În luna decembrie a anului 1830, Domnul le-a poruncit sfinților din New York să se mute în Ohio, unde aveau să primească legea Sa (vezi D&L 37:3; 38:32). Profetul Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 41 în data de 4 februarie 1831, în ziua în care el a ajuns în Ohio. În această revelație, Domnul a dat mai multe instrucțiuni care aveau să îi ajute pe sfinți să se pregătească pentru a primi legea Sa. Mai mult, El l-a chemat pe Edward Partridge să fie primul episcop al Bisericii.
Domnul descrie cum să devenim ucenici ai lui Isus Hristos.
Ce vă bucură sau vă face plăcere să faceți? Ce credeți că Se bucură Domnul să facă? Gândiți-vă ce înseamnă să te bucuri făcând ceva sau să găsești bucurie în a face ceva.
Citiți Doctrină și legăminte 41:1 și aflați ce Se bucură Domnul să facă. Remarcați ce trebuie să facem pentru a primi „cele mai mari dintre toate binecuvântările” pe care El dorește să ni le ofere.
Ținând cont de ceea ce a spus Domnul în versetul 1, completați următorul principiu: Domnul Se bucură să pe măsură ce noi .
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
Când ați simțit că Domnul S-a bucurat să vă binecuvânteze deoarece ați ascultat de El?
Ce înseamnă pentru voi să știți că Domnul Se bucură să vă binecuvânteze deoarece ascultați de El?
Profetul Joseph Smith s-a supus sfatului Domnului de a se duce în Ohio. Joseph și Emma se mutaseră deja de șapte ori în cei patru ani de când erau căsătoriți, iar Emma tocmai își revenise după o boală care a durat o lună și era însărcinată în luna a șasea când, la sfârșitul lunii ianuarie a anului 1831, ei au plecat din New York pentru a călători cu sania aproximativ 483 de kilometri până în Kirtland, Ohio.
Când Joseph și Emma au ajuns în Kirtland, ei s-au oprit în fața magazinului lui Gilbert și Whitney. „[Joseph] a fugit sus pe scări, intrând în magazin, și s-a oprit acolo unde se afla asociatul secundar. «Newel K. Whitney! Tu ești acela!», a exclamat el, întinzându-și mâna cordial, ca și cum ar fi făcut-o cu o cunoștință veche. «Sunteți în avantaj», a răspuns [Newel K. Whitney], în timp ce a strâns din reflex mâna întinsă, «nu vă pot spune pe nume, așa cum ați făcut dumneavoastră». «Eu sunt Joseph, profetul», a spus străinul zâmbind. «Mă aflu aici datorită rugăciunilor tale; cum te pot ajuta?»” (în History of the Church, 1:146).
Joseph a explicat că l-a văzut într-o viziune pe Newel rugându-se ca el să vină în Kirtland. Familia Whitney i-a primit pe Joseph și Emma Smith cu bunătate, iar Joseph și Emma au locuit cu ei mai multe săptămâni (vezi History of the Church, 1:145-146).
Majoritatea sfinților din New York s-au mutat în Ohio pe parcursul celor cinci luni care au urmat momentului în care Domnul le-a dat porunca de a se aduna acolo. Unii dintre acei membri ai Bisericii au făcut acest lucru cu prețul unui mare sacrificiu. Ei și-au vândut proprietățile având pierderi sau pur și simplu și-au abandonat casele și proprietățile fără să le mai vândă și s-au dus în Ohio pentru a-l urma pe profet. Citiți următoarea relatare și căutați un exemplu al modului în care Domnul i-a binecuvântat pe acești sfinți, deoarece au ascultat de porunca Sa de a se muta în Ohio.
Imagine
Lucy Mack Smih
Mama profetului Joseph Smith, Lucy Mack Smith, a condus un grup de 80 de membri ai Bisericii din Fayette, New York, până în Ohio. Când au călătorit cu vaporul pe canalul Cayuga și Seneca până în Buffalo, New York, Lucy le-a amintit sfinților că ei „călătoreau la porunca Domnului, asemenea tatălui Lehi atunci când a părăsit Ierusalimul, și, dacă aveau să fie credincioși, [ei] aveau aceleași motive să se aștepte la binecuvântările Domnului” (History of Joseph Smith by His Mother, redactată de Preston Nibley [1958], p. 196).
Când au ajuns în Buffalo, New York, ei s-au întâlnit cu membri ai Bisericii din Colesville care se aflau, de asemenea, în drum spre Ohio și care erau blocați în Buffalo de o săptămână. Canalul era blocat de gheața „care se adunase și se înălța până la șase metri”, și li s-a spus că s-ar putea „să rămână în port încă cel puțin două săptămâni”. Mulți dintre sfinții din grupul lui Lucy erau descurajați. Le era foame, iar unii dintre copii se îmbolnăviseră. Ei s-au îmbarcat pe un alt vapor, și-au pus lucrurile pe punte și Lucy Smith a găsit un adăpost temporar pentru femei și copiii lor bolnavi până dimineața următoare. (Vezi History of Joseph Smith by His Mother, p. 199-202.)
Când s-au îmbarcat din nou, Lucy a depus mărturie celor din grupul ei: „Acum, frați și surori, dacă voi toți vă veți înălța dorințele către cer, pentru ca gheața să se spargă și ca noi să fim eliberați, tot așa cum Domnul trăiește, acest lucru se va face”. Ea a descris ce s-a întâmplat după aceea: „În acel moment, s-a auzit un zgomot precum tunetul. Căpitanul a strigat: «Fiecare bărbat să treacă la postul său». Gheața s-a spart, făcând un pic de loc pentru ca vaporul să treacă, dar locul era atât de îngust, încât, pe măsură ce vaporul înainta, zbaturile roții de apă au fost zdrobite cu zgomot… Abia am putut trece prin acea cale, iar gheața s-a strâns la loc, frații din Colesville rămânând în Buffalo neputând să ne urmeze” (History of Joseph Smith by His Mother, p. 204-205).
Ținând cont de relatarea pe care ați citit-o despre grupul de sfinți conduși de Lucy Mack Smith, în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, rezumați cum și-au arătat acești sfinți credința în Domnul. Scrieți, de asemenea, cum arată această încercare dificilă a lor că Domnul ne cunoaște și ne va ajuta să trecem peste încercări atunci când ascultăm de El.
Citiți Doctrină și legăminte 41:2-4 și identificați porunca și instrucțiunile pe care Domnul le-a dat oamenilor. În lista următoare, tăiați instrucțiunile pe care sfinții nu au fost rugați să le urmeze:
să se adune pentru a se pune de acord asupra cuvântului lui Dumnezeu;
să primească legea prin rugăciune făcută cu credință;
să se asigure că legea este respectată;
să se adune în Ținutul Jackson, Missouri.
În Doctrină și legăminte 41:3, marcați scopul legii pe care oamenii urmau s-o primească „prin rugăciunea [lor] făcută cu credință”. Această lege la care Domnul a făcut referire se găsește în Doctrină și legăminte 42. Veți studia această lege în detaliu pe parcursul următoarelor câteva lecții.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți cum credeți că faptul de a primi legile și poruncile lui Dumnezeu reprezintă o binecuvântare. Mai mult, explicați modul în care legile lui Dumnezeu ne ajută să „[avem] toate lucrurile în ordine înaintea [Lui]” (D&L 41:3).
Gândiți-vă care ar putea fi asemănările și deosebirile dintre următoarele două concepte:
Credincios
Ucenic
Citiți Doctrină și legăminte 41:5 și completați următorul principiu: Devenim ucenici ai lui Isus Hristos pe măsură ce .
Există o diferență între a crede în legile lui Isus Hristos și a le primi? Deși a crede în legile lui Dumnezeu reprezintă o parte importantă a faptului de a deveni un ucenic al lui Isus Hristos, faptul că primim legile Sale – că le acceptăm și ne supunem lor – ne clădește credința în Salvator.
Pentru a vă ajuta să puneți în practică principiul conform căruia noi devenim ucenici ai lui Isus Hristos pe măsură ce primim și trăim potrivit legilor Sale, alegeți și citiți despre unul dintre standardele din broșura Pentru întărirea tineretului. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți ce ați dori să faceți pentru a primi și a trăi puțin mai bine potrivit acelui standard.
În Doctrină și legăminte 41:7, Domnul a instruit sfinții să asigure o casă în care Joseph Smith și familia sa puteau locui și în care el putea continua munca de traducere a Bibliei. Sfinții au urmat aceste instrucțiuni și au construit o casă mică în care Joseph și Emma au locuit câteva luni.
Domnul îl cheamă pe Edward Partridge să fie primul episcop al Bisericii.
Imaginați-vă că episcopia voastră are nevoie de un episcop nou. Citiți Doctrină și legăminte 41:9 și marcați orice cuvânt sau expresie care ne învață următorul principiu: Episcopii sunt chemați de Dumnezeu, susținuți prin glasul membrilor și rânduiți prin autoritatea corespunzătoare.
Expresia „numit prin glasul Bisericii” înseamnă faptul că membrii Bisericii au susținut persoana care a fost chemată de Dumnezeu. Expresia „să dedice tot timpul său lucrărilor Bisericii” se adresa în mod direct lui Edward Partridge și este valabilă astăzi și pentru membrii Episcopatului care prezidează. Nu este valabilă pentru episcopii episcopiilor, care, în timp ce slujesc în cadrul Bisericii, își păstrează locul lor de muncă obișnuit.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți de ce este important pentru voi să știți că episcopul sau președintele vostru de ramură a fost chemat de Dumnezeu și rânduit prin autoritatea corespunzătoare a preoției.
Citiți Doctrină și legăminte 41:11 și aflați care sunt atributele pe care Domnul a spus că le avea Edward Partridge și care îl puteau ajuta în chemarea sa de episcop. Puteți nota în scripturile voastre faptul că termenul vicleșug se referă la înșelăciune sau ipocrizie. Drept urmare, Edward a fost un bărbat onest și integru.
Citiți Doctrină și legăminte 41:12 și căutați avertizarea Domnului. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
Ce credeți că înseamnă să fim atenți la modul în care „[considerăm]” cuvintele Domnului?
Care este legătura dintre faptul că sunteți conștienți de ceea ce faceți în privința cuvintelor Domnului și ceea ce ați învățat despre faptul de a fi ucenic al lui Isus Hristos?
Imagine
Vârstnicul Neal A. Maxwell
Pe măsură ce citiți următoarea declarație a vârstnicului Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, gândiți-vă care este legătura dintre aceasta și ce ați învățat despre ucenicie în cadrul acestei lecții: „În fiecare zi hotărâm nivelul nostru de ucenicie. În fiecare zi răspundem la întrebarea: «Cine e de partea Domnului? Cine?»” („My Servant Joseph”, Ensign, mai 1992, p. 39).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele: