Pasul 2. Ajungem să credem că puterea lui Dumnezeu ne poate reda, în totalitate, sănătatea spirituală.

Principiu cheie – Speranța

Când am înțeles cât eram de neputincioși cu privire la dependențele noastre, cei mai mulți dintre noi s-au simțit lipsiți de orice speranță. Încercasem să renunțăm la acea dependență de atât de multe ori. Unii dintre noi se rugaseră lui Dumnezeu de nenumărate ori. Ne cerusem scuze pentru comportamentul nostru și promisesem să ne schimbăm. Dar, după ce am eșuat din nou și din nou, am început să credem că Dumnezeu era dezamăgit de noi și nu avea să ne ajute. Aceia dintre noi care au crescut fără vreun concept despre Dumnezeu erau siguri că epuizaserăm toate căile de a primi ajutor. Indiferent de situație, pasul 2 ne-a oferit un răspuns pe care fie l-am abandonat, fie nu l-am avut niciodată în vedere – acela de a găsi speranță în Isus Hristos și în puterea ispășirii Sale.

Ajungând, în cele din urmă, să fim umili, am cerut ajutor. Urmând ceea ce părea a fi cea mai mică rază de speranță, am început să participăm la întruniri de recuperare și să lucrăm cu sponsori. Când ne-am dus la primele întruniri, eram plini de îndoieli și de temeri. Eram speriați, obosiți și, probabil, chiar cinici, dar cel puțin ne aflam acolo.

La întrunirile de recuperare, oamenii descriau, cu onestitate, cum fuseseră viețile lor, ce s-a întâmplat pentru a se schimba și ce însemna să treci prin procesul de recuperare. Am aflat că multe persoane pe care le-am cunoscut la aceste întruniri se simțiseră odată la fel de neputincioși cum ne simțeam noi. Dar, pe măsură ce am continuat să participăm, i-am văzut pe mulți dintre ei râzând, vorbind, zâmbind și fiind sincer optimiști cu privire la viitor. I-am văzut pe mulți care au avut parte de o schimbare puternică în viața lor, o schimbare pe care ne-o doream și noi.

Treptat, principiile pe care le-au împărtășit și le-au pus în practică au început să aibă efect și în cazul nostru. Pe măsură ce am continuat să revenim, am început să simțim ceva ce nu simțisem de foarte mulți ani – speranță. Dacă a existat speranță pentru alții care fuseseră pe marginea prăpastiei, poate că era speranță și pentru noi! Am început să credem că, dacă ne întorceam către Isus Hristos, nu exista „niciun obicei, nicio dependență, nicio răzvrătire, nicio încălcare, nicio abatere exclusă de la promisiunea de a fi iertați pe deplin” (Boyd K. Packer, „The Brilliant Morning of Forgiveness”, Ensign, nov. 1995, p. 19).

În această atmosferă de credință și mărturie, am găsit speranța care a început să ne ajute să conștientizăm mila și puterea lui Dumnezeu. Am început să credem că El putea să ne elibereze din robia dependenței. Am urmat exemplul prietenilor noștri care se vindecau. Am început să lucrăm la pași, să primim sprijin de la alții – inclusiv de la sponsorii noștri – și să participăm la întrunirile de recuperare. Pe măsură ce ne rugam, cugetam și puneam în practică scripturile, cu timpul am început să ne reluăm activitatea în Biserică. Propriile noastre miracole au început să aibă loc și am fost binecuvântați cu harul lui Isus Hristos pentru a ne ajuta să ne abținem zi după zi.

Când am lucrat la pasul 2, am devenit dornici să înlocuim încrederea în noi înșine și dependențele noastre cu credința în dragostea și puterea lui Isus Hristos. Am lucrat la acest pas în mintea și inima noastră cu sprijinul altora și am învățat că temelia recuperării consumatorului dependent trebuie să fie spirituală. Apoi, pe măsură ce am înaintat și am lucrat la fiecare dintre pașii recomandați în acest îndrumar, natura spirituală a recuperării ne-a fost afirmată în mod repetat.

Acest program este spiritual și este un program care implică acțiune. Pentru noi și pentru nenumărați alții, munca de recuperare a meritat orice efort. Pe măsură ce punem în practică aceste principii și le permitem să acționeze în viața noastră, mintea noastră redevine sănătoasă și ne simțim complet sănătoși din punct de vedere spiritual. Găsim o relație autentică cu noi înșine, cu alții și cu Salvatorul Isus Hristos.

Pentru unii dintre noi, miracolul recuperării părea să vină repede; pentru alții, recuperarea a fost treptată. Oricum ar fi, important este că am continuat să ne exercităm credința și încrederea că Dumnezeu va face pentru noi ceea ce noi nu am putut face singuri. Cu timpul, am putut, în cele din urmă, să spunem că, prin „fermitate în Hristos”, am fost salvați de dependență și ne-am bucurat de o „strălucire perfectă a speranței” (2 Nefi 31:20).

Tatăl nostru Ceresc iubitor și Fiul Său, Isus Hristos, sunt alături de noi la fiecare pas. Ei ne ajută să ne hrănim și să avem o speranță mai mare în Hristos. Președintele M. Russell Ballard ne-a învățat:

„Și, pentru aceia dintre dumneavoastră care ați căzut pradă oricărui gen de dependență, să știți că există speranță, deoarece Dumnezeu îi iubește pe toți copiii Săi și deoarece ispășirea Domnului Isus Hristos face toate lucrurile posibile.

Am văzut minunata binecuvântare a recuperării care poate elibera pe cineva din lanțurile dependenței. Domnul este Păstorul nostru și nu vom duce lipsă de nimic dacă ne încredem în puterea ispășirii [Sale]. Eu știu că Domnul poate și îi va elibera din robie pe cei dependenți, căci după cum a declarat apostolul Pavel: «Pot totul în Hristos, care mă întărește»” („O, acel plan șiret al celui rău”, Liahona, nov. 2010, p. 110).

Dacă recidivăm, găsim o mare valoare în a ne întoarce către Dumnezeu și a vorbi cu sponsorii noștri. Am putea fi ispitiți să ne pierdem orice speranță. Dar o recidivă nu distruge progresul pe care l-am făcut și nu trebuie să ne distrugă speranța. Recidiva este un memento puternic al nevoii noastre de a continua să mergem la întrunirile de recuperare, să găsim ajutorul unor sponsori și al altora, să ne predăm lui Dumnezeu și să lucrăm la acești pași. Pe măsură ce înaintăm, începem să simțim puterea lui Isus Hristos în viața noastră. Suntem mai capabili să ne abținem și speranța noastră crește.

Vârstnicul David A. Bednar ne-a învățat: „Am putea crede în mod greșit că astfel de binecuvântări și daruri sunt rezervate pentru alți oameni, care par să fie mai drepți sau care slujesc în chemări importante în Biserică. Depun mărturie că îndurarea blândă a Domnului ne este dată tuturor și că Mântuitorul lui Israel este doritor să reverse astfel de daruri asupra noastră” („Îndurarea blândă a Domnului”, Liahona, mai 2005, p. 101). Isus Hristos ne va oferi multe îndurări blânde în călătoria noastră spre recuperare, una dintre cele mai importante fiind speranța că puterea lui Dumnezeu ne poate reda, în totalitate, sănătatea spirituală.

Pași de urmat

Acesta este un program al acțiunii. Progresul nostru depinde de punerea în practică, în mod consecvent, a pașilor în viața noastră de zi cu zi. Acest lucru este cunoscut drept „a lucra la pași”. Următoarele acțiuni ne ajută să venim la Hristos și să primim îndrumarea și puterea necesare pentru a face următorul pas în procesul nostru de recuperare.

Să dezvoltăm o înțelegere corectă a caracterului lui Dumnezeu

Rușinea noastră ne împiedică adesea să înțelegem caracterul și dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Orbiți de durerea și dependențele noastre, Îl vedem adesea ca fiind răzbunător, dezamăgit sau mânios pe noi. Scopul acestui pas de urmat este de a lăsa deoparte ideile incorecte despre Dumnezeu și de a dezvolta o înțelegere mai bună despre dragostea, mila, bunăvoința și dorința Sa de a ne binecuvânta.

În primul rând, este important să înțelegem că Dumnezeu este acolo chiar dacă nu-I simțim prezența. Să ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu presupune muncă grea și necesită răbdare. Poate fi greu când suntem obișnuiți cu satisfacție imediată, dar, cu timpul, putem începe să vedem și să trăim experiențe legate de caracteristicile Sale divine. Ajungem să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu.

Putem să-L rugăm pe Tatăl Ceresc să ne ajute să înțelegem mai bine natura Sa. Putem căuta mâna lui Dumnezeu în viața noastră și cât de multe face El pentru noi. Putem studia scripturi despre mila și harul Salvatorului și, apoi, putem discuta despre aceste versete cu sponsorii noștri și cu alții care ne susțin.

Pe măsură ce începem să dobândim o înțelegere mai bună despre dragostea și mila lui Dumnezeu, începem să simțim o mai mare încredere și speranță în puterea lui Dumnezeu de a ne elibera. Președintele J. Reuben Clark jr. a depus mărturie despre mila Tatălui nostru Ceresc declarând: „Cred că Tatăl nostru Ceresc dorește să salveze pe fiecare dintre copiii Săi… Cred că, în dreptatea și mila Sa, El ne va da răsplata maximă pentru faptele noastre, ne va da tot ce El ne poate da și, pe de altă parte, eu cred că El ne va impune pedeapsa minimă pe care are posibilitatea să ne-o dea” (în Conference Report, oct. 1953, p. 84).

Să ne rugăm și să studiem din scripturi

Președintele M. Russell Ballard a declarat: „Dacă cineva care este dependent are dorința de a birui, atunci există o cale către libertatea spirituală – o cale de eliberare din robie – o cale a cărei eficiență a fost dovedită. Ea începe cu rugăciunea – comunicarea sinceră, puternică și constantă cu Creatorul spiritelor și trupurilor noastre, Tatăl nostru Ceresc” („O, acel plan șiret al celui rău”, Liahona, nov. 2010, p. 110).

Când renunțăm la mândrie și ne străduim să facem tot ce putem în fiecare zi, dorim să ne rugăm pentru îndrumare și călăuzire de la un Tată Ceresc iubitor. Unii dintre noi nu s-au rugat cu adevărat niciodată sau nu au cugetat niciodată asupra scripturilor. Unii dintre noi au fost ispitiți să se oprească din a se ruga sau a studia. Am crezut, în mod greșit, că aceste eforturi nu dădeau rezultate, pentru că nu ne simțeam aproape de Dumnezeu sau pentru că încă ne luptam cu dependența.

Am descoperit că una dintre cheile succesului era să continuăm să folosim aceste instrumente spirituale. Rugăciunea rostită cu glas tare, rugăciunea rostită cu recunoștință simplă pe tot parcursul zilei și rugăciunea pentru alții au fost practici noi și puternice pentru mulți dintre noi. Unul dintre modurile de a mări puterea rugăciunii este de a-I exprima lui Dumnezeu mai sincer greutățile noastre. Chiar și atunci când I-am împărtășit Tatălui Ceresc lipsa noastră de dorință de a ne schimba, dorința noastră a fost întărită. De asemenea, am simțit mai des, impresii abia perceptibile și liniștite de la Duhul Sfânt. Am început să-L întrebăm pe Dumnezeu ce pași mici putem face în fiecare zi, în loc doar să-L rugăm să ne îndepărteze instantaneu încercările și dependențele.

În cele din urmă, dorința de a vorbi cu Dumnezeu ne conduce la studierea cuvintelor profeților din zilele noastre și din vechime. Studiul din scripturi cu ajutorul rugăciunii, căutarea răspunsurilor la întrebările noastre și consemnarea impresiilor primite de la Spirit pot fi de ajutor pentru a ajunge să credem că Dumnezeu poate să ne ajute și o va face.

Un mod bun de a începe studiul cuvântului lui Dumnezeu este folosind scripturile și citatele de la sfârșitul fiecărui capitol din acest îndrumar. Fiecare scriptură și citat au fost alese avându-se în vedere recuperarea și fiecare întrebare este adresată cu speranța că ne-ar putea ajuta să punem în practică în viața noastră scripturile sau citatele. Am descoperit că faptul de a ne aloca chiar și câteva minute în fiecare zi pentru a căuta ceea ce dorește Dumnezeu să ne comunice ne oferă mari recompense. Noi depunem mărturie despre acest adevăr: „Da, noi vedem că oricine vrea poate să pună stăpânire pe cuvântul lui Dumnezeu, care este iute și puternic, care va sfărâma orice înșelătorii și piedici și comploturi ale diavolului” (Helaman 3:29).

Studiu și înțelegere

Următoarele scripturi și declarații ale unor conducători ai Bisericii pot ajuta în procesul nostru de recuperare. Le putem folosi pentru a cugeta, a studia și a scrie în jurnal. Trebuie să ne amintim să fim onești și să menționăm situații concrete în ceea ce scriem pentru a obține cele mai multe beneficii din aceasta.

Să credem în Dumnezeu

„Credeți în Dumnezeu; credeți că El este și că El a creat toate lucrurile, atât în cer, cât și pe pământ; credeți că El are toată înțelepciunea și toată puterea, atât în cer, cât și pe pământ; credeți că omul nu înțelege toate lucrurile pe care Domnul le poate înțelege.” (Mosia 4:9.)

• Mulți martori din cer și de pe pământ depun mărturie despre existența lui Dumnezeu. Ce dovezi ale existenței lui Dumnezeu și ale dragostei Sale am observat?

Să ne mărim credința în Isus Hristos

Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „[Începeți astăzi] să vă măriți credința. Prin credința dumneavoastră, Isus Hristos vă va mări capacitatea de a muta munții din viața dumneavoastră” („Hristos a înviat: credința în El va muta munții”, Liahona, mai 2021, p. 101).

Mulți dintre noi au încercat să se vindece de dependențe prin simpla voință sau prin încrederea într-un prieten sau terapeut. Mai devreme sau mai târziu, am constatat că acea încredere a noastră în noi înșine sau în alții nu ne-a adus puterea de a ne birui complet dependențele. Credința în Isus Hristos și în capacitatea Sa de a ne vindeca reprezintă temelia recuperării noastre.

• Cum mă simt astăzi în legătură cu faptul de a mă întoarce către Salvator în eforturile mele de recuperare?

• Ce m-a ajutat să am credință în Isus Hristos?

• Ce îmi sugerează sponsorul meu, conducătorii din cadrul Bisericii și alții să fac pentru a mă ajuta să-mi măresc credința?

Puterea și tăria speranței

Când avem speranță în inima și mintea noastră, ne vom concentra puternic asupra acțiunilor noastre viitoare. Speranța ne dă constant tărie și încredere, nu optimism temporar. Speranța poate fi, de asemenea, o sursă de pace, calm și stabilitate emoțională pe măsură ce progresăm în procesul de vindecare de dependență.

Cu privire la acest principiu, președintele Russell M. Nelson a declarat: „Speranța este mai puternică decât o dorință melancolică. Speranța, întărită de credință și caritate, creează o forță la fel de puternică precum oțelul. Speranța devine o ancoră a sufletului… Dacă ne vom agăța de ancora speranței, ea va fi protecția noastră pentru totdeauna” [„A More Excellent Hope” (adunare de devoțiune desfășurată în cadrul Universității Brigham Young, 8 ian. 1995), p. 3, speeches.byu.edu].

• Când am simțit putere și încredere datorită speranței în Hristos?

• Ce practici și acțiuni de natură spirituală zilnice desfășuram în acea perioadă?

• În ce mod mi-au fost influențate mintea, dispoziția și spiritul de faptul de a fi plin de speranță? Cum mi-a influențat acest lucru obiectivele și planurile de viitor?

• Cum mi-a influențat acest lucru relațiile și interacțiunile cu oamenii care mă iubesc și cărora le pasă de mine?

Lista de recunoștință

Un mod de a-L vedea pe Dumnezeu în viața noastră este să cugetăm asupra binecuvântărilor noastre și să scriem frecvent despre ele. Putem înțelege mai bine dragostea Tatălui Ceresc pentru noi căutând dovezi ale dragostei și puterii Sale în viața noastră.

• Pentru ce sunt recunoscător?

• Ce lucruri bune s-au întâmplat în viața mea?

• În ce moduri am văzut mâna lui Dumnezeu în viața mea?

Să ne ținem strâns de speranță în mijlocul recidivei

Vârstnicul Dale G. Renlund ne-a învățat: „«Un sfânt este un păcătos care continuă să încerce»… Lui Dumnezeu Îi pasă mai mult cine suntem și cine devenim, decât cine am fost. Pentru El este important ca noi să încercăm în continuare” („Sfinții din zilele din urmă continuă să încerce”, Liahona, mai 2015, p. 56). Cu toții avem sentimente de deznădejde din când în când, pe măsură ce ne străduim să parcurgem procesul de recuperare. Acest lucru este valabil mai ales dacă sau când recidivăm. Dar speranța și recuperarea noastră sunt bazate mai mult pe progres decât pe perfecțiune. O recidivă nu șterge eforturile noastre anterioare sau avântul nostru de a ne întoarce către Isus Hristos. Putem învăța să ne păstrăm speranța în Hristos chiar și atunci când recidivăm.

• În ce moduri încerc să mă schimb, să devin mai bun și să progresez?

• Care sunt unele dintre victoriile sau succesele de care am avut parte recent în viața mea?

• Ce spun sponsorul meu, conducătorii din cadrul Bisericii, membrii familiei și prietenii despre eforturile și progresul meu?

El ne poate elibera din robie

„Dar dacă vă veți întoarce către Domnul cu toată hotărârea inimii și vă veți pune nădejdea în El și-L veți sluji cu toată sârguința minții, dacă veți face aceasta, atunci El, după voința și plăcerea Sa, vă va elibera din sclavie.” (Mosia 7:33.)

• Ce mă ajută să am mai multă credință în promisiunea că Isus Hristos mă va elibera?

• Cum pot să mă întorc mai bine către Isus Hristos, să-mi pun încrederea în El și să-I slujesc cu toată sârguința minții? Ce lucruri concrete pot îmbunătăți?

• Ce înseamnă pentru mine să-L aștept pe Isus Hristos pentru a mă elibera „după voința și plăcerea Sa”?