Pasul 4. Ne facem, fără teamă, o autoevaluare morală amănunțită în scris.

Principiu cheie – Adevărul

Scopul pasului 4 este de a ne uita la trecutul nostru pentru a înțelege mai bine slăbiciunile noastre și a recunoaște ce ne împiedică să devenim ca Salvatorul și să slujim altora. De exemplu, teama, justificarea și negarea ne întunecă abilitatea de a vedea lucrurile clar. Dar nu putem schimba ceva dacă nu suntem pe deplin conștienți de acest lucru. Autoevaluările noastre ne ajută să înțelegem tot ce stă în calea procesului nostru de recuperare. Scrierea autoevaluărilor noastre necesită să fim sinceri cu noi înșine în legătură cu cine suntem și unde am fost, astfel încât să-L putem ruga apoi pe Dumnezeu să ne ajute să ne schimbăm, să devenim mai buni și să ne vindecăm.

Cu toții am trecut prin lucruri foarte grele. Inimile noastre au fost frânte și avem cicatrici emoționale dureroase. Am apelat la substanțe și comportamente care ne amorțeau durerea și, apoi, am făcut alegeri de a continua să căutăm această alinare temporară. Aceste comportamente au provocat și mai multă durere, ceea ce ne-a dat mai multe motive să folosim dependența pentru a face față. Durerile vieții și comportamentele noastre care creează dependențe au devenit munți de rușine pe care am încercat să-i ascundem, să-i uităm sau să-i negăm.

Dependențele noastre, teama și negarea ne-au paralizat capacitatea de a reflecta cu onestitate asupra vieții noastre. Am negat sau nu am înțeles daunele și dezastrul pe care dependențele noastre le-au cauzat în relațiile noastre. Așa că am făcut tot ce am putut să uităm, să justificăm sau să ne mințim pe noi înșine pentru a face față durerii noastre. Ca urmare, nu am putut recunoaște multe dintre greșelile noastre sau am încercat să le uităm. Ne mințisem pe noi înșine atât de convingător, încât nu mai puteam vedea o mare parte din trecutul nostru. Sponsorii noștri și alții din grupurile pentru recuperare ne-au cerut să facem munca grea și să recunoaștem față de noi înșine ceea ce poate că am uitat sau nu am vrut să vedem. Numai atunci am putut înțelege că avem nevoie de Salvator pentru a ne vindeca.

Ideea de a ne trece în revistă trecutul și, apoi, de a-l scrie părea copleșitoare și, uneori, chiar imposibilă. A fost nevoie de mult efort și multă muncă pentru a face acest lucru. A trebuit să ne cercetăm inima și mintea pentru a ne aminti experiențele noastre din trecut și ne-a fost greu să le scriem. A fost important să ne așezăm și să începem să scriem. Acest lucru ne-a forțat să punem în practică încrederea noastră recent întărită în Dumnezeu. Speranța noastră că putem fi vindecați, iertați și eliberați din robie ne-a dat curaj să încercăm. L-am rugat pe Dumnezeu să ne ajute să ne biruim teama. L-am rugat să ne ajute să ne amintim și să ne înfruntăm greșelile și durerea dând dovadă de curaj. El ne-a auzit și a fost acolo pentru noi.

Sponsorii noștri au fost esențiali în a ne ajuta să mergem înainte cu acest pas având curaj. Deoarece ei înșiși au făcut acest pas, au putut să ne încurajeze și să ne ajute să ne vedem trecutul în mod clar. Nu am făcut aceasta perfect, dar am făcut tot ce am putut. Și, în cele din urmă, a fost suficient. Recunoscând și descoperind elementele distructive din viața noastră, am făcut pasul necesar în corectarea lor. De asemenea, am considerat util să recunoaștem binele din trecutul nostru și să includem în autoevaluarea noastră lucrurile pozitive pe care le-am făcut și punctele forte pe care le-am dezvoltat. Pasul 4 ne-a ajutat să Îi oferim lui Dumnezeu o relatare sinceră despre cine suntem, incluzând atât slăbiciunile noastre, cât și punctele noastre tari.

Aceste liste scrise cu resentimentele, temerile, rănile și punctele noastre forte devin un atu esențial în călătoria noastră pentru recuperare. Când, în cele din urmă, vom progresa la pașii 6 și 7, ne vom folosi autoevaluările pentru a trece în revistă punctele slabe care ne țin mereu blocați în cicluri distructive. De exemplu, mândria și teama au fost cele care ne-au împiedicat să ne asumăm greșelile, ceea ce a dus la deteriorarea relațiilor și a încrederii. Apoi, pe măsură ce ne vom aborda pașii 8 și 9, oamenii din autoevaluările noastre sunt cei pe care vom avea ocazia să-i iertăm și față de care să ne îndreptăm greșelile.

Pas de urmat

Acesta este un program al acțiunii. Progresul nostru depinde de punerea în practică, în mod consecvent, a pașilor în viața noastră de zi cu zi. Acest lucru este cunoscut drept „a lucra la pași”. Următoarele acțiuni ne ajută să venim la Hristos și să primim îndrumarea și puterea necesare pentru a face următorul pas în procesul nostru de recuperare.

Să scriem o autoevaluare cu ajutorul unui sponsor

Acest pas este cel în care începem să ne exercităm credința prin faptele noastre (vedeți Iacov 2:17-18). Pentru mulți dintre noi, acesta este cel mai greu pas. Poate fi greu, dureros și copleșitor și putem simți că trebuie să dăm socoteală pentru toate lucrurile din trecutul nostru. Însă, scrierea autoevaluării noastre nu trebuie să fie o sarcină insurmontabilă. Putem să ne așezăm, să ne rugăm și să începem să scriem, chiar dacă scriem despre o singură întrebare sau un eveniment la un moment dat.

Vă rugăm să vedeți exemplele și principiile din anexă (de exemplu, foaia de lucru). Putem folosi unul dintre aceste exemple ca șablon pentru a ne ajuta să începem. Dacă vom complica prea mult acest proces, ne va fi mult mai greu să începem sau să progresăm. Așadar, atunci când scriem prima noastră autoevaluare, cel mai bine ar fi să păstrăm lucrurile simple. Putem reveni întotdeauna la ea, pe măsură ce continuăm să lucrăm la pași. Vă rugăm să lucrați cu sponsorul dumneavoastră în timp ce vă scrieți autoevaluarea. Dumnezeu ne binecuvântează pe măsură ce facem această muncă și nu o vom regreta niciodată.

Studiu și înțelegere

Următoarele scripturi și declarații ale unor conducători ai Bisericii pot ajuta în procesul nostru de recuperare. Le putem folosi pentru a cugeta, a studia și a scrie în jurnal. Trebuie să ne amintim să fim onești și să menționăm situații concrete în ceea ce scriem pentru a obține cele mai multe beneficii din aceasta.

Dependența este un simptom

„El este ca unul care își face socotelile în suflet.” (Proverbele 23:7.)

Mulți dintre noi am presupus că dependențele noastre sunt o problemă fizică. Am fost surprinși să aflăm că gândurile, sentimentele și crezurile noastre sunt rădăcinile comportamentelor noastre care creează dependență. Combinația dificilă dintre creier, trup și atitudine este ceea ce pare să ne țină blocați. Am ajuns să vedem că aceste comportamente care creează dependență nu sunt principala noastră problemă, ci o soluție dăunătoare pentru problemele noastre reale.

• Cum mă poate ajuta această perspectivă asupra dependenței mele să merg mai departe în a-mi scrie autoevaluarea?

Să facem o autoevaluare

În scripturi, vedem multe invitații de a ne analiza îndeaproape și cu sinceritate. Un exemplu minunat se găsește în Alma 5:14. Profetului Alma a adresat aceste întrebări care se pot regăsi într-o autoevaluare: „V-ați născut voi spiritual din Dumnezeu? Ați primit voi imaginea Lui în înfățișarea voastră? Ați simțit voi această măreață schimbare în inimile voastre?”. Vă sugerăm să studiați restul capitolului 5 din Alma pentru mai multe exemple de întrebări care se pot regăsi într-o autoevaluare pe care ni le putem adresa.

Evaluarea situației în care ne aflăm în prezent poate fi foarte utilă. De exemplu, o afacere care nu face cu regularitate o evaluare a activelor și pasivelor sale nu prosperă. Evaluarea este o ocazie pentru antreprenori de a stabili în mod obiectiv ce este valoros și ar trebui păstrat și ce este dăunător și ar trebui înlăturat. Dacă antreprenorii cad în capcana lipsei de onestitate și se păcălesc singuri cu privire la natura reală a evaluării, nu vor putea lua hotărâri corecte cu privire la valoarea bunurilor lor.

În mod asemănător, este important pentru noi să ne examinăm cu onestitate viața și caracterul.

• Când mă rog și Îi cer lui Dumnezeu să mă ajute să fiu cinstit, ce mă învață Duhul Sfânt despre tendința mea de a nega realitatea stării și circumstanțelor mele?

• În ce moduri m-am păcălit singur cu privire la slăbiciunile mele?

• Cum de nu am reușit să-mi văd adevărata valoare și tărie?

Să ne înfruntăm trecutul

„Iar atunci când doresc să mă bucur, inima mea geme din cauza păcatelor; cu toate acestea, eu știu în cine mi-am pus nădejdea.” (2 Nefi 4:19.)

În timp ce ne făceam autoevaluările, au fost momente în care inimile noastre gemeau din cauza păcatelor noastre și a posibilelor dureri de care am avut parte.

• Cum mă poate ajuta faptul de a mă încrede în Dumnezeu în timp ce îmi completez autoevaluarea și îmi înfrunt păcatele și durerea?

Să avem încredere că El ne va vindeca

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6.)

O autoevaluare ne poate ajuta să avem o imagine de ansamblu. Ne ajută să devenim conștienți de gândurile, sentimentele și acțiunile noastre, precum și pe cine au afectat alegerile noastre. Două dintre punctele comune ale multora dintre autoevaluărilor noastre erau teama și încrederea excesivă în sine. Angajamentul pe care ni l-am luat în pasul 3 a fost să avem încredere în Dumnezeu și în acest proces de recuperare. Autoevaluările noastre sunt următorul pas al recuperării și ne vor oferi idei concrete despre cum să procedăm.

• Cum ar fi viața și alegerile mele diferite dacă aș renunța la mândrie și, în schimb, aș alege să mă bizui pe Dumnezeu și să mă încred în El?

• Ce reticență simt în legătură cu faptul de a merge mai departe în angajamentul meu de a-mi lăsa viața și voia în grija lui Dumnezeu?

• Când Îl întreb pe Dumnezeu dacă El va avea grijă de mine la fiecare pas al recuperării mele, care este răspunsul pe care îl primesc în inima și mintea mea prin Duhul Sfânt? Rețineți că modul lui Dumnezeu de a avea grijă de noi poate fi diferit de cel pe care noi l-am putea alege pentru noi.

Boală spirituală

„Uneori, boala spirituală apare ca urmare a păcatului sau rănilor emoționale. Uneori, extenuarea spirituală apare atât de treptat, încât cu greu ne putem da seama ce se întâmplă. Asemenea straturilor de roci sedimentare, durerea și suferința spirituale se pot acumula de-a lungul timpului, împovărându-ne spiritul până când sunt prea grele de suportat…

Însă, doar pentru că încercările spirituale sunt reale, nu înseamnă că sunt incurabile.

Ne putem vindeca spiritual.

Chiar și cele mai profunde răni spirituale – da, chiar și cele care pot părea incurabile – pot fi vindecate.” (Dieter F. Uchtdorf, „Deținători ai luminii cerești”, Liahona, nov. 2017, p. 78.)

Gândiți-vă la cele mai rele trei lucruri pe care le-ați făcut în viața dumneavoastră. Erați aproape de Salvator și de Spiritul Său când ați făcut acele lucruri? Dacă erați ca noi, nu erați deschiși la Spiritul Său. Mulți dintre cei aflați în proces de recuperare numesc această întrerupere a legăturii „boală spirituală”.

• Când mă complac în comportamente greșite, care creează dependență, sunt bolnav spiritual? De ce da sau de ce nu?

Resentimente

O mare parte a autoevaluării nostru constă în consemnarea resentimentelor noastre. Printre acestea se numără ranchiuna față de oameni, instituții și alte lucruri despre care am simțit că ne-au rănit sau ne-au tratat nedrept. Nutrirea resentimentelor a fost una dintre cele mai otrăvitoare și dăunătoare forțe ale dependențelor noastre. Ne-a făcut să fim împotriva altora și să ne simțim îndreptățiți să facem propriile alegeri dăunătoare sau pline de indiferență.

Am găsit ajutor ceresc pentru a-i vedea pe alții într-o lumină nouă, plină de caritate, în timp ce am făcut alegerea conștientă de a ne ruga pentru ei și de a-L ruga pe Dumnezeu să-i binecuvânteze cu fiecare binecuvântare pe care o căutăm și pentru noi. „Pentru a oferi iertare poate fi nevoie de nespus de mult curaj și umilință. Poate fi nevoie, de asemenea, de timp. Este necesar să ne punem credința și încrederea în Domnul când ne asumăm responsabilitatea pentru starea inimii noastre. În aceasta constă importanța și puterea libertății noastre de a alege.” (Amy A. Wright, „Hristos vindecă ceea ce este frânt”, Liahona, mai 2022, p. 82.)

• Pot alege să adopt o nouă perspectivă în legătură cu oamenii față de care am resentimente? Ar fi putut ei, la fel ca mine, să fie bolnavi spiritual și să nu fi avut o legătură cu Dumnezeu atunci când mi-au greșit?

• Dacă întâmpin greutăți cu aceasta, cum îmi pot schimba abordarea în legătură cu faptul de a mă ruga pentru acești oameni?