3 Nefi 6
    Footnotes
    Theme

    Capitolul 6

    Nefiţii prosperă—Mândria, bogăţia şi diferenţele de clasă cresc—Biserica este sfâşiată de neînţelegeri—Satana îi conduce pe oameni la răzvrătire deschisă—Mulţi profeţi strigă pocăinţă şi sunt ucişi—Ucigaşii lor complotează ca să pună mâna pe guvern. Circa 26–30 d.H.

    1 Şi acum s-a întâmplat că oamenii nefiţilor s-au reîntors cu toţii la pământurile lor în cel de-al douăzeci şi şaselea an, fiecare bărbat cu familia sa, cu turmele sale şi cirezile sale, cu caii şi vacile sale, precum şi cu toate lucrurile care îi aparţineau lui.

    2 Şi s-a întâmplat că ei nu mâncaseră toate proviziile lor; de aceea, au luat cu ei tot ceea ce nu mâncaseră, din toate grânele lor de tot felul şi aurul lor şi argintul lor şi toate lucrurile lor preţioase şi s-au întors la pământurile lor şi la avuţiile lor, atât la nord, cât şi la sud, atât la miazănoapte, cât şi la miazăzi.

    3 Şi au dat acelor tâlhari, care intraseră într-un legământ ca să păstreze pace în ţară, care doreau să rămână lamaniţi, pământ, în acord cu numărul lor pentru ca ei să poată avea, prin munca lor, tot ce le trebuia ca să supravieţuiască; şi astfel ei au stabilit pacea în toată ţara.

    4 Şi au început iarăşi să prospere şi să crească; iar cel de-al douăzeci şi şaselea şi cel de al douăzeci şi şaptelea an au trecut; şi era mare ordine în ţară; şi ei şi-au făcut legile în acord cu dreptatea şi justiţia.

    5 Şi acum, nu era nimic în ţară care să împiedice poporul de la prosperitate continuă decât dacă ar cădea în păcat.

    6 Şi acum, cei care stabiliseră această mare pace în ţară erau Ghidghidoni şi judecătorul Laconeus, precum şi aceia care fuseseră numiţi conducători.

    7 Şi s-a întâmplat că multe oraşe au fost construite din nou; şi multe oraşe vechi au fost reconstruite.

    8 Şi multe drumuri largi au fost aşternute; şi multe drumuri au fost făcute, care duceau de la un oraş la altul şi de la un ţinut la altul şi de la un loc la altul.

    9 Şi astfel a trecut cel de-al douăzeci şi optulea an, iar poporul a avut pace continuă.

    10 Dar s-a întâmplat că în cel de-al douăzeci şi nouălea an au început să fie unele certuri printre popor; iar unii s-au înălţat în amândrie şi înfumurare din cauza bogăţiilor lor foarte mari; da, chiar până la mari persecuţii.

    11 Căci erau mulţi comercianţi în ţară, precum şi mulţi avocaţi şi mulţi ofiţeri.

    12 Şi oamenii au început să se deosebească prin rang, după abogăţiile lor şi după şansele lor de a se educa; da, unii erau ignoranţi din cauza sărăciei lor, iar alţii primiseră multă educaţie datorită bogăţiilor lor.

    13 Unii fuseseră ridicaţi în mândrie, iar alţii erau nespus de umili; unii plăteau nedreptatea cu nedreptate, în timp ce alţii primeau nedreptatea şi apersecuţiile şi tot felul de suferinţe, dar nu se întorceau ca să se brăzbune, ci erau umili şi supuşi în faţa lui Dumnezeu.

    14 Şi astfel a apărut o mare inegalitate în ţară, într-atât, încât Biserica a început să se distrugă; da, în aşa măsură, încât în cel de-al treizecilea an Biserica a fost distrusă în toată ţara în afară de câţiva lamaniţi care au fost convertiţi la credinţa cea dreaptă; şi ei nu s-au îndepărtat de aceasta, căci erau fermi şi neclintiţi şi nemişcaţi, dorind din tot asufletul să ţină poruncile Domnului.

    15 Acum, cauza acestei nedreptăţi era aceasta—Satana avea mare putere ca să agite poporul să facă tot felul de nedreptăţi, precum şi ca să-i înfumureze pe ei cu mândrie, ademenindu-i să caute putere şi autoritate şi bogăţii, precum şi lucrurile deşarte ale lumii.

    16 Şi astfel a condus Satana în rătăcire inimile poporului ca să facă tot felul de nedreptăţi; de aceea, ei s-au bucurat de pace numai timp de câţiva ani.

    17 Şi astfel, la începutul celui de-al treizecilea an—când poporul fusese eliberat pentru un timp îndelungat pentru ca să fie dus de aispitele diavolului oriunde acesta dorea să-i ducă şi să facă orice nedreptăţi dorea el ca aceştia să facă—şi astfel, la începutul celui de-al treizecilea an, erau ei într-o stare de ticăloşie îngrozitoare.

    18 Acum, ei nu păcătuiau ca nişte aneştiutori, căci cunoşteau voinţa lui Dumnezeu în legătură cu ei, căci fuseseră instruiţi cu privire la aceasta; de aceea, s-au brăzvrătit împotriva lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă.

    19 Şi acum, aceasta s-a întâmplat în zilele lui Laconeus, fiul lui Laconeus, căci Laconeus a ocupat scaunul tatălui său şi a guvernat în acel an asupra poporului.

    20 Şi au început să apară oameni ainspiraţi din cer care au fost trimişi, stând în faţa poporului în toată ţara, predicând şi depunând mărturie cu curaj către ei despre mântuirea pe care Domnul o va aduce poporului Său sau, cu alte cuvinte, Învierea lui Hristos; iar ei au depus mărturie cu curaj despre bmoartea şi suferinţele Lui.

    21 Acum, erau mulţi dintre oamenii care erau foarte mânioşi din cauza acelora care depuseseră mărturie despre aceste lucruri; şi aceia care erau mânioşi erau mai ales judecătorii-şefi, precum şi aceia care afuseseră înalţi preoţi şi avocaţi; da, toţi cei care erau avocaţi erau mânioşi pe aceia care depuseseră mărturie despre aceste lucruri.

    22 Acum, nu era nici un învăţător al legii sau judecător sau mare preot care putea să aibă puterea să condamne pe cineva la moarte, doar dacă condamnarea lor era iscălită de guvernatorul ţării.

    23 Acum, erau mulţi dintre cei care depuseseră mărturie despre lucrurile în legătură cu Hristos, care depuseseră mărturie cu curaj, care au fost luaţi şi trimişi la moarte în taină de către judecători, a căror omorâre nu a ajuns la cunoştinţa guvernatorului ţării decât după moartea lor.

    24 Acum iată, aceasta era împotriva legilor ţării ca orice om să nu fie trimis la moarte decât dacă era o împuternicire de la guvernatorul ţării—

    25 De aceea, o plângere s-a ridicat în ţara lui Zarahemla către guvernatorul ţării împotriva acestor judecători care condamnaseră la moarte pe profeţii Domnului fără să ţină seama de lege.

    26 Acum s-a întâmplat că ei au fost luaţi şi aduşi în faţa judecătorului ca să fie judecaţi pentru crima pe care o făcuseră, în acord cu alegea care fusese dată de către popor.

    27 Acum s-a întâmplat că judecătorii aceia aveau mulţi prieteni şi neamuri; iar ceilalţi, da, aproape toţi învăţătorii legii şi marii preoţi s-au adunat laolaltă şi s-au unit cu neamurile acelor judecători care trebuia să fie judecaţi în acord cu legea.

    28 Şi ei au intrat într-un alegământ unul cu altul, da, chiar acel legământ care le fusese dat lor din vechime, care legământ era dat şi administrat de către bdiavol ca să comploteze împotriva a tot ceea ce era drept.

    29 De aceea, ei au complotat împotriva poporului Domnului şi au intrat într-un legământ ca să-l distrugă pe el şi să-i elibereze pe cei care erau vinovaţi de crime din mâinile justiţiei care trebuia să fie administrată în acord cu legea.

    30 Şi au defăimat legea şi drepturile ţării lor; şi au făcut un legământ unul cu altul ca să-l distrugă pe guvernator şi să instaureze un arege peste ţară pentru ca ţara să nu mai fie liberă, ci să fie supusă regilor.