Mosia 25
    Footnotes

    Capitolul 25

    Urmaşii lui Mulec din Zarahemla devin nefiţi—Ei învaţă de la popoarele lui Alma şi Zenif—Alma îl botează pe Limhi şi pe toţi oamenii lui—Mosia îl împuterniceşte pe Alma să organizeze Biserica lui Dumnezeu. Circa 120 î.H.

    1 Şi acum, regele Mosia a făcut ca tot poporul să se adune laolaltă.

    2 Acum, nu erau aşa de mulţi copii de-ai lui Nefi sau atât de mulţi dintre descendenţii lui Nefi cum era apoporul lui Zarahemla, care era un urmaş al lui bMulec, şi cei care au venit cu el în pustiu.

    3 Iar poporul lui Nefi şi poporul lui Zarahemla nu erau la fel de numeroşi ca lamaniţii; da, nu erau nici jumătate cât ei.

    4 Şi acum, tot poporul lui Nefi era adunat laolaltă şi, de asemenea, tot poporul lui Zarahemla; şi ei erau adunaţi în două cete.

    5 Şi s-a întâmplat că Mosia a citit şi a făcut ca să fie citite cronicile lui Zenif către poporul său; da, el a citit cronicile poporului lui Zenif din timpul când ei au părăsit ţara lui Zarahemla până când s-au întors.

    6 Şi el, de asemenea, a citit relatarea lui Alma şi a fraţilor lui şi toate suferinţele lor, din timpul când ei au părăsit ţara lui Zarahemla până când s-au reîntors.

    7 Şi acum, când Mosia a terminat de citit cronicile, oamenii lui care trăiau în ţară au fost cuprinşi de mirare şi uimire.

    8 Căci ei nu ştiau ce să creadă; căci atunci când ei i-au văzut pe cei care fuseseră aeliberaţi din sclavie, au fost umpluţi de o mare bucurie.

    9 Şi iarăşi, când ei s-au gândit la fraţii lor care fuseseră ucişi de lamaniţi, ei s-au umplut de durere şi chiar au vărsat multe lacrimi de durere.

    10 Şi iarăşi, când ei s-au gândit la bunătatea fără întârziere a lui Dumnezeu şi la puterea Lui în a-i elibera pe Alma şi pe fraţii lui din mâinile lamaniţilor şi din sclavie, ei şi-au ridicat glasurile şi i-au dat mulţumiri lui Dumnezeu.

    11 Şi iarăşi, atunci când s-au gândit la lamaniţi, care erau fraţii lor, la starea lor păcătoasă şi murdară, s-au umplut de adurere şi de teamă pentru bunăstarea bsufletelor lor.

    12 Şi s-a întâmplat că cei care erau fiii lui Amulon şi ai fraţilor lui, care luaseră de neveste pe fiicele lamaniţilor, erau nemulţumiţi de purtarea taţilor lor şi nu voiau să mai fie numiţi după numele taţilor lor, de aceea ei şi-au luat numele lui Nefi pentru ca să poată fi numiţi copiii lui Nefi şi să fie număraţi printre cei care se numeau nefiţi.

    13 Şi acum, toţi oamenii lui Zarahemla erau anumiţi nefiţi şi aceasta pentru că împărăţia nu fusese dată nimănui, decât celor care erau urmaşii lui Nefi.

    14 Şi acum, s-a întâmplat că atunci când Mosia a terminat de vorbit şi de citit către popor, el a dorit ca şi Alma să vorbească poporului.

    15 Şi Alma a vorbit către ei atunci când erau adunaţi laolaltă în cete mari; şi el s-a dus de la o ceată la alta, predicând poporului pocăinţă şi credinţă în Domnul.

    16 Şi a îndemnat poporul lui Limhi şi pe cel al fraţilor lui, pe toţi cei care fuseseră eliberaţi din sclavie, ca ei să-şi aducă aminte că Domnul a fost Cel care i-a eliberat pe ei.

    17 Şi s-a întâmplat că după ce Alma a învăţat poporul multe lucruri şi a terminat de cuvântat către ei, regele Limhi a dorit să fie botezat; şi toţi oamenii lui au dorit, de asemenea, ca şi ei să fie botezaţi.

    18 De aceea, Alma s-a dus în apă şi i-a abotezat; i-a botezat în acelaşi fel cum i-a botezat pe fraţii săi în bapa Mormonului; da, şi cei pe care i-a botezat au aparţinut de Biserica lui Dumnezeu; şi aceasta datorită credinţei lor în cuvintele lui Alma.

    19 Şi s-a întâmplat că regele Mosia l-a împuternicit pe Alma să întemeieze biserici peste tot în ţara lui Zarahemla; şi i-a dat lui aputerea să rânduiască preoţi şi învăţători în fiecare biserică.

    20 Acum, lucrul acesta a fost făcut pentru că erau atât de mulţi oameni, încât ei nu puteau fi guvernaţi de un singur învăţător; şi nici nu puteau să audă cuvântul lui Dumnezeu într-o singură adunare;

    21 De aceea, ei s-au adunat laolaltă în diferite grupuri care se numeau biserici; fiecare biserică având preoţii ei şi învăţătorii ei, iar fiecare preot predica aşa cum i s-a transmis din gura lui Alma.

    22 Şi astfel, cu toate că erau mai multe biserici, ei totuşi erau o singură aBiserică, da, chiar Biserica lui Dumnezeu; căci în toate bisericile nu se predica nimic altceva decât pocăinţă şi credinţă în Dumnezeu.

    23 Şi acum, erau şapte biserici în ţara lui Zarahemla. Şi s-a întâmplat că aceia care voiau să ia asupra lor anumele lui Hristos sau al lui Dumnezeu s-au unit cu bisericile lui Dumnezeu;

    24 Şi ei s-au numit apoporul lui Dumnezeu. Iar Domnul şi-a revărsat Spiritul Său asupra lor, iar ei au fost binecuvântaţi şi au prosperat în ţară.