1 O, cum aş dori să fiu un înger şi să pot avea împlinită dorinţa inimii mele, ca să pot să merg şi să vorbesc cu trâmbiţa lui Dumnezeu, cu un glas care să cutremure pământul şi să strig pocăinţă către fiecare popor!

2 Da, aş dori să declar către fiecare suflet, cu un glas ca de furtună, pocăinţa şi planul mântuirii, pentru ca el să se pocăiască şi să vină la Dumnezeul nostru, pentru ca să nu mai fie jale pe faţa pământului.

3 Dar iată, sunt un om şi păcătuiesc în dorinţa mea; căci ar trebui să fiu mulţumit cu lucrurile pe care Domnul mi le-a dat mie.

4 Eu ar trebui să nu sfâşii în dorinţele mele decretul ferm a unui Dumnezeu drept, căci ştiu că El le dă oamenilor după dorinţa lor, fie că aceasta va fi pentru moarte, fie pentru viaţă; da, eu ştiu că El le dă oamenilor, da, hotărăşte pentru ei decizii care sunt de neschimbat, după dorinţele lor, fie că acestea sunt pentru salvare, fie că sunt pentru distrugere.

5 Da, şi eu ştiu că binele şi răul au venit înaintea tuturor oamenilor; cel care nu deosebeşte binele de rău este nevinovat; dar cel care cunoaşte binele şi răul, lui îi este dat după dorinţele sale, fie că el doreşte bine sau rău, viaţă sau moarte, bucurie sau remuşcări de conştiinţă.

6 Acum, văzând că eu cunosc aceste lucruri, de ce aş dori mai mult decât să fac lucrarea pentru care am fost chemat?

7 De ce aş dori să fiu un înger, pentru ca să pot glăsui până la marginile pământului?

8 Căci iată, Domnul le îngăduie tuturor naţiunilor ca unii din acelaşi neam şi limbă să predice cuvântul, da, în înţelepciune, tot ceea ce El crede de cuviinţă că ei trebuie să aibă; de aceea, noi vedem că Domnul sfătuieşte în înţelepciune, în acord cu ceea ce este drept şi adevărat.

9 Eu cunosc ceea ce Domnul mi-a poruncit mie şi mă mândresc pentru aceasta. Eu nu mă mândresc cu mine însumi, ci eu mă mândresc cu ceea ce Domnul mi-a poruncit mie; da, şi aceasta este slava mea, şi anume ca, eu să fiu poate, un instrument în mâinile lui Dumnezeu ca să aduc un suflet la pocăinţă; şi aceasta este bucuria mea.

10 Şi iată, atunci când văd pe mulţi dintre fraţii mei că într-adevăr se pocăesc şi vin la Domnul, Dumnezeul lor, atunci sufletul meu se umple de bucurie; atunci îmi aduc aminte de ceea ce Domnul a făcut pentru mine, da, chiar că El mi-a auzit rugăciunea; da, atunci îmi aduc aminte de braţul Lui milostiv pe care l-a întins către mine.

11 Da, şi, de asemenea, îmi aduc aminte de robia strămoşilor mei; căci ştiu cu siguranţă că Domnul i-a eliberat pe ei din sclavie şi prin aceasta a întemeiat Biserica Lui; da, Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov i-a eliberat pe ei din sclavie.

12 Da, eu mi-am adus aminte întotdeauna de robia strămoşilor mei; şi acelaşi Dumnezeu care i-a eliberat pe ei din mâinile Egiptenilor i-a eliberat pe ei din sclavie.

13 Da, şi acelaşi Dumnezeu a întemeiat Biserica Sa printre ei; da, şi acelaşi Dumnezeu m-a chemat pe mine cu o chemare sfântă ca să predic cuvântul către acest popor şi mi-a dat mie mult succes, pentru care bucuria mea este deplină.

14 Dar nu mă bucur numai pentru succesul meu, ci bucuria mea este şi mai deplină datorită succesului fraţilor mei care au fost sus în ţara lui Nefi.

15 Iată, ei au muncit foarte mult şi au adus roade multe; şi cât de mare va fi răsplata lor!

16 Acum, când mă gândesc la succesul acestor fraţi ai mei, sufletul meu este purtat chiar şi până la separarea lui de trup, ca să spun aşa; atât de mare este bucuria mea.

17 Şi acum, fie ca Dumnezeu să le dea acestor fraţi ai mei ca ei să poată să stea în împărăţia lui Dumnezeu; da, şi, de asemenea, toţi cei care sunt rodul lucrărilor lor pentru ca ei să nu se mai rătăcească, ci să-L preamărească pe El în vecii vecilor. Şi fie ca Dumnezeu să facă să se întâmple după cuvintele mele, chiar aşa cum am vorbit. Amin.