—Lamaniţii invadează ţara—Regele Noe moare prin foc—Limhi domneşte ca un domnitor tributar. Circa 145–121 î.H.

    1 Şi s-a întâmplat că oştirea regelui s-a întors după ce a căutat în zadar poporul Domnului.

    2 Şi acum iată, forţele regelui erau mici, ele fiind micşorate; şi a început gâlceavă printre cei rămaşi.

    3 Iar grupul cel mai mic a început să şoptească ameninţări împotriva regelui şi a început să fie mare vrajbă între ei.

    4 Şi acum, printre ei era un om al cărui nume era Ghedeon, el fiind un om puternic şi un duşman al regelui, de aceea, şi-a tras sabia şi a jurat în mânia lui că îl va ucide pe rege.

    5 Şi s-a întâmplat că s-a luptat cu regele; şi atunci când regele a văzut că el era cât pe ce să-l învingă, a fugit şi a alergat şi s-a urcat în aturnul care era lângă templu.

    6 Şi Ghedeon l-a urmărit şi a fost cât pe ce să se urce în turn şi să-l ucidă pe rege, iar regele şi-a aruncat privirile de jur-împrejur către ţara lui Şemlon şi iată, oştirea lamaniţilor era înăuntrul graniţelor ţării.

    7 Şi acum, regele a implorat cu sufletul înfricoşat, zicând: Ghedeon, cruţă-mă, căci lamaniţii năvălesc şi ne vor distruge; da, ei vor distruge poporul meu.

    8 Şi acum, regele nu era aşa de îngrijorat pentru poporul său, cât era îngrijorat de propria sa viaţă; cu toate acestea, Ghedeon i-a cruţat viaţa.

    9 Şi regele a poruncit poporului să fugă din faţa lamaniţilor, iar el însuşi a mers înaintea lor; şi au fugit în pustiu împreună cu nevestele şi copiii lor.

    10 Şi s-a întâmplat că lamaniţii i-au urmărit şi i-au ajuns din urmă şi au început să-i ucidă.

    11 Acum, s-a întâmplat că regele le-a poruncit ca toţi bărbaţii să-şi părăsească nevestele şi copiii şi să fugă din faţa lamaniţilor.

    12 Acum, erau mulţi care nu voiau să-i părăsească, ci voiau mai degrabă să stea şi să piară cu ei. Iar restul şi-au părăsit nevestele şi copiii şi au fugit.

    13 Şi s-a întâmplat că aceia care au zăbovit cu nevestele şi copiii lor au pus pe fiicele lor cele frumoase să stea în frunte şi să se roage de lamaniţi ca să nu-i ucidă.

    14 Şi s-a întâmplat că lamaniţii au avut milă de ei, căci ei erau fermecaţi de frumuseţea femeilor lor.

    15 De aceea, lamaniţii le-au cruţat vieţile şi i-au luat robi, i-au dus înapoi în ţara lui Nefi şi le-au dat voie să stăpânească pământul cu condiţia ca să-l predea pe regele Noe în mâinile lamaniţilor şi să-şi predea averea, chiar jumătate din tot ceea ce stăpâneau, jumătate din aurul lor şi din argintul lor şi din toate lucrurile lor preţioase şi astfel trebuia să plătească tribut regelui lamaniţilor de la un an la altul.

    16 Şi acum, printre cei care fuseseră luaţi robi era unul dintre fiii regelui, al cărui nume era aLimhi.

    17 Şi acum, Limhi dorea ca tatăl său să nu fie distrus; cu toate acestea, Limhi ştia despre nedreptăţile tatălui său, el însuşi fiind un om drept.

    18 Şi s-a întâmplat că Ghedeon a trimis în secret oameni în pustiu ca să-l caute pe rege şi pe cei care erau cu el. Şi s-a întâmplat că ei au întâlnit poporul din pustiu, în afară de rege şi de preoţii lui.

    19 Acum, ei au jurat în inimile lor că se vor întoarce în ţara lui Nefi şi că, dacă nevestele şi copiii lor vor fi ucişi şi, de asemenea, cei care rămăseseră cu ei, atunci vor căuta răzbunare şi vor pieri cu ei.

    20 Iar regele le-a poruncit să nu se întoarcă; şi ei erau mânioşi pe rege şi au făcut ca el să sufere chiar amoartea prin foc.

    21 Şi erau cât pe ce să-i ia şi pe preoţi ca să-i omoare, iar aceştia au fugit de ei.

    22 Şi s-a întâmplat că erau cât pe ce să se întoarcă în ţara lui Nefi când i-au întâlnit pe oamenii lui Ghedeon. Şi oamenii lui Ghedeon le-au spus despre tot ceea ce li se întâmplase nevestelor şi copiilor lor; şi că lamaniţii le dăduseră voie să stăpânească ţara, plătindu-le lamaniţilor ca tribut jumătate din toate averile lor.

    23 Iar poporul le-a spus oamenilor lui Ghedeon că l-au ucis pe rege şi că preoţii lui au fugit departe în pustiu.

    24 Şi s-a întâmplat că, după ce au terminat ceremonia, ei s-au întors în ţara lui Nefi bucurându-se pentru că nevestele şi copiii lor nu fuseseră ucişi; şi i-au spus lui Ghedeon ce i-au făcut regelui.

    25 Şi s-a întâmplat că regele lamaniţilor le-a ajurat că poporul său nu-i va ucide.

    26 Şi, de asemenea, Limhi, fiind fiul regelui, având împărăţia dată în grija lui ade către popor, s-a legat cu jurământ către regele lamaniţilor cum că poporul său va trebui să-i plătească tribut, anume jumătate din toate avuţiile lor.

    27 Şi s-a întâmplat că Limhi a început să întemeieze împărăţia şi să stabilească pacea printre poporul său.

    28 Iar regele lamaniţilor a pus gărzi de jur-împrejurul hotarelor ca să poată ţine în ţară poporul lui Limhi, ca să nu poată fugi în pustiu; şi el i-a plătit pe paznici din tributul pe care-l primea de la nefiţi.

    29 Şi acum, regele Limhi a avut pace continuă în ţara sa timp de doi ani, iar lamaniţii nu i-au hărţuit şi nici n-au încercat să-i distrugă.