Isus Hristos S-a arătat poporului lui Nefi în timp ce mulţimea era adunată laolaltă în ţara Abundenţa şi i-a propovăduit lui; şi astfel S-a arătat El poporului.
Cuprinde capitolele 11 până la 26, inclusiv.
Capitolul 11
Tatăl depune mărturie despre Fiul Său Preaiubit—Hristos apare şi proclamă ispăşirea Sa—Oamenii simt semnele rănilor în mâinile Lui, în tălpile Lui şi în coasta Lui—Ei strigă Osana—El stabileşte felul în care să fie botezul—Spiritul de neînţelegere este de la diavol—Doctrina lui Hristos este ca oamenii să creadă şi să fie botezaţi şi să primească Duhul Sfânt. Circa 34 d.H.
1 Şi acum s-a întâmplat că era o mare mulţime adunată laolaltă, a oamenilor lui Nefi, de jur-împrejurul templului care era în ţara Abundenţa; şi ei se minunau şi se uimeau unul şi altul şi arătau unul altuia schimbările cele mari şi minunate care se întâmplaseră.
2 Şi ei, de asemenea, vorbeau despre acest Isus Hristos, despre moartea căruia fusese dat semnul.
3 Şi s-a întâmplat că în timp ce ei vorbeau astfel unul cu altul, au auzit un glas, ca şi cum ar fi venit din cer; şi şi-au aruncat ochii de jur-împrejur, căci nu au înţeles glasul pe care L-au auzit; şi nu era un glas aspru şi nici un glas puternic; cu toate acestea şi în ciuda faptului că era un glas slab, Acesta i-a pătruns până în inimă pe cei care L-au auzit, într-atât, încât nu a fost nici o parte a trupului lor care să nu se fi cutremurat; da, i-a pătruns pe ei până în suflet şi a făcut ca inimile lor să ardă.
4 Şi s-a întâmplat că iarăşi ei au auzit un glas; şi ei nu L-au înţeles.
5 Şi iarăşi, pentru a treia oară, ei au auzit glasul şi şi-au deschis urechile ca să-L audă; iar ochii lor erau îndreptaţi către sunetul acela; şi ei s-au uitat neclintiţi către cer, de unde venise glasul.
6 Şi iată, a treia oară ei au înţeles glasul pe care L-au auzit; şi El le-a spus:
7 Iată-L pe Fiul Meu Preaiubit, de Care Eu sunt foarte mulţumit, în Care Eu Mi-am slăvit numele—ascultaţi-L pe El.
8 Şi s-a întâmplat că după cum au înţeles, ei şi-au aruncat ochii în sus înspre cer; şi iată, au văzut un Om pogorându-se din cer; şi El era îmbrăcat într-o mantie albă; şi El a venit în jos şi a stat în mijlocul lor; iar ochii întregii mulţimi erau întorşi înspre El, iar ei n-au îndrăznit să-şi deschidă gurile, nici măcar unul către altul; şi nu au înţeles ce însemna aceasta, căci au crezut că un înger apăruse în faţa lor.
9 Şi s-a întâmplat că El Şi-a întins mâna şi a vorbit către popor, spunând:
10 Iată, Eu sunt Isus Hristos, despre care profeţii au depus mărturie că trebuia să vină pe pământ.
11 Şi iată, Eu sunt lumina şi viaţa lumii; şi Eu am băut din cupa aceea amară pe care Tatăl Mi-a dat-o; şi L-am slăvit pe Tatăl luând asupra Mea păcatele lumii, prin care Eu am împlinit voinţa Tatălui în toate lucrurile de la început.
12 Şi s-a întâmplat că atunci când Isus a vorbit aceste cuvinte, întreaga mulţime a căzut la pământ; căci ei şi-au adus aminte că fusese profeţit printre ei că Hristos li Se va arăta lor după înălţarea Lui la cer.
13 Şi s-a întâmplat că Domnul a vorbit către ei, spunând:
14 Ridicaţi-vă şi veniţi către Mine ca să puteţi să puneţi mâna în coasta Mea şi ca să puteţi să simţiţi urmele cuielor în mâinile Mele şi în picioarele Mele, pentru ca să ştiţi că Eu sunt Dumnezeul lui Israel şi Dumnezeul întregului pământ; şi că Eu am fost ucis pentru păcatele lumii.
15 Şi s-a întâmplat că mulţimea a înaintat; şi ei şi-au pus mâinile în coasta Lui şi au simţit urmele cuielor în mâinile Lui şi în picioarele Lui; şi au făcut aceasta ducându-se unul câte unul până când ei s-au dus cu toţii şi au văzut cu ochii lor şi au simţit cu mâinile lor şi au ştiut cu siguranţă şi au depus mărturie că El era Acela despre care s-a scris de către profeţi că va veni.
16 Şi atunci când ei toţi s-au dus şi au depus mărturie pentru ei înşişi, au strigat cu un singur glas, zicând:
17 Osana! Binecuvântat fie numele Dumnezeului Celui Prea Înalt! Şi ei au căzut la picioarele lui Isus şi L-au preamărit pe El.
18 Şi s-a întâmplat că El a vorbit către Nefi, căci Nefi era printre mulţime; şi El i-a dat poruncă să înainteze.
19 Iar Nefi s-a ridicat şi a plecat şi s-a închinat în faţa Domnului şi I-a sărutat picioarele.
20 Iar Domnul i-a poruncit să se ridice. Iar el s-a ridicat şi a stat în faţa Lui.
21 Iar Domnul i-a spus: Eu îţi dau ţie putere ca să-i botezi pe aceşti oameni atunci când Eu Mă voi întoarce iarăşi în ceruri.
22 Şi iarăşi Domnul a chemat pe alţii şi le-a spus în mod asemănător; şi le-a dat puterea de a boteza. Şi El le-a spus: În felul acesta va trebui să botezaţi voi; şi nu vor fi nici un fel de certuri printre voi.
23 Adevărat vă spun Eu vouă, că oricine se va pocăi de păcatele sale prin cuvintele voastre şi va dori să fie botezat în numele Meu, pe acela îl veţi boteza voi în felul acesta—Iată, voi vă veţi duce şi veţi sta în apă şi-i veţi boteza pe ei în numele Meu.
24 Şi acum iată, acestea sunt cuvintele pe care voi le veţi spune, chemându-le numele lor, zicând:
25 Având autoritate dată mie de Isus Hristos, eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Amin.
26 Şi apoi îi veţi scufunda pe ei în apă şi iarăşi veţi ieşi voi din apă.
27 Şi în felul acesta îi veţi boteza pe ei în numele Meu; căci iată, adevărat vă spun Eu vouă, că Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt sunt una; iar Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine, iar Tatăl şi Eu suntem una.
28 Şi în acord cu ceea ce Eu v-am poruncit vouă, aşa veţi boteza voi. Şi nu vor fi nici un fel de certuri printre voi, aşa cum au fost până acum; şi nu vor fi nici certuri între voi despre punctele doctrinei Mele, aşa cum au fost până acum.
29 Căci adevărat, adevărat vă spun Eu vouă, cel care are spiritul de ceartă nu este de-al Meu, ci este de-al diavolului, care este tatăl certurilor; şi el agită inimile oamenilor ca să se certe cu mânie unul cu altul.
30 Iată, aceasta nu este doctrina Mea să aţâţe inimile oamenilor la mânie unul împotriva altuia; ci doctrina Mea este ca asemenea lucruri să se termine.
31 Iată, adevărat vă spun Eu vouă; Eu vă voi vesti doctrina Mea.
32 Şi aceasta este doctrina Mea; şi este doctrina pe care Tatăl Mi-a dat-o Mie; şi Eu depun mărturie despre Tatăl; şi Tatăl depune mărturie despre Mine, iar Duhul Sfânt depune mărturie despre Tatăl şi despre Mine; şi Eu depun mărturie cum că Tatăl porunceşte tuturor oamenilor de oriunde să se pocăiască şi să creadă în Mine.
33 Şi acela care crede în Mine şi care este botezat, acela va fi salvat; şi ei sunt aceia care vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
34 Iar cel care nu va crede în Mine şi care nu este botezat, acela va fi blestemat.
35 Adevărat vă spun Eu vouă cum că aceasta este doctrina Mea; şi Eu depun mărturie despre aceasta de la Tatăl; iar oricine va crede în Mine, crede, de asemenea, în Tatăl; şi Tatălui Îi va depune mărturie despre Mine, căci El îl va vizita pe el cu foc şi cu Duhul Sfânt.
36 Şi astfel va depune Tatăl mărturie despre Mine, iar Duhul Sfânt va depune mărturie despre Tatăl şi despre Mine; căci Tatăl şi Eu şi Duhul Sfânt suntem una.
37 Şi iarăşi vă spun Eu vouă cum că trebuie să vă pocăiţi şi să deveniţi ca nişte copii mici şi să fiţi botezaţi în numele Meu sau, dacă nu, atunci voi în nici un caz nu puteţi să primiţi aceste lucruri.
38 Şi iarăşi vă spun Eu vouă că trebuie să vă pocăiţi şi să fiţi botezaţi în numele Meu şi să deveniţi ca nişte prunci sau, dacă nu, atunci voi nu puteţi moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
39 Adevărat, adevărat vă spun Eu vouă că aceasta este doctrina Mea şi oricine zideşte pe aceasta, zideşte pe stânca Mea şi porţile iadului nu vor birui împotriva lor.
40 Şi oricine va declara mai mult sau mai puţin decât aceasta şi o va stabili ca doctrină a Mea, aceasta vine de la rău şi nu este zidită pe stânca mea; ci el zideşte pe o temelie de nisip, iar porţile iadului stau deschise ca să-i primească pe aceştia atunci când potopurile vin şi când vânturile îi doboară.
41 De aceea, duceţi-vă la acest popor şi declaraţi cuvintele pe care Eu le-am spus, până la marginile pământului.