Pasul 8. Întocmim o listă scrisă cu toate persoanele pe care le-am rănit și devenim dornici să ne îndreptăm greșelile față de ele.

Principiu cheie – Ne pregătim să îndreptăm greșelile

Înainte de începerea procesului nostru de recuperare, stilul nostru de viață dependent era ca o tornadă, plină de energie devastatoare, care trecea prin relațiile noastre, lăsând în urmă multe distrugeri. Pe măsură ce am lucrat la pasul 7, am simțit puterea vindecătoare a milei Salvatorului și am fost nerăbdători să reparăm relațiile distruse. Pasul 8 reprezintă o ocazie de a întocmi o listă cu persoanele și instituțiile cărora le-am făcut rău și, apoi, de a face un plan pentru a repara și a ne reclădi relațiile.

Pe măsură ce am parcurs pașii recuperării, am descoperit că unul dintre lucrurile inspirate despre cei 12 pași este ordinea în care sunt scriși. Există adesea o etapă de pregătire înaintea unui pas care necesită mult curaj. Pasul 8, alături de toți pașii anteriori, reprezintă pregătirea noastră pentru pasul 9, care necesită un curaj mai mare decât al nostru.

Am învățat de la persoane care lucraseră deja la pasul 8 că graba impulsivă de a-și îndrepta greșelile fără pregătire poate fi la fel de dăunătoare precum faptul de a nu îndrepta nimic. Așa că ne-am făcut timp să ne rugăm; să căutăm sfaturi de la oameni în care avem încredere, cum ar fi sponsorii noștri sau conducătorii noștri din cadrul Bisericii; și să facem un plan. Această pregătire de la pasul 8 ne-a împiedicat să ne stricăm și mai mult relațiile când am început să contactăm persoane la pasul 9.

Să scriem o listă

Înainte de a putea reclădi relații, a trebuit să identificăm și să întocmim o listă cu acele relații care au fost afectate. Am folosit autoevaluările de la pasul 4 pentru a ne pregăti listele. În timp ce ne verificam autoevaluările, cu ajutorul rugăciunii, Spiritul ne-a ajutat să identificăm relațiile pe care le rănisem. Aceia dintre noi care am făcut un tabel când am lucrat la pasul 4 am constatat că este mai ușor să identificăm aceste persoane și instituții (vedeți anexa pentru un exemplu de tabel).

Îndrumările de mai jos ne-au fost utile când ne-am întocmit listele. Ne-am întrebat: „Există persoane în viața mea, din trecut sau prezent, în preajma cărora mă simt jenat, stânjenit sau rușinat?”. Le-am scris numele și ne-am împotrivit ispitei de a ne justifica sentimentele sau de a ne scuza acțiunile negative față de ele. Am inclus oameni pe care am vrut să-i rănim și oameni pe care nu am intenționat să-i rănim. Am inclus oameni care au decedat și oameni pe care nu știam cum să-i contactăm. Ne-am concentrat asupra acestor cazuri speciale când am lucrat la pasul 9. În timp ce am lucrat la pasul 8, ne-am concentrat asupra faptului de a fi curajoși în onestitatea noastră.

Am încercat să nu ignorăm lucrurile mici. Ne-am gândit, cu onestitate, la răul pe care l-am făcut altora complăcându-ne în dependența noastră, chiar dacă nu am fost agresivi față de ei. Am enumerat persoanele dragi și prietenii pe care i-am rănit fiind plini de resentimente, iresponsabili, iritați, plini de critică, nerăbdători, necinstiți și lipsiți de onoare. Dacă am adăugat în vreun fel la poverile unei alte persoane, am inclus aceste persoane pe listele noastre. Am încercat să-i enumerăm pe toți cei care au fost afectați de minciunile pe care le-am spus, promisiunile pe care le-am încălcat și modurile în care i-am manipulat sau folosit. Ne-am gândit la oameni pe care nu îi iertaserăm și i-am adăugat, de asemenea, pe listele noastre.

După ce i-am inclus pe toți cei cărora le-am făcut rău, am adăugat încă un nume pe listă – al nostru. Când ne-am complăcut în dependențele noastre, ne-am rănit atât pe noi, dar i-am rănit și pe alții. Cea mai bună cale prin care putem îndrepta greșelile față de noi înșine este să rămânem vindecați de dependență. Dumnezeu ne poate ajuta să ne iertăm pe noi înșine și să ne îndreptăm greșelile. Când am simțit dragostea și iertarea lui Dumnezeu, sentimentele noastre de rușine au fost înlocuite cu dorința de a îndrepta greșelile.

Să devenim dornici

După ce ne-am întocmit listele, a trebuit să devenim dornici să ne îndreptăm greșelile. Mulți dintre noi am constatat că nu puteam enumera oamenii și instituțiile pe care le-am rănit fără a fi distrași de resentimentele noastre față de cei care ne-au rănit la rândul lor. Oamenii sunt deseori prinși în cicluri vicioase ale resentimentelor reciproce. Pentru a rupe aceste cicluri, cineva trebuie să fie dispus să ierte.

Când ne-am mărturisit cu sinceritate sentimentele negative, Dumnezeu ne-a ajutat să ieșim din ciclul vicios al resentimentelor. El ne-a arătat că trebuie să-i iertăm pe alții așa cum ne iartă El pe noi. În pilda omului care a fost iertat de toate datoriile sale, dar nu a vrut să-i ierte pe alții, stăpânul său i-a spus: „Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?” (Matei 18:32-33).

În timp ce ne luptam să devenim dornici să îndreptăm greșelile față de oamenii care ne răniseră, am implorat ca harul lui Hristos să ne ajute să le oferim lor aceeași milă pe care El ne-a arătat-o nouă. Am urmat sfatul Salvatorului de a ne ruga pentru buna lor stare și ne-am rugat ca ei să primească toate binecuvântările pe care noi le doream pentru noi (vedeți Matei 5:44).

În timp ce lucram la pasul 8, am încercat să ne amintim că acest pas nu este despre a face pe cineva de rușine – nici pe noi înșine, nici pe alții. Experiența noastră ne-a arătat că Salvatorul ridică povara vinovăției și rușinii când ne uităm cu onestitate la relațiile noastre tulburate și la partea noastră de vină în ele. La pasul 8, am început să ne raportăm la noi înșine, la alții și la o viață cu o inimă nouă. Am început să simțim pace în viața noastră, nu să avem parte de ceartă și negativism.

Am devenit dornici să încetăm să-i judecăm pe oameni în mod nedrept și să facem evaluarea vieților și greșelilor lor. Am devenit dornici să încetăm să ne minimalizăm comportamentele negative sau să găsim scuze pentru ele. Devenind dornici să ne îndreptăm greșelile, am simțite pacea pe care o aduce cunoașterea că Tatălui Ceresc este mulțumit de eforturile pe care le facem. Acest pas ne-a ajutat să luăm măsurile care Îi permit Salvatorului să ne elibereze de greșelile din trecutul nostru. Fiind dornici să îndreptăm greșelile, am fost pregătiți să lucrăm la pasul 9.

Pași de urmat

Acesta este un program al acțiunii. Progresul nostru depinde de punerea în practică, în mod consecvent, a pașilor în viața noastră de zi cu zi. Acest lucru este cunoscut drept „a lucra la pași”. Următoarele acțiuni ne ajută să venim la Hristos și să primim îndrumarea și puterea necesare pentru a face următorul pas în procesul nostru de recuperare.

Să întocmim o listă cu persoanele pe care este posibil să le fi jignit sau rănit

Sponsorii noștri ne-au îndrumat în timp ce ne pregăteam listele și, încă o dată, am descoperit că scrisul este de neprețuit. Mulți dintre noi au folosit schița de mai jos pentru a ajuta la menținerea procesului simplu, dar concret.

În primul rând, folosind autoevaluările noastre de la pasul 4, am enumerat persoanele sau instituțiile pe care trebuia să le contactăm.

Lângă fiecare consemnare, am scris un motiv scurt pentru care era nevoie să îndreptăm greșeala.

Apoi, fiind îndrumați de Spirit, am făcut un plan de a-i contacta pe oamenii de pe listele noastre, fie personal, fie la telefon, fie prin poștă sau e-mail. Ne-am analizat planurile cu sponsorii noștri sau cu sfătuitorii noștri de încredere.

În cele din urmă, am inclus o dată limită. Am lăsat un spațiu pentru a raporta data la care am contactat persoana și rezultatele contactării. (Tabelul din anexă este un instrument util.)

Să iertăm

Este greu să cerem iertare oamenilor care ne-au rănit. Dacă întâmpinați greutăți cu acest lucru, ar putea fi util să scrieți mai întâi o listă cu oamenii pe care trebuie să-i iertați; apoi, scrieți o listă cu persoanele cărora trebuie să le cereți iertare. S-ar putea să fiți surprinși să aflați că unele nume apar pe ambele liste.

Trebuie să fim răbdători cu noi înșine în timp ce lucrăm, cu ajutorul rugăciunii, pentru a-i ierta pe cei pe care i-am enumerat. Președintele James E. Faust a spus: „Cei mai mulți dintre noi au nevoie de timp pentru a depăși durerea și pierderea. Putem găsi tot felul de motive pentru a amâna iertarea. Unul dintre aceste motive este să-i așteptăm pe cei vinovați să se pocăiască [și să-și îndrepte greșelile față de noi] înainte de a-i ierta. Totuși, o astfel de întârziere ne face să ne pierdem pacea și fericirea pe care le-am fi putut avea. Greșeala de a reveni la dureri de mult trecute nu aduce fericire… Dacă putem găsi, în inimile noastre, iertare pentru cei care ne-au rănit și ne-au făcut să suferim, stima de sine și starea noastră de bine se vor ridica la un nivel mai înalt” („Puterea tămăduitoare a iertării”, Liahona, mai 2007, p. 68).

Faptul de a ierta pe cineva nu înseamnă că îi tolerăm alegerile greșite sau că îi permitem să se poarte urât cu noi. Dar iertarea ne permite să mergem înainte din punct de vedere spiritual, emoțional și fizic. Așa cum cei care ne-au făcut rău sunt în robie, tot așa refuzul nostru de a-i ierta ne poate ține captivi. Când iertăm, lăsăm în urmă sentimentele care au puterea „să ne roadă, să ne strice și, în final, să ne distrugă” (Thomas S. Monson, „Pene de despicat ascunse”, Liahona, iul. 2002, p. 20). Iertarea, de asemenea, ne ajută să avem Spiritul din abundență și să continuăm pe cărarea uceniciei. Președintele Dieter F. Uchtdorf, pe atunci membru în Prima Președinție, ne-a amintit: „Cerul este plin cu cei care au acest lucru în comun: sunt iertați. Și ei iartă” („Cei milostivi obțin milă”, Liahona, mai 2012, p. 77).

Să ne rugăm pentru a avea caritate

Deși ați putea fi la fel de îngroziți ca noi să îndreptați greșelile, noi depunem mărturie că, având ajutorul Salvatorului, puteți deveni dornici să-i întâlniți, când se ivește prilejul, pe oamenii din lista dumneavoastră. Ne-am pregătit să îndreptăm greșelile, rugându-ne pentru curajul de a trăi prin credință în Dumnezeu, nu prin teamă de ceea ce ar putea face sau spune oamenii. Și am încercat să urmăm principiile Evangheliei, nu rușinea sau teama. Unul dintre principiile puternice care ne-au ajutat a fost caritatea, „dragostea pură a lui Hristos” (Moroni 7:47).

Înainte să trecem la pasul 8, mulți dintre noi am fost surprinși să simțim dragostea lui Isus Hristos în pofida tuturor imperfecțiunilor noastre. Această dragoste din partea Sa ne-a făcut să simțim o mare dragoste față de El și ne-a dat dorința de a-L urma. În timp ce am încercat din răsputeri să-L urmăm, am fost plini de dragostea Sa pentru noi înșine și pentru alții. Ne-am rugat pentru a avea caritate și, cu timpul, am constatat că eram mai dornici să iertăm oamenii și să îndreptăm greșelile. Am găsit, de asemenea, o mai mare dragoste și iertare față de noi înșine. L-am rugat pe Dumnezeu să înmoaie inimile oamenilor de pe listele noastre cu caritate față de noi și ne-am rugat să primim tăria de a accepta orice rezultat.

Când ne-am rugat pentru a avea caritate, multora dintre noi ni s-a părut util să alegem o persoană din lista noastră și să îngenunchem și să ne rugăm, în mod deliberat, pentru acea persoană în fiecare zi, timp de două săptămâni. Listele noastre cu greșeli de îndreptat ne-au ajutat să fim clari în rugăciunile noastre către Tatăl Ceresc cu privire la sentimentele noastre nerezolvate. Pe măsură ce ne-am rugat – chiar dacă la început ni s-a părut că suntem nesinceri – am fost, în cele din urmă, binecuvântați cu o compasiune miraculoasă. Chiar și în situații extreme, Dumnezeu i-a binecuvântat pe oamenii care s-au rugat să aibă caritatea de a ierta și a îndrepta greșelile.

Studiu și înțelegere

Următoarele scripturi și declarații ale unor conducători ai Bisericii pot ajuta în procesul nostru de recuperare. Le putem folosi pentru a cugeta, a studia și a scrie în jurnal. Trebuie să ne amintim să fim onești și să menționăm situații concrete în ceea ce scriem pentru a obține cele mai multe beneficii din aceasta.

Persoane care Îl urmează în pace pe Hristos

„Eu aș dori să vorbesc către voi, cei care faceți parte din Biserică, care-L urmați în pace pe Hristos și care ați căpătat destulă nădejde prin care voi veți putea intra în odihna Domnului de la timpul acesta înainte, până când voi vă veți odihni împreună cu El în ceruri.

Și acum, frații mei, eu judec lucrurile voastre în felul acesta datorită trăirii voastre în pace împreună cu copiii oamenilor.” (Moroni 7:3-4.)

În primii șapte pași, am început un proces de a deveni persoane care Îl urmează în pace pe Hristos. Când suntem împăcați cu Hristos, suntem mai bine pregătiți să fim împăcați cu alții.

• Cum mă ajută faptul de a lucra în ordine la pașii recuperării să devin o persoană care Îl urmează în pace pe Hristos?

• Ce altceva trebuie să fac pentru a fi împăcat cu persoanele din viața mea?

Dragostea perfectă a lui Dumnezeu

„În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârșită izgonește frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme, n-a ajuns desăvârșit în dragoste.

Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” (1 loan 4:18-19.)

• Cum pot să mă încred în dragostea perfectă a lui Dumnezeu pentru mine și pentru persoana de la care caut iertare?

• Cum poate cunoașterea faptului că Dumnezeu ne iubește pe mine și pe toți copiii Săi să-mi întărească hotărârea de a îndrepta greșelile oricând este posibil?

Să oferim ajutor altora

„Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta.

Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:37-38.)

Chiar dacă s-ar putea să ne temem că unii oameni vor respinge eforturile noastre de a ajunge să ne împăcăm cu ei, nu ar trebui să lăsăm această teamă să ne împiedice să-i adăugăm pe lista noastră și să ne pregătim să-i contactăm. Binecuvântările pe care le vom primi sunt cu mult mai mari decât durerea.

„Cu cât ne apropiem mai mult de Tatăl nostru Ceresc, cu atât suntem mai înclinați să privim cu compasiune sufletele care pier; simțim că dorim să le luăm pe umerii noștri și să le aruncăm păcatele departe în spatele nostru… Dacă vreți ca Dumnezeu să aibă milă de dumneavoastră, aveți milă unii de alții.” [Joseph Smith, în History, 1838-1856 (Manuscript History of the Church), volumul C-1 Anexă, p. 74, josephsmithpapers.org.]

• Cu toții suntem suflete imperfecte care au nevoie de mila lui Isus Hristos. Cum mă ajută faptul de a ști că, în timp ce lucrez la pasul 8, înlesnesc ocazia de a primi mila și harul lui Isus Hristos?

Să iertăm și să cerem iertare

„Atunci Petru s-a apropiat de El, și I-a zis: «Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?».

Isus i-a zis: «Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte».” (Matei 18:21-22.)

Este mai ușor să ierți și să ceri iertare pentru o singură greșeală decât să ierți sau să ceri iertare pentru o situație de durată, în care s-au făcut multe greșeli. Gândiți-vă la relații din trecut sau prezent cu situații de durată pentru care trebuie să iertați sau să cereți iertare.

• Cum puteți dobândi tăria de a ierta și de a cere iertare?

• În ce mod este Isus Hristos cel mai mare exemplu în privința iertării altor oameni? Cum mă poate ajuta exemplul Său să iert alți oameni?

„Eu vă spun vouă că trebuie să iertați unul altuia; pentru că acela care nu iartă fratelui său greșelile lui este condamnat înaintea Domnului; pentru că rămâne în el păcatul mai mare.

„Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să-i iertați pe toți oamenii.” (Doctrină și legăminte 64:9-10.)

Isus ne-a învățat că a nu-i ierta pe alții este un păcat mai mare decât ofensa adusă inițial.

• În ce fel este refuzul de a mă ierta pe mine sau de a ierta pe altcineva echivalent cu tăgăduirea ispășirii Salvatorului?

• Cum vă afectează fizic, emoțional și spiritual resentimentul și amărăciunea?

Să rupem ciclul amărăciunii și ofenselor

Profetul Joseph Smith a descris modul în care bunătatea poate conduce la pocăință și iertare.

„Nimic nu-i poate face pe oameni să renunțe la păcatul lor mai mult decât să fie luați de mână și să se veghează asupra lor cu blândețe. Când oamenii îmi arată oricât de puțină bunătate și dragoste, o, câtă putere are aceasta asupra minții mele, în timp ce atitudinea opusă are tendința de a scoate la iveală toate sentimentele ostile și de a deprima mintea umană” [Joseph Smith, în History, 1838-1856 (Manuscript of the Church,) volumul C-1 Anexă, p. 74, josephsmithpapers.org].

• Sunt dornic să fiu cel care rupe ciclul amărăciunii și ofenselor?

• Cum m-au inspirat sau motivat să acționez diferit oamenii care mi-au arătat bunătate și dragoste?

• În ce moduri s-ar putea schimba relațiile tulburi din viața mea dacă i-aș trata pe alți oameni cu dragoste și bunătate?