Pasul 6. Devenim pregătiți, în totalitate, ca Dumnezeu să îndepărteze toate slăbiciunile noastre de caracter

Principiu cheie – Schimbarea în inimă

Mulți dintre noi am avut parte de succes și vindecare prin intermediul pasului 5. Am fost uimiți și recunoscători pentru transformarea care a avut loc în noi. Cei mai mulți dintre noi am constatat că dependențele noastre ne-au ispitit mai puțin și mai rar. Unii dintre noi începuseră deja să vadă binecuvântările recuperării. Cu toții ne-am simțit mai aproape de Tatăl Ceresc și am avut mai multă pace în viața noastră. Cu astfel de schimbări majore, unii dintre noi ne-am întrebat dacă aceasta era tot ce trebuia să facem. Dar aveam încă nevoie de mai multă vindecare pentru a continua și a ne menține recuperarea dobândită.

Am observat că abținerea a făcut ca slăbiciunile noastre de caracter să fie mai vizibile. Deoarece nu am mai folosit dependența ca pe o evadare, ne-am putut vedea problemele mai clar. Am încercat să ne controlăm gândurile și sentimentele negative, dar ele au continuat să apară, bântuindu-ne și amenințându-ne noua viață în curs de recuperare. Am fost ispitiți să ne folosim comportamentele care creează dependență și încăpățânarea pentru a încerca să ne controlăm slăbiciunile de caracter și să facem față stresului așa cum am făcut-o în trecut.

Cei care au înțeles implicațiile spirituale ale recuperării ne-au îndemnat să acceptăm că, deși toate schimbările vizibile din viața noastră erau minunate, Isus Hristos avea mai multe binecuvântări pentru noi. Alții ne-au ajutat să înțelegem că, dacă voiam nu doar să ne evităm dependențele, ci și să nu mai avem dorința de a ne întoarce la ele, trebuia să aibă loc o schimbare în inima noastră. Această dorință de schimbare în inimă constituie scopul pasului 6.

Poate vă întrebați cum puteți realiza o astfel de schimbare. Pasul 6, ca pașii anteriori lui, ar putea părea copleșitor de greu. Nu vă lăsați descurajați de aceste sentimente. Oricât de dureros ar putea fi, trebuie să admiteți, așa cum am făcut și noi, că recunoașterea și mărturisirea slăbiciunilor noastre de caracter, din pașii 4 și 5, nu înseamnă că suntem pregătiți să renunțăm la ele. S-ar putea să ne agățăm încă de vechile noastre obiceiuri în timp ce încercăm să facem față stresului.

Lucrul de recunoscut care ne poate aduce cea mai multă umilință este că poate încercăm să ne schimbăm singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu. Pasul 6 presupune să-I predăm lui Dumnezeu toate rămășițele mândriei și încăpățânării. Asemenea pașilor 1 și 2, pasul 6 ne cere să fim umili continuu și să admitem că avem nevoie de puterea lui Hristos care mântuiește și transformă. Până la urmă, sacrificiul Său ispășitor ne-a dat puterea să lucrăm la fiecare pas până la acest punct. Pasul 6 nu constituie o excepție.

Pe măsură ce venim la Isus Hristos și cerem ajutor în realizarea acestui pas, nu vom fi dezamăgiți. Dacă avem încredere în El și avem răbdare cu acest proces, vom constata că mândria noastră este înlocuită, treptat, de umilință. El va aștepta cu răbdare ca noi să obosim în eforturile noastre de a ne schimba singuri, fără ajutor. De îndată ce ne întoarcem către El, vom fi din nou martori ai dragostei și puterii Sale. În loc să ne agățăm de vechile tipare de comportament, putem avea mintea deschisă pe măsură ce Spiritul ne sugerează, cu blândețe, un mod mai bun de a trăi. Teama noastră de schimbare se va diminua pe măsură ce ne vom da seama că Domnul înțelege durerea și munca grea pe care le implică. Din nou, acest lucru se întâmplă în timp și este diferit pentru fiecare dintre noi. Acesta este un exercițiu de a ne supune voia în mod continuu Domnului. Este un proces, nu un eveniment.

Pe măsură ce procesul de apropiere de Hristos prinde rădăcini în inima noastră, crezurile noastre greșite care ne-au alimentat gândurile și sentimentele negative vor fi înlocuite de adevăr. Tăria noastră va crește pe măsură ce continuăm să studiem și să punem în practică chiar cuvântul lui Dumnezeu. Prin mărturiile altora, Domnul ne va ajuta să învățăm că nu suntem dincolo de raza puterii Sale de a vindeca. Dorința de a-i învinui pe alții sau de a găsi motive pentru a ieși din acest proces greu va fi înlocuită de dorința de a fi răspunzători în fața Sa și de a fi supuși voinței Sale. Prin profetul Ezechiel, Domnul a declarat: „Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne” (Ezechiel 36:26).

Salvatorul dorește să ne binecuvânteze și să ne schimbe firea. Pe măsură ce-I permitem să facă aceasta, vom deveni mai uniți cu El, tot așa cum El este unit cu Tatăl Ceresc. Salvatorul dorește să ne dea odihnă după izolarea și teama care au contribuit la dependențele noastre. El dorește să ne binecuvânteze cu harul și puterea Sa care ne sunt disponibile prin sacrificiul Său ispășitor.

Pe măsură ce ne supunem îndemnurilor Spiritului și privim spre Dumnezeu pentru salvare, nu numai de dependență, ci și de slăbiciunile de caracter, El ne va schimba înclinarea și caracterul, dacă suntem dispuși. O dorință tot mai mare de a fi sfințiți de Dumnezeu ne va pregăti pentru o schimbare a însăși firii noastre. Președintele Ezra Taft Benson a descris această schimbare astfel:

„Domnul lucrează din interior spre exterior. Lumea lucrează din exterior spre interior. Lumea vrea să scoată oamenii din nefericire. Hristos scoate nefericirea din oameni și, apoi, ei se scot singuri din nefericire. Lumea vrea să modeleze [oamenii] schimbându-le condițiile. Hristos schimbă [oamenii], care, apoi, își schimbă condițiile. Lumea vrea să modeleze comportamentul uman, dar Hristos poate schimba natura umană…

Fie ca noi să fim convinși că Isus este Hristosul, să alegem să-L urmăm, să ne schimbăm pentru El, să fim conduși de El, să fim absorbiți în El și să ne naștem din nou” („Born of God”, Ensign, nov. 1985, p. 6-7).

Pași de urmat

Acesta este un program al acțiunii. Progresul nostru depinde de punerea în practică, în mod consecvent, a pașilor în viața noastră de zi cu zi. Acest lucru este cunoscut drept „a lucra la pași”. Următoarele acțiuni ne ajută să venim la Hristos și să primim îndrumarea și puterea necesare pentru a face următorul pas în procesul nostru de recuperare.

Să fim dornici să ne schimbăm prin puterea lui Dumnezeu

Când am învățat prima dată despre pasul 6, unii dintre noi am spus: „Bineînțeles că sunt pregătit ca Dumnezeu să-mi îndepărteze slăbiciunile!”. Ne-am simțit învinși de multele noastre încercări eșuate de a ne birui singuri slăbiciunile. Totuși, în timp ce cugetam și primeam sugestii de la sponsorii noștri, ne-am dat seama că eram mai reticenți în a renunța la slăbiciunile noastre decât credeam.

Spiritul Sfânt și alții ne-au ajutat să vedem că ne foloseam adesea slăbiciunile ca mecanisme de apărare sau ca moduri de a crește în mândrie. De exemplu, unii dintre noi am recurs la resentimente și un sentiment de superioritate când ne-am simțit amenințați. Ne plăcea să simțim că avem dreptate, deși de multe ori nu aveam.

Unii dintre noi ne-am demoralizat și ne-am diminuat natura divină pentru a-i împiedica pe alții să ne rănească. Am presupus că, dacă ne puteam insulta pe noi înșine primii, atunci oricine altcineva care ne înjosea ar fi ajuns, pur și simplu, la aceeași concluzie la care ajunsesem noi deja.

Dar aceste reacții nesănătoase la încercări au venit din punctele slabe ale caracterului nostru, nu din punctele noastre forte. Ne-a fost teamă că, dacă renunțăm la slăbiciunile noastre, vom fi mai vulnerabili. Dar, pe măsură ce L-am lăsat pe Dumnezeu să ne îndepărteze slăbiciunile și am lucrat alături de sponsorii noștri, am descoperit cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de noi.

Vă invităm să vă conștientizați adevărata valoare și să vă puneți încrederea în grija lui Dumnezeu, nu în propriile mijloace de apărare.

Să găsim legături cu alții în recuperare și la biserică

Pe măsură ce am început să ne simțim mai în largul nostru cu alți oameni aflați în proces de recuperare, am început să vedem că erau mai asemănători nouă decât am presupus. Pe măsură ce ne-am împărtășit poveștile și i-am ascultat pe alții împărtășindu-le pe ale lor, compasiunea noastră a crescut. Am început să recunoaștem împrejurările comune ale tuturor copiilor lui Dumnezeu și ne-am simțit mai acasă în jurul lor. Familia, prietenii și conducătorii Bisericii ne-au invitat să ne întoarcem la biserică sau să ne întărim angajamentele actuale. În loc să ne opunem sau să ne găsim scuze, am hotărât să ne ducem la biserică. Am descoperit treptat că multe dintre lucrurile care ne plăceau la întrunirile de recuperare erau, de asemenea, parte a preaslăvirii la biserică.

Când am fost botezați, puțini dintre noi am înțeles procesul convertirii adevărate care durează întreaga viață. Însă, președintele Marion G. Romney a explicat aceasta limpede: „În cel care este, cu adevărat, convertit în întregime, dorința de a face lucruri contrare Evangheliei lui Isus Hristos a murit de fapt. Și, în locul ei a apărut dragostea pentru Dumnezeu, cu o hotărâre fermă și puternică de a ține poruncile Sale” (în Conference Report, Conferința Zonei Guatemala, 1977, p. 8).

Pe măsură ce trăim miracolul recuperării în curs de desfășurare – renunțând întâi la comportamente care creează dependență și, apoi, la slăbiciunile de caracter – vom avea parte de adevărata convertire. Ne vom trezi și ne vom veni în fire așa cum fiul risipitor „și-a venit în fire” (Luca 15:17).

Studiu și înțelegere

Următoarele scripturi și declarații ale unor conducători ai Bisericii pot ajuta în procesul nostru de recuperare. Le putem folosi pentru a cugeta, a studia și a scrie în jurnal. Trebuie să ne amintim să fim onești și să menționăm situații concrete în ceea ce scriem pentru a obține cele mai multe beneficii din aceasta.

Să renunțăm la toate păcatele

„Regele a zis:… Ce trebuie să fac eu ca să pot fi născut din Dumnezeu, având acest spirit păcătos dezrădăcinat din pieptul meu și să primesc Spiritul Lui, pentru ca să pot să fiu umplut de bucurie? … Voi renunța la toate averile mele… ca să pot primi această mare bucurie…

Regele s-a plecat adânc în fața Domnului în genunchi; da, el chiar s-a prosternat la pământ și a strigat cu putere zicând:

O, Dumnezeule… voi abandona toate păcatele mele pentru ca să Te pot cunoaște pe Tine și pentru ca să pot să fiu ridicat din morți și să fiu salvat în ultima zi.” (Alma 22:15, 17-18.)

• Recitiți aceste versete cu atenție. Ce obstacole, inclusiv atitudini și sentimente, mă împiedică să renunț la „toate păcatele mele” și să primesc mai din plin Spiritul?

Să ne înfrățim cu membrii Bisericii

„Și acum, datorită legământului pe care l-ați făcut, veți fi numiți copiii lui Hristos, fiii și fiicele Lui; căci iată, în ziua aceasta El v-a născut pe voi spiritual; căci voi spuneți că inimile voastre sunt schimbate prin credință în numele Lui; de aceea, voi v-ați născut din El și ați devenit fiii și fiicele Lui.” (Mosia 5:7.)

Când luăm asupra noastră numele lui Hristos și suntem întăriți de Spiritul Său, începem să ne identificăm cu sfinții – frați și surori care au fost botezați și au intrat în familia Sa de pe pământ.

• Pe măsură ce am ajuns să-i cunosc mai bine pe frații și surorile mele sfinți, cum am devenit mai dornic să dezvolt un sentiment de înfrățire cu membrii Bisericii?

Să avem parte de mântuire

„Omul prin firea lui este un dușman al lui Dumnezeu și a fost de la căderea lui Adam și va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt și înlătură omul firesc și devine un sfânt prin ispășirea lui Hristos Domnul și devine ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să i le trimită, tot așa cum un copil se supune tatălui său.” (Mosia 3:19.)

Mulți dintre noi devin sfinți doar cu numele, la botez, și își petrec restul vieții luptându-se să „[înlăture] omul firesc” și să dezvolte trăsăturile menționate în acest verset.

• Cum m-a pregătit această luptă să accept că numai prin ispășirea lui Hristos – devenind una cu Isus Hristos și cu Tatăl Ceresc – pot avea parte de mântuire?

Să venim la Hristos

Vârstnicul Richard G. Scott ne-a învățat: „Indiferent care este sursa greutății și indiferent cum începeți să obțineți alinare – prin intermediul unui terapeut specializat, medic, conducător al preoției, prieten, părinte îngrijorat sau unei persoane dragi – indiferent cum începeți, acele soluții nu vor oferi niciodată un răspuns complet. Vindecarea definitivă vine prin credința în Isus Hristos și în învățăturile Sale, cu inimă frântă și spirit smerit și supunere față de poruncile Sale” („To Be Healed”, Ensign, mai 1994, p. 9).

Niciun sprijin sau tip de înfrățire – nici chiar în grupurile pentru recuperare sau congregațiile Bisericii – nu va aduce salvarea. Alte persoane ne pot sprijini și binecuvânta în călătoria noastră, dar, în cele din urmă, trebuie să venim la Hristos Însuși.

• Cum a început călătoria mea în vederea recuperării?

• Cine a fost esențial pentru a mă ajuta să pășesc pe cărarea pocăinței și recuperării? Cum m-a îndrumat exemplul lor spre Salvator?

• Ce am învățat despre Salvator care m-a ajutat sau mi-a influențat dorința sau capacitatea de a-mi schimba comportamentul?

Să fim răbdători cu acest proces

„Voi sunteți copii mici și nu puteți suporta toate lucrurile acum; trebuie să creșteți în harul și în cunoașterea adevărului.

Nu vă temeți, copii mici, pentru că sunteți ai Mei și Eu am biruit lumea…

Și nimeni dintre cei pe care Mi i-a dat Tatăl nu va fi pierdut.” (Doctrină și legăminte 50:40-42.)

Uneori, devenim nerăbdători și descurajați pentru că recuperarea este un proces în desfășurare. Aceste versete arată răbdarea pe care Isus Hristos și Tatăl Ceresc o au cu noi în calitatea noastră de „copii mici”. Puneți în practică aceste versete în viața dumneavoastră scriindu-le ca fiindu-vă adresate personal.

• Cum pot promisiunile din această scriptură să mă întărească atunci când sunt descurajat?

Să primim ajutor de la Isus Hristos

„Frații mei preaiubiți, după ce ați intrat pe această cale strâmtă și îngustă, v-aș întreba dacă totul este împlinit? Iată, vă spun: Nu; căci voi nu ați fi ajuns atât de departe, decât dacă ar fi fost prin cuvântul lui Hristos, cu credință nestrămutată în El, bazându-vă cu totul pe meritele Lui care are puterea de a salva.

Prin urmare, trebuie să înaintați cu fermitate în Hristos, având o strălucire perfectă a speranței și o iubire de Dumnezeu și de toți oamenii. Prin urmare, dacă înaintați ospătându-vă din cuvântul lui Hristos și îndurați până la sfârșit, iată, astfel a spus Tatăl: Voi veți avea viața veșnică.” (2 Nefi 31:19-20.)

• Cum mă ajută Isus Hristos să merg pe calea strâmtă și îngustă?

• Cum mă ajută dragostea mea tot mai mare pentru Dumnezeu și alți oameni să renunț la dependență, să continui să mă abțin și cum îmi readuce speranța de a avea viața eternă?