Pasul 3. Hotărâm să ne lăsăm voia și viața în grija lui Dumnezeu, Tatăl Etern, și a Fiului Său, Isus Hristos.

Principiu cheie – Încrederea în Dumnezeu

Pasul 3 este pasul hotărârilor. La primii doi pași, am recunoscut ce nu puteam face singuri și ce aveam nevoie ca Dumnezeu să facă pentru noi. La pasul 3, ni s-a arătat singurul lucru pe care noi îl puteam face pentru Dumnezeu. Puteam lua hotărârea de a ne deschide sufletul în fața Sa și a ne pune întreaga viață – trecută, prezentă și viitoare – și voia în mâinile Sale. Pasul 3 implică libertatea de a alege. Este cea mai importantă alegere pe care o facem în această viață.

Vârstnicul Neal A. Maxwell a făcut următoarea declarație despre această hotărâre importantă: „Supunerea față de voia cuiva este fără doar și poate singurul lucru personal pe care va trebui să-l punem pe altarul lui Dumnezeu. Este o doctrină greu de pus în practică, dar este adevărată. Multele alte lucruri pe care noi le dăm lui Dumnezeu, oricât de frumos ar fi gestul nostru, sunt, de fapt, lucruri pe care El ni le-a dat sau ni le-a împrumutat deja. Dar, când începem să ne supunem, lăsând ca voia proprie să fie sorbită de voia lui Dumnezeu, atunci noi Îi dăm cu adevărat ceva” („Insights from My Life”, Ensign, aug. 2000, p. 9).

Președintele Boyd K. Packer a descris hotărârea sa de a-și încredința voința lui Dumnezeu și libertatea pe care i-a adus-o această hotărâre: „Poate cea mai mare descoperire din viața mea, fără îndoială cel mai măreț angajament, s-a produs când, în cele din urmă, am avut încredere în Dumnezeu într-atât, încât să-I împrumut sau să-I cedez libertatea mea de alege – fără a fi obligat sau fără a se face presiune asupra mea… Într-un sens… a da libertatea de a alege… și a spune: «Voi face așa cum mă vei îndruma», înseamnă, de fapt, a învăța că, procedând astfel, tu ai o libertate de a alege și mai mare” [Obedience, Brigham Young University Speeches of the Year (7 dec. 1971), p. 4].

Când am participat prima dată la întrunirile de recuperare, este posibil să ne fi simțit presați sau chiar forțați de alții să fim acolo. Dar, pentru a lucra la pasul 3, a trebuit să hotărâm să acționăm singuri. Am înțeles că hotărârea de a ne schimba viața trebuia să ne aparțină. Nu era vorba despre ceea ce gândeau sau doreau membrii familiei și prietenii noștri. Trebuia să fim dornici să continuăm procesul de recuperare indiferent de părerile sau alegerile altora.

Când am lucrat la pasul 3, am învățat că recuperarea era mai degrabă rezultatul eforturilor Domnului decât al eforturilor noastre. El a făcut minunea când L-am invitat în viața noastră. Am ales să-I permitem lui Dumnezeu să ne ajute în procesul de recuperare și să ne mântuiască. Am hotărât să-I permitem să ne îndrume viața, aducându-ne aminte, desigur, că El ne respectă întotdeauna libertatea de a alege. Ne-am pus viața în mâinile Sale atunci când am hotărât să continuăm acest program de recuperare concentrat asupra spiritualității.

Când am făcut acest pas, am fost înspăimântați de necunoscut. Ce avea să se întâmple dacă ne umileam și ne puneam, complet, viața și voia în grija lui Dumnezeu? Pentru mulți dintre noi, copilăria a fost foarte grea și ne era îngrozitor de teamă să devenim din nou la fel de vulnerabili cum fuseserăm când eram copii mici. Din cauza experiențelor din trecut, eram convinși că angajamentul asociat recuperării era aproape imposibil. Văzusem alți oameni încălcând prea multe angajamente, iar noi înșine încălcaserăm prea multe. Dar am hotărât să încercăm ceea ce ne-au sugerat prietenii noștri care erau în curs de recuperare: „Nu folosiți substanțe și nici nu vă implicați în comportamente care duc la dependență. Mergeți la întruniri! Cereți ajutor!”. Cei care au făcut pașii recuperării înaintea noastră ne-au invitat să trăim experiența acestui nou mod de viață. Ei au așteptat cu răbdare să devenim dornici să-I deschidem ușa lui Dumnezeu, chiar și numai puțin.

Isus Hristos ne face aceeași invitație: „Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).

La început, eforturile noastre erau nesigure și ezitante. Îi ofeream lui Isus Hristos încrederea noastră și, apoi, o luam înapoi. Ne îngrijoram că El avea să fie nemulțumit de inconsecvența noastră și avea să-Și retragă sprijinul și dragostea. Dar El nu a făcut acest lucru.

Treptat, I-am permis lui Isus Hristos să arate puterea Sa vindecătoare și siguranța de a urma calea Sa. Fiecare dintre noi a înțeles că trebuia nu doar să renunțăm la dependențele noastre, ci și să ne încredințăm întreaga voință și viață lui Dumnezeu. Făcând astfel, am constatat că El era răbdător și că ne accepta eforturile șovăielnice de a ne încredința Lui în toate lucrurile.

Capacitatea noastră de a ne împotrivi ispitei este acum ancorată de supunerea umilă față de voia lui Dumnezeu. Ne exprimăm nevoia de a avea puterea ispășirii Salvatorului și începem să simțim acea putere în noi, întărindu-ne împotriva următoarei ispite. Am învățat să acceptăm viața în condițiile stabilite de Salvator.

Supunerea față de Dumnezeu poate fi grea pentru noi. Ne cere să ne dedicăm din nou voinței Sale, în fiecare zi, uneori, în fiecare ceas sau chiar în fiecare clipă. Pe măsură ce suntem dornici să facem acest lucru, găsim harul și puterea care ne întărește de a face ceea ce nu putem face singuri.

Supunerea continuă față de voința lui Dumnezeu ne va reduce stresul și va aduce mai mult sens vieții noastre. Suntem mai puțin iritați de lucrurile mărunte care obișnuiau să ne deranjeze. Ne asumăm responsabilitatea pentru faptele noastre. Îi tratăm pe alți oameni așa cum i-ar trata Salvatorul. Ochii, mintea și inima noastră sunt deschise pentru a accepta adevărul că viața muritoare este grea și că va avea, întotdeauna, potențialul de a ne aduce atât tristeți și necazuri, cât și fericire.

În fiecare zi ne reînnoim angajamentul de a ne supune voii lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce vrem să spunem cei mai mulți dintre noi când afirmăm: „Zi după zi”. Am hotărât să renunțăm la încăpățânarea și egoismul care au stat la baza dependențelor noastre. Și am hotărât să ne bucurăm de încă o zi de liniște și tărie care rezultă din încrederea în Dumnezeu și în bunătatea, puterea și dragostea Sa.

Pașii 1, 2 și 3 ne ajută să înțelegem cum să exercităm credință. Unul dintre cele mai clare semne că pasul 3 funcționează este faptul că suntem dornici să ne încredem suficient în Dumnezeu pentru a continua cu pasul următor.

Pași de urmat

Acesta este un program al acțiunii. Progresul nostru depinde de punerea în practică, în mod consecvent, a pașilor în viața noastră de zi cu zi. Acest lucru este cunoscut drept „a lucra la pași”. Următoarele acțiuni ne ajută să venim la Hristos și să primim îndrumarea și puterea necesare pentru a face următorul pas în procesul nostru de recuperare.

Să ne hotărâm să ne încredem în Dumnezeu și să ne supunem Lui

Aceste cuvinte – adaptate după „Serenity Prayer (Rugăciunea seninătății)” de Reinhold Niebuhr – ne ajută pe măsură ce hotărâm să ne încredem în Dumnezeu și să ne supunem Lui: „Dumnezeule, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și înțelepciunea de a face diferența între ele”. Aceste cuvinte sunt într-o frumoasă armonie cu cele ale profetului Joseph Smith din Doctrină și legăminte 123:17: „De aceea… să facem cu voioșie toate lucrurile care stau în puterea noastră; și atunci, putem sta neclintiți, cu cea mai mare siguranță, pentru a vedea salvarea lui Dumnezeu și brațul Său dezvăluit”.

Dumnezeu ne dă seninătate când ne încredem în capacitatea Sa de a ne ajuta. Acceptăm că, deși nu putem controla alegerile și acțiunile altora, putem hotărî cum vom acționa în fiecare situație cu care ne confruntăm. Având curaj, hotărâm să ne încredem în Tatăl nostru din Cer și să acționăm potrivit voii Sale. Ne punem voia și viața în grija Sa. Hotărâm să ne supunem Lui și să ținem poruncile Sale.

În recuperarea noastră, am constatat că trebuie să exersăm, deseori, pasul 3. Uneori, pare că trebuie să ne luăm angajamentul în fiecare moment sau în fiecare zi. Nu contează de câte ori trebuie să o facem. De fiecare dată când facem aceasta, simțim ajutorul lui Dumnezeu și dragostea Sa și suntem întăriți în recuperarea noastră. Vârstnicul Neal A. Maxwell ne-a amintit: „Supunerea spirituală nu se realizează într-o clipă, ci prin îmbunătățiri progresive și prin folosirea succesivă a unor trepte. Treptele sunt menite să fie urcate una câte una… În cele din urmă, voia noastră poate fi «înghițită în voia Tatălui», deoarece suntem «[dornici] să [ne supunem] așa cum un copil se supune tatălui său» (vedeți Mosia 15:7; 3:19)” („Consecrate Thy Performance”, Ensign, mai 2002, p. 36).

Să recapitulăm și să reînnoim legămintele făcute cu Dumnezeu

A avea încredere în Dumnezeu în toate lucrurile s-ar putea asemăna cu a folosi o nouă pereche de ochelari și a vedea totul clar. Când hotărâm să lăsăm voia noastră în grija lui Dumnezeu, începem să simțim alinarea și bucuria pe care le aduc căutarea și împlinirea voii Tatălui Ceresc. Un mod prin care ne arătăm dorința de a ne încrede în Dumnezeu este să ne pregătim să luăm din împărtășanie fiind demni.

Discutați cu episcopul sau președintele dumneavoastră de ramură despre dependența dumneavoastră și hotărârea de a urma voia lui Dumnezeu. Faceți tot ce puteți pentru a participa la adunarea de împărtășanie în fiecare săptămână. În timp ce preaslăviți, ascultați cu atenție rugăciunile de împărtășanie și gândiți-vă la darurile pe care vi le oferă Tatăl Ceresc. Apoi, reînnoiți-vă angajamentul de a accepta și urma voia Sa cu privire la viața dumneavoastră luând din împărtășanie, dacă episcopul sau președintele dumneavoastră de ramură este de acord că sunteți pregătiți.

Pe măsură ce recuperarea dumneavoastră progresează, veți constata că doriți din ce în ce mai mult să vă aflați printre aceia care cinstesc sacrificiul Salvatorului. Veți începe să simțiți realitatea faptului că „niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere” (Luca 1:37).

Studiu și înțelegere

Următoarele scripturi și declarații ale unor conducători ai Bisericii pot ajuta în procesul nostru de recuperare. Le putem folosi pentru a cugeta, a studia și a scrie în jurnal. Este în natura noastră să găsim cea mai ușoară și mai blândă opțiune pentru recuperare. Dar, acum, știm că a fi onest și concret este mai util. În timp ce recapitulăm răspunsurile noastre la întrebările de mai jos cu sponsorii noștri și cu alții, vedem clar perspectivele și motivele noastre.

Să găsim armonia cu voia lui Dumnezeu

„Împăcați-vă cu voința lui Dumnezeu și nu cu voința diavolului și a trupului; și aduceți-vă aminte, după ce v-ați împăcat cu Dumnezeu, că numai în și prin harul lui Dumnezeu puteți să fiți salvați.” (2 Nefi 10:24.)

• Ce înseamnă a ne împăca?

• Ce înseamnă să-mi trăiesc viața în armonie cu voia lui Dumnezeu?

• Cum pot simți puterea care întărește a lui Dumnezeu în viața mea când mă întorc către El?

• Ce sentimente am în legătură cu faptul de a-L lăsa pe Dumnezeu să-mi îndrume viața?

• Ce mă împiedică să-L las să-mi îndrume viața?

Să ne supunem voii lui Dumnezeu

„Poverile care erau puse asupra lui Alma și a fraților lui s-au făcut ușoare; da, Domnul i-a întărit pe ei pentru ca să-și poată purta poverile cu ușurință, iar ei s-au supus cu bucurie și cu răbdare voinței Domnului.” (Mosia 24:15.)

Dumnezeu ar fi putut îndepărta poverile lui Alma și ale poporului său. Dar, în schimb, Domnul i-a întărit „ca să-și poată purta poverile cu ușurință”. Observați că ei nu s-au plâns, ci s-au supus cu bucurie și răbdare voii lui Dumnezeu. Gândiți-vă la umilința de care este nevoie pentru a fi dornic ca poverile să vă fie ușurate treptat, nu imediat.

• Ce înseamnă a vă supune lui Dumnezeu?

• Cum mă supun?

• Ce simt în legătură cu faptul de a mă supune de bunăvoie și cu răbdare timpului lui Dumnezeu?

• Cum pot dobândi curajul de a continua să încerc să urmez voia Sa?

Să postim și să ne rugăm

„Ei au postit și s-au rugat adeseori și au devenit din ce în ce mai puternici în umilința lor și din ce în ce mai întăriți în credința în Hristos pentru umplerea sufletelor lor de bucurie și consolare, da, chiar până la purificarea și sfințirea inimilor lor, care sfințire vine datorită supunerii inimilor lor în Dumnezeu.” (Helaman 3:35.)

• Acest verset descrie oameni care și-au supus inima lui Dumnezeu. Cum mă poate ajuta postul să-mi supun inima lui Dumnezeu și să mă abțin de la substanțele care-mi provoacă dependența?

• Îmi voi lua angajamentul să mă rog în momentul ispitei pentru a fi umil și a avea credință în Hristos? De ce da sau de ce nu?

• Cât de puternică este dorința mea de a-mi supune inima lui Dumnezeu și nu dependenței?

Să ne umilim înaintea lui Dumnezeu

„Dar iată, El i-a eliberat pentru că ei s-au umilit în fața Lui; și pentru că ei L-au implorat cu putere, El i-a eliberat din sclavie; și astfel lucrează Domnul cu puterea Sa în toate cazurile printre copiii oamenilor, întinzându-Și brațul îndurării Sale către aceia care și-au pus încrederea în El.” (Mosia 29:20.)

Faptul de a ne umili este o hotărâre. Am putea fi ispitiți să credem că, deși Dumnezeu i-a ajutat pe alții, El nu ne va ajuta și pe noi pentru că nu putem fi ajutați și suntem fără speranță. Putem recunoaște că aceasta este o minciună. Adevărul este că suntem copii ai lui Dumnezeu.

• Cum mă ajută această cunoaștere să fiu umil și să caut ajutorul lui Dumnezeu?

• Ce alte gânduri și crezuri neadevărate despre Dumnezeu și despre mine m-au împiedicat să-L implor cu putere pe Dumnezeu pentru eliberarea din robie?

Să alegem să ne încredem în Dumnezeu

„Aș vrea ca voi să fiți umili, supuși și blajini; gata de a răspunde la ruga altora; plini de îngăduință și răbdare îndelungată; să fiți temperați în toate lucrurile; să fiți sârguincioși în ținerea poruncilor lui Dumnezeu tot timpul; să cereți orice lucruri de care aveți nevoie atât spirituale, cât și vremelnice; întotdeauna întorcând mulțumiri lui Dumnezeu pentru orice lucru primiți.” (Alma 7:23.)

A ne încrede în Dumnezeu este o alegere. Recuperarea are loc prin puterea lui Dumnezeu, dar numai după ce alegem să ne supunem voii Lui. Hotărârea noastră deschide, apoi, calea prin care puterea Sa se poate revărsa în viața noastră. Acest verset descrie calitățile de care avem nevoie pentru a ne lăsa viața și voia în grija lui Dumnezeu.

• Care dintre aceste calități îmi lipsesc?

• Cine mă poate ajuta să dezvolt calitățile care îmi lipsesc?

• La ce calități pot lucra astăzi?

• Ce pot face acum pentru a începe să-mi dezvolt aceste calități?

Să devenim asemenea unui copil

„Omul prin firea lui este un dușman al lui Dumnezeu și a fost de la căderea lui Adam și va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt și înlătură omul firesc și devine un sfânt prin ispășirea lui Hristos Domnul și devine ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să i le trimită, tot așa cum un copil se supune tatălui său.” (Mosia 3:19.)

Mulți dintre noi au trăit experiența tratamentului lipsit de bunătate din partea părinților sau tutorilor, așa că a deveni „ca un copil” este greu, poate chiar înspăimântător.

• Mă aflu eu în acest caz? Am probleme nerezolvate cu un părinte?

• Ce pot face pentru a-mi separa sentimentele față de părinți de sentimentele față de Dumnezeu?

Să comunicăm cu Dumnezeu

„[Isus] a îngenuncheat, și a început să Se roage, zicând: «Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta».” (Luca 22:41-42.)

În această rugăciune, Salvatorul a arătat că era dornici să Se supună Tatălui. El Și-a exprimat dorințele dar, apoi, a împlinit cu umilință voia Tatălui Său. Este o binecuvântare să-I putem spune lui Dumnezeu sentimentele noastre.

• Cum mă ajută faptul de a ști că Tatăl Ceresc înțelege frica mea, durerea mea sau orice altceva simt să spun sincer: „Facă-se voia Ta”?