Mosia 24
    Footnotes

    Capitolul 24

    Amulon îl persecută pe Alma şi pe poporul lui—Ei sunt condamnaţi la moarte dacă se roagă—Domnul face ca poverile lor să pară uşoare—El îi salvează din sclavie şi ei se întorc la Zarahemla. Circa 145–120 î.H.

    1 Şi s-a întâmplat că Amulon a dobândit trecere în ochii regelui lamaniţilor; de aceea, regele lamaniţilor a aprobat ca el şi fraţii lui să fie numiţi învăţători peste poporul său, da, chiar peste poporul care era în ţara lui Şemlon, în ţara lui Şilom şi în ţara lui Amulon.

    2 Căci lamaniţii puseseră stăpânire pe toate aceste ţări; de aceea, regele lamaniţilor a numit regi peste toate aceste ţări.

    3 Şi acum, numele regelui lamaniţilor era Laman, el fiind numit după numele tatălui său; şi de aceea, el era numit regele Laman. Şi el era rege peste un popor numeros.

    4 Şi el a numit învăţători dintre fraţii lui Amulon, în fiecare ţinut care era stăpânit de poporul său; şi astfel, limba lui Nefi a început să fie învăţată de către tot poporul lamaniţilor.

    5 Şi erau oameni prietenoşi unul cu altul; cu toate acestea, ei nu-L cunoşteau pe Dumnezeu; şi nici fraţii lui Amulon nu i-au învăţat nimic despre Domnul Dumnezeul lor, nici despre legea lui Moise; nici nu i-au învăţat cuvintele lui Abinadi.

    6 Dar i-au învăţat că trebuia să păstreze cronica lor şi că puteau să scrie unul altuia.

    7 Şi astfel lamaniţii au început să se îmbogăţească şi au început să facă comerţ unul cu altul şi au devenit importanţi şi au început să fie un popor dibaci şi înţelept, cu înţelepciune lumească, dibaci în tot felul de ticăloşii şi hoţii, dar nu cu propriii lor fraţi.

    8 Şi acum, s-a întâmplat că Amulon a început să-şi exercite aautoritatea asupra lui Alma şi a fraţilor lui şi a început să-l persecute şi să facă aşa ca şi copiii lui să-i persecute pe copiii lor.

    9 Căci Amulon îl cunoştea pe Alma, că el era aunul din preoţii regelui şi că el era acela care credea în cuvintele lui Abinadi şi care fusese alungat din prezenţa regelui; şi de aceea, el era mânios pe el; căci el era supus regelui Laman şi totuşi avea autoritate asupra lor şi-i punea la bmuncă şi punea supraveghetori asupra lor.

    10 Şi s-a întâmplat că suferinţele lor erau aşa de mari, încât ei au început să-L implore cu putere pe Dumnezeu.

    11 Iar Amulon le-a poruncit să-şi oprească strigătele; şi a pus gărzi peste ei ca să-i păzească, pentru ca oricine care va fi găsit rugându-se la Dumnezeu să fie omorât.

    12 Iar Alma şi oamenii săi nu şi-au ridicat glasurile către Domnul Dumnezeul lor, dar şi-au adescărcat inimile către El; iar El a cunoscut gândurile inimilor lor.

    13 Şi s-a întâmplat că glasul Domnului a venit către ei în suferinţele lor, zicând: Ridicaţi-vă capul şi fiţi mângâiaţi, căci Eu cunosc legământul pe care voi l-aţi făcut cu Mine; şi Eu voi face un legământ cu poporul Meu şi îl voi elibera pe el din sclavie.

    14 Şi Eu, de asemenea, voi uşura poverile care sunt puse pe umerii voştri pentru ca nici măcar să nu le simţiţi pe spinările voastre, chiar când sunteţi în sclavie; şi aceasta o voi face Eu pentru ca voi să fiţi amartori pentru Mine de acum încolo şi pentru ca voi să ştiţi cu siguranţă că Eu, Domnul Dumnezeu, vizitez poporul Meu în bsuferinţele lui.

    15 Şi acum, s-a întâmplat că poverile care erau puse asupra lui Alma şi a fraţilor lui s-au făcut uşoare; da, Domnul i-a aîntărit pe ei pentru ca să-şi poată purta bpoverile cu uşurinţă, iar ei s-au supus cu bucurie şi cu crăbdare voinţei Domnului.

    16 Şi s-a întâmplat că atât de mare era credinţa lor şi răbdarea lor, încât glasul Domnului a venit iarăşi către ei, zicând: Fiţi mângâiaţi, căci mâine Eu vă voi elibera din sclavie.

    17 Şi El a spus către Alma: Tu vei merge înaintea poporului acesta, iar Eu voi merge cu tine şi voi elibera acest popor din asclavie.

    18 Acum s-a întâmplat că Alma şi poporul său şi-au adunat într-o noapte turmele laolaltă, precum şi grânele; da, chiar toată noaptea şi-au adunat ei turmele laolaltă.

    19 Şi dimineaţa, Domnul a făcut ca un somn agreu să vină peste lamaniţi, da, şi toţi supraveghetorii lor erau într-un somn adânc.

    20 Iar Alma şi poporul său au plecat în pustiu; şi, după ce ei au călătorit toată ziua, ei şi-au pus corturile într-o vale; şi au numit valea aceasta Alma, pentru că el i-a condus pe ei în pustiu.

    21 Da, şi în valea lui Alma şi-au revărsat ei amulţumirile lor către Dumnezeu, fiindcă El a fost milos cu ei şi le-a uşurat poverile şi i-a eliberat din sclavie; căci ei au fost în sclavie şi nimeni nu putea să-i salveze decât Domnul Dumnezeul lor.

    22 Şi i-au dat mulţumiri lui Dumnezeu, da, toţi bărbaţii şi toate femeile lor şi toţi copiii lor care puteau vorbi şi-au ridicat glasurile, lăudându-L pe Dumnezeul lor.

    23 Şi acum, Domnul a spus către Alma: Grăbeşte-te şi pleacă, tu şi poporul tău, din această ţară, căci lamaniţii s-au trezit şi vă urmăresc; de aceea, plecaţi din această ţară, iar Eu îi voi opri pe lamaniţi în valea aceasta pentru ca ei să nu se ducă mai departe să urmărească acest popor.

    24 Şi s-a întâmplat că ei au plecat din vale şi au pornit în călătorie în pustiu.

    25 Şi după ce au fost în pustiu douăsprezece zile, ei au ajuns în ţara lui Zarahemla; iar regele Mosia i-a primit cu bucurie.