Pasul 7. Îl rugăm, cu umilință, pe Tatăl Ceresc să ne îndepărteze defectele.

Principiu cheie – Umilința

Toți pașii anteriori ne-au pregătit pentru acest pas. Pasul 1 ne-a ajutat să fim umili și să recunoaștem că eram neputincioși în fața dependențelor noastre. Pașii 2 și 3 ne-au ajutat să avem suficientă credință și încredere în Domnul pentru a-I cere ajutorul. Autoevaluările noastre de la pasul 4 ne-au ajutat să ne vedem mai clar caracterul și comportamentul. Faptul de a lucra la pasul 5 a dovedit curajul nostru de a fi onești cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu o altă persoană. Pasul 6 ne-a ajutat să devenim pregătiți și dornici să renunțăm la slăbiciunile noastre de caracter. Acum suntem pregătiți să facem pasul 7. Ne concentrăm pe „CUM” să lucrăm la fiecare pas: să fim umili, deschiși la minte și dornici.

Pentru realizarea tuturor pașilor este nevoie de umilință, dar mai ales pentru pasul 7. „Îl rugăm, cu umilință, pe Tatăl Ceresc să ne îndepărteze defectele”. În timp ce parcurgeam primii pași ai recuperării, am învățat că, oricât de mult am încerca singuri, nu putem să ne schimbăm sau să ne recuperăm fără ajutorul Domnului. Acest pas nu este diferit. În Fideli credinței, umilința este descrisă astfel: „A fi umil înseamnă a vă recunoaște, plini de recunoștință, dependența de Domnul – a înțelege că aveți nevoie constantă de sprijinul Său” [Fideli credinței: referințe pentru Evanghelie (2004), p. 189].

Unii dintre noi am început să revenim la vechile noastre obiceiuri și am încercat să ne schimbăm pe cont propriu. Dar, pe măsură ce ne-am conștientizat multele defecte și slăbiciuni, am învățat că trebuie să ne bizuim pe Domnul pentru a primi ajutorul Său în vederea schimbării. Faptul de a lucra la pasul 7 nu ne-a scutit de munca pe care trebuia s-o facem. A trebuit să fim răbdători și „să [înaintăm] cu fermitate în Hristos” (2 Nefi 31:20). Am avut nevoie, constant, de mementouri pentru a ne întoarce către Dumnezeu și a-I cere ajutorul.

Ne-am întrebat cum aveau să se întâmple aceste miracole pentru noi. A fost diferit pentru fiecare dintre noi, dar există ceva în comun. Rareori au trecut oamenii prin schimbări spectaculoase și bruște ale caracterului lor; procesul treptat implicat de pașii 6 și 7 a avut loc, de obicei, așa cum descrie vârstnicul David A. Bednar:

„Noi, ca membri ai Bisericii, tindem să subliniem manifestările spirituale dramatice și minunate atât de mult, încât s-ar putea să nu apreciem și poate chiar să trecem cu vederea modelul tipic prin care Duhul Sfânt Își îndeplinește lucrarea Sa… [adică prin] impresii spirituale mici și sporite” („Spiritul revelației”, Liahona, mai 2011, p. 88).

Când alegem să ne predăm lui Dumnezeu și să ne aliniem voia la a Sa, zilele noastre sunt pline de mici momente în care El ne invită să ne oprim din vechile noastre reacții impulsive și, în schimb, să ne bizuim pe puterea Sa de a ajuta, înălța și iubi. Sora Rebecca L. Craven ne-a învățat: „Nu vă descurajați. Schimbarea este un proces îndelungat… Atunci când ne străduim să ne schimbăm, Domnul are răbdare cu noi” („Păstrați schimbarea”, Liahona, nov. 2020, p. 59).

Fie că am fost dependenți de alcool, droguri, jocuri de noroc, pofte sexuale, tipare de alimentație autodistructivă, dorința de a cheltui bani sau alte comportamente care creează dependență ori substanțe pe care le-am folosit pentru a face față stresului în viață, Salvatorul ne va „[ajuta] după infirmitățile [noastre]” (Alma 7:12). Pe măsură ce devenim dornici să ne schimbăm venind la Isus Hristos, avem parte de puterea Sa vindecătoare.

În timp ce am lucrat la acest pas, mulți dintre noi am descoperit că trebuia să luptăm împotriva tendinței de a ne simți rușinați. Analizarea slăbiciunilor noastre a scos la suprafață sentimentul că nu eram suficient de buni sau că am eșuat din nou. Dar faptul de a lucra la pași și de a veni la Hristos ne-a oferit un nou mod de a ne privi pe noi înșine. Am simțit dragostea lui Dumnezeu pentru noi, în calitate de fii și fiice preaiubiți ai Săi. Această dragoste ne-a ajutat să combatem sentimentele de rușine și autocompătimire.

Am început să ne vedem defectele și slăbiciunile ca ocazii de a cere, cu umilință, ajutorul lui Dumnezeu pentru a merge mai departe în călătoria noastră în vederea recuperării.

Pași de urmat

Acesta este un program al acțiunii. Progresul nostru depinde de punerea în practică, în mod consecvent, a pașilor în viața noastră de zi cu zi. Acest lucru este cunoscut drept „a lucra la pași”. Următoarele acțiuni ne ajută să venim la Hristos și să primim îndrumarea și puterea necesare pentru a face următorul pas în procesul nostru de recuperare.

Să Îl rugăm pe Dumnezeu să facă ceea ce noi nu putem face singuri

Cum trăim zilnic potrivit pasului 7? Ne oprim în timpul zilei în momentele în care încăpățânarea noastră revine sau când ne vedem slăbiciunile. În aceste momente, ne predăm și ascultăm. Ne aducem aminte că suntem neputincioși în a ne schimba fără ajutor și avem încredere că Domnul ne poate schimba. Apoi, mergem înainte bizuindu-ne pe El. Renunțăm la ceea ce nu putem face și Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute.

Acest lucru necesită întoarcerea către Dumnezeu în rugăciune. „Fiecare dintre noi are probleme pe care nu le poate rezolva și slăbiciuni pe care nu le poate birui fără a-și întinde brațele, prin intermediul rugăciunii, către o sursă mai înaltă de putere” (James E. Faust, „Ancora de salvare a rugăciunii”, Liahona, iul. 2002, p. 59).

Când ne rugăm în mod semnificativ și cu intenție, putem accesa dragostea lui Dumnezeu. Când ne oferim un timp și un loc liniștite pentru a avea o legătură cu Divinitatea, ne putem clădi și întări relația cu Dumnezeu. Spunând o rugăciune simplă în inima noastră, cum ar fi: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele apostolilor 9:6) sau „Facă-se voia Ta” (Doctrină și legăminte 109:44), ne vom aduce aminte continuu că depindem în totalitate de Domnul. Dragostea noastră față de Dumnezeu și dragostea Sa față de noi ne vor ajuta să clădim o relație în care să ne dedicăm în întregime.

Să studiem rugăciunile de împărtășanie

Rugăciunile de împărtășanie sunt expresii minunate ale umilinței și intenției din spatele pasului 7. Avem ocazia de a lua din împărtășanie în fiecare săptămână și de a medita asupra cuvintelor rugăciunilor de împărtășanie.

Vă sugerăm să citiți Moroni 4:3; 5:2 și să puneți în practică, dând dovadă de umilință, aceste cuvinte sacre rostite cu glasul dumneavoastră în felul următor: „O, Dumnezeule, Tată Veșnic, [eu] Te [rog], în numele Fiului Tău, Isus Hristos, să binecuvântezi și să sfințești această pâine pentru [sufletul meu, pe măsură ce mă] împărtășesc din ea; pentru ca [eu] să [mănânc] în amintirea trupului Fiului Tău și să-ți [mărturisesc] ție, o, Dumnezeule, Tată Veșnic, că [eu] doresc cu adevărat să [iau] asupra [mea] numele Fiului Tău și [să-mi amintesc] totdeauna de El și să [țin] poruncile pe care El [mi] le-a dat… pentru ca [eu] să [pot] avea totdeauna Spiritul Său cu [mine]” (Moroni 4:3).

Când ne gândim la rugăciunile de împărtășanie în acest fel, ne putem apropia de Salvator într-un mod mai personal, cu inima frântă și spiritul smerit. După ce ne gândim la slăbiciunile noastre sau la orice greșeală pe care am făcut-o, ne putem întoarce, apoi, inima către El. Îl putem ruga să ne ajute să ne pocăim, să fim mai buni și să îndepărtăm aceste defecte.

Studiu și înțelegere

Următoarele scripturi și declarații ale unor conducători ai Bisericii pot ajuta în procesul nostru de recuperare. Le putem folosi pentru a cugeta, a studia și a scrie în jurnal. Trebuie să ne amintim să fim onești și să menționăm situații concrete în ceea ce scriem pentru a obține cele mai multe beneficii din aceasta.

Harul Său este destul

„Și dacă oamenii vin la Mine, Eu le voi arăta slăbiciunea lor. Eu le dau oamenilor slăbiciune pentru ca ei să fie umili; iar harul Meu este destul pentru toți oamenii care se umilesc în fața Mea; căci dacă ei se umilesc în fața Mea și au credință în Mine, atunci Eu voi face ca lucrurile slabe să devină puternice pentru ei.” (Eter 12:27.)

Fiind muritori și imperfecți, noi, toți, avem multe slăbiciuni. În acest verset, Domnul explică faptul că scopul Său în a ne permite să avem parte de viața muritoare și a ne confrunta cu astfel de slăbiciuni este să ne ajute să fim umili. Remarcați că noi alegem să fim umili.

• Ce înseamnă pentru Mine expresia „harul Meu este destul pentru toți oamenii”?

• Am credință că harul Domnului este destul pentru mine?

• Ce înseamnă să fiu umil înaintea Domnului?

• Enumerați câteva dintre slăbiciunile dumneavoastră de caracter. Alături de ele, enumerați punctele forte în care se pot transforma pe măsură ce veniți la Hristos.

Să alegem să fim umili

„Așa cum v-am spus vouă, pentru că ați fost forțați să fiți umili, voi sunteți binecuvântați, dar nu credeți că mai binecuvântați sunt aceia care se umilesc cu adevărat din cauza cuvântului?” (Alma 32:14.)

Cei mai mulți dintre noi am ajuns la întrunirile de recuperare fiind disperați; eram motivați de consecințele dependențelor noastre. Am fost forțați să fim umili. Totuși, umilința descrisă în acest pas este voluntară. Este rezultatul propriilor alegeri de a fi umili.

• Cum s-au schimbat sentimentele mele privind umilința de când am început procesul de recuperare?

Să fim plini de bucurie

„S-au văzut pe ei înșiși în starea lor carnală, chiar mai jos decât țărâna pământului. Și cu toții au strigat tare într-un singur glas, zicând: O, ai milă și folosește sângele ispășitor al lui Hristos pentru ca noi să putem primi iertarea păcatelor noastre și inimile noastre să fie purificate; căci noi credem în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a făcut cerul și pământul, precum și toate lucrurile, Cel care Se va pogorî printre copiii oamenilor.

Și s-a întâmplat că, după ce au spus aceste cuvinte, Spiritul Domnului a venit asupra lor și au fost umpluți de bucurie, primind iertarea păcatelor lor și având pace în conștiință datorită credinței lor foarte mari în Isus Hristos care va veni.” (Mosia 4:2-3.)

Cei din poporul regelui Beniamin au rostit acel fel de rugăciune pe care am rostit-o noi când am lucrat la pasul 7. Ei au simțit pace și bucurie când Spiritul Domnului a venit asupra lor și le-a iertat păcatele.

• Ce experiențe am trăit când am simțit pace și bucurie?

• Cum m-aș simți să am pace și bucurie în viața mea în fiecare zi?

Să ne supunem poruncilor

„Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic…

Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, și rămân în dragostea Lui.

V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:4-5, 10-11.)

• Ce înseamnă pentru mine faptul că, dacă țin poruncile Salvatorului, „[voi] rămâne în dragostea [Sa]” (versetul 10)?

• Potrivit acestor versete, care sunt unele dintre binecuvântările promise dacă rămânem în El?

• Ce sentimente am astăzi în legătură cu ținerea poruncilor Salvatorului?

• În ce fel este ținerea poruncilor o exprimare a dragostei mele față de Dumnezeu?

Dragostea lui Dumnezeu

„Când Îl punem pe Dumnezeu pe primul loc, toate celelalte lucruri își ocupă locul corespunzător sau nu mai fac parte din viața noastră. Dragostea noastră pentru Domnul va guverna modul în care ne oferim afecțiunea, timpul, interesele pe care le urmăm și ordinea priorităților pe care le avem.” (Învățături ale președinților Bisericii – Ezra Taft Benson, p. 43.)

După ce am ajuns să cunoaștem, până acum, mila și bunătatea lui Dumnezeu, am ajuns probabil să simțim dragostea lui Dumnezeu – dragostea față de El și din partea Sa.

• Am simțit mai multă dragoste în timp ce am lucrat la pași? Dacă da, de ce?

• Cum m-a ajutat faptul că am lucrat la pasul 7 să-mi realiniez prioritățile și să-L pun pe Dumnezeu pe primul loc în viața mea?

Să luăm asupra noastră numele lui Hristos

„Și acum, datorită legământului pe care l-ați făcut, veți fi numiți copiii lui Hristos, fiii și fiicele Lui…

Doresc ca să luați asupra voastră numele lui Hristos, toți aceia care ați intrat într-un legământ cu Dumnezeu, că veți fi supuși până la sfârșitul vieților voastre…

Oricine va face aceasta va fi găsit la dreapta lui Dumnezeu, căci el va cunoaște numele prin care este chemat; căci El va fi chemat prin numele lui Hristos.” (Mosia 5:7-9.)

• Ce înseamnă să fim chemați prin numele lui Hristos și să-L reprezentăm?

• Ce trebuie să fac pentru a fi găsit la dreapta lui Dumnezeu?

• Ce legăminte am făcut când m-am botezat și ce legăminte fac când iau din împărtășanie (vedeți Mosia 5:7-9; 18:8-10, 13; Doctrină și legăminte 20:77, 79)?

• Cum mă simt când mă gândesc la dorința Salvatorului de a-mi da numele Său în schimbul legământului făcut cu El de a mă supune Lui și de a-I sluji, ceea ce include renunțarea la defectele mele?

Să renunțăm la slăbiciunile noastre

„O religie care nu cere sacrificarea tuturor lucrurilor nu va avea niciodată suficientă putere pentru a genera credința necesară pentru viață și salvare.” [Lectures on Faith (1985), p. 69.]

• Unele persoane citesc aceste cuvinte și gândesc că „[toate lucrurile]” înseamnă toate bunurile pe care le posedă. În ce fel abandonarea tuturor slăbiciunilor mele în mâinile Domnului mi-a mărit înțelegerea despre ceea ce înseamnă sacrificarea tuturor lucrurilor?