Unitatea 23: ziua 3
Doctrină și legăminte 107:39-100; 108
Introducere
Această primă parte a lecției este despre Doctrină și legăminte 107:39-100. Deși Doctrină și legăminte 107 a fost consemnată în luna aprilie a anului 1835, cea mai mare parte a conținutului din versetele 60-100 i-a fost transmisă profetului Joseph Smith prin revelație în data de 11 noiembrie 1831. Versetele discutate în această lecție conțin cuvintele Domnului cu privire la practica din vechime legată de conferirea Preoției lui Melhisedec din tată în fiu. Ele oferă, de asemenea, instrucțiuni cu privire la îndatoririle diferiților conducători ai preoției. Această lecție analizează și Doctrină și legăminte 108, în care Domnul l-a sfătuit pe Lyman Sherman și i-a făcut acestuia promisiuni.
Doctrină și legăminte 107:39-100
Domnul revelează faptul că Preoția lui Melhisedec era transmisă, în vechime, din tată în fiu.
-
În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, scrieți despre unele situații cu care vă confruntați acum, sau cu care vă veți confrunta în curând, în care v-ar fi de ajutor să primiți îndrumare sau alinare de la Tatăl vostru Ceresc.
În timp ce studiați Doctrină și legăminte 107:39-100, căutați adevăruri care vă pot ajuta să primiți îndrumare și alinare de la Tatăl Ceresc.
În lecția anterioară, ați învățat despre unele dintre îndatoririle membrilor Primei Președinții, Cvorumului celor Doisprezece Apostoli și Celor Șaptezeci. Citiți Doctrină și legăminte 107:39 și găsiți una dintre îndatoririle membrilor Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Expresia „slujirile evanghelice” se referă la cei care dețin oficiul de patriarh în cadrul Preoției lui Melhisedec (vezi Ghid pentru scripturi, „Evanghelist”, scriptures.lds.org ).
Ținând cont de ceea ce ați învățat din versetul 39, completați următoarea frază: Patriarhii sunt chemați prin și sunt rânduiți sub îndrumarea Celor Doisprezece Apostoli.
Cei care dețin oficiul de patriarh dau binecuvântări speciale, numite binecuvântări patriarhale, membrilor demni ai Bisericii. Binecuvântarea patriarhală conține sfatul Domnului dat unei persoane și declară descendența acelei persoane în casa lui Israel (vezi Fideli credinței: referințe pentru Evanghelie [2004], „Binecuvântări patriarhale”, p. 18-20).
În timp ce oamenii își studiază binecuvântarea patriarhală, pot primi îndrumare și alinare de la Tatăl Ceresc. Dacă nu v-ați primit binecuvântarea patriarhală, vorbiți cu părinții voștri și cu episcopul sau președintele vostru de ramură despre când va fi cel mai potrivit moment s-o primiți și despre ce trebuie să faceți pentru a vă pregăti pentru acea experiență.
Termenul patriarh se referă, de asemenea, la tați. Doctrină și legăminte 107:41-57 ne învață că Adam a fost un tată neprihănit și un patriarh. Citiți cu atenție versetele 41-50 și identificați un model – două lucruri pe care Adam le-a făcut în mod repetat când prezida asupra familiei sale.
Citiți Doctrină și legăminte 107:53. În acest verset, citim că Adam i-a binecuvântat pe toți urmașii săi neprihăniți.
-
Ținând cont de ceea ce învățați din Doctrină și legăminte 107:41-57, răspundeți în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor la următoarele întrebări:
-
Care sunt cele două lucruri pe care Adam le-a făcut în mod repetat când a prezidat asupra familiei sale?
-
Cum poate fi exemplul lui Adam un model pentru toți tații?
-
Un adevăr pe care-l putem învăța din Doctrină și legăminte 107:53 este acela că tații care dețin Preoția lui Melhisedec au autoritatea de a-și binecuvânta copiii. Pe lângă faptul de a-și rândui fiii la preoție, tatăl poate da o binecuvântare a preoției unui fiu sau unei fiice când acest copil este bolnav sau pentru a-i oferi îndrumare și alinare.
În afara faptului de a-și binecuvânta copiii, deținătorii Preoției lui Melhisedec pot da binecuvântări și altor membri ai familiei, precum și altor persoane care le solicită. Președintele Boyd K. Packer, președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a explicat: „Căminele fără preoție trebuie să fie supravegheate și slujite de cvorumurile preoției. În acest fel, nicio familie din Biserică nu va fi lipsită de binecuvântări” („Puterea preoției”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 9).
-
În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, descrieți cum ați fost ajutați, voi sau cineva pe care cunoașteți, datorită primirii unor binecuvântări ale preoției date de tatăl vostru sau de alți deținători ai Preoției lui Melhisedec. Dacă nu ați avut ocazia să primiți o binecuvântare a preoției, scrieți cum ați fi putut fi ajutați dacă ați fi căutat să primiți o astfel de binecuvântare.
Gândiți-vă la circumstanțele despre care ați scris la tema 1 din această lecție. Aduceți-vă aminte că puteți căuta îndrumare și alinare din partea Tatălui Ceresc prin intermediul binecuvântării patriarhale și al binecuvântărilor preoției date de tatăl vostru sau de alți deținători ai Preoției lui Melhisedec.
În Doctrină și legăminte 107:58-98, citim despre îndatoririle diferiților conducători ai preoției. În timp ce studiați aceste versete, gândiți-vă cum pot cei care îndeplinesc aceste responsabilități să aducă binecuvântările preoției în viața altora.
Citiți Doctrină și legăminte 107:99-100 și găsiți instrucțiunile pe care Domnul le-a dat celor care dețin preoția.
Președintele Thomas S. Monson ne-a învățat: „Preoția nu este atât de mult un dar, cât este un angajament de a sluji, un privilegiu de a înălța spiritual și un prilej de a binecuvânta viețile altora” („Responsabilitatea noastră în calitate de deținători ai preoției sfinte”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 57).
Doctrină și legăminte 108
Domnul oferă îndrumare lui Lyman Sherman și îi promite binecuvântări.
Gândiți-vă la un moment în care v-ați simțit îndemnați de Spirit să faceți ceva și ați urmat acel îndemn. Ce binecuvântări ați primit când v-ați supus îndemnurilor Spiritului?
Lyman Sherman a fost un membru credincios al Bisericii care a slujit în Tabăra Sionului și a fost chemat să fie unul dintre cei șapte președinți ai Cvorumului celor Șaptezeci. Profetul Joseph Smith a consemnat în jurnalul său că, în data de 26 decembrie 1835, „fratele Lyman Sherman a intrat și a cerut să primească cuvântul Domnului prin intermediul meu; «căci», a spus el, «am fost îndemnat de Spirit să-ți fac cunoscute sentimentele și dorințele mele și mi s-a promis că mi se va da o revelație care-mi va face cunoscută îndatorirea»” (în History of the Church, 2:345).
Când Lyman a spus că fusese „îndemnat” să discute cu Joseph Smith, acest lucru înseamnă că el a fost inspirat de către Duhul Sfânt.
Ca răspuns al cererii lui Lyman, Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 108. Citiți Doctrină și legăminte 108:1 și căutați binecuvântarea pe care Domnul i-a dat-o lui Lyman pentru că se supusese îndemnului de a vorbi cu profetul.
Ținând cont de ceea ce i-a revelat Domnul lui Lyman Sherman, completați următorul principiu: Când ne glasului Domnului, înlesnim iertarea Sa.
-
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarea întrebare: De ce credeți că supunerea față de îndemnurile Domnului înlesnește iertarea?
Glasul Domnului poate fi auzit prin intermediul scripturilor, al cuvintelor profeților Săi și al îndemnurilor Duhului Sfânt. Supunerea față de Dumnezeu include faptul de a vă umple viața cu activități, desfășurate în neprihănire, care aduc putere spirituală. Supunerea deplină aduce în viața voastră întreaga putere a Evangheliei. Această supunere include acțiunile pe care, inițial, nu le-ați considerat ca fiind parte a pocăirii, cum ar fi frecventarea adunărilor Bisericii, plata zeciuielii, slujirea și faptul de a ierta pe alții. Domnul a promis: „Cel care se pocăiește și îndeplinește poruncile Domnului va fi iertat” (D&L 1:32).
Citiți Doctrină și legăminte 108:2 și aflați sfatul Domnului adresat lui Lyman Sherman după ce i se spusese că păcatele sale fuseseră iertate.
Ce credeți că înseamnă „sufletul tău să fie liniștit cu privire la situația ta spirituală” (D&L 108:2)?
Din Doctrină și legăminte 108:1-2 învățăm că iertarea Domnului aduce liniște sufletelor noastre.
Uneori, oamenii care se pocăiesc se întreabă dacă li s-au iertat păcatele. Marcați în declarațiile de mai jos sfatul adresat celor care întâmpină dificultăți în a-și lăsa sufletul să fie liniștit.
Președintele Boyd K. Packer, președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:
„Este posibil ca minunata dimineață a iertării să nu vină imediat. Nu renunțați dacă la început aveți un eșec. Adesea, cea mai dificilă parte a pocăinței este aceea de a vă ierta pe voi înșivă. Descurajarea face parte din acel test. Nu renunțați. Acea minunată dimineață va sosi.
Atunci, «pacea lui Dumnezeu, care întrece… [priceperea]» va veni din nou în viața dumneavoastră [Filipeni 4:7]. Atunci, dumneavoastră, asemenea Lui, nu vă veți mai aminti de păcatele dumneavoastră. Cum veți recunoaște momentul? Îl veți recunoaște! (Vezi Mosia 4:1-3.) („The Brilliant Morning of Forgiveness”, Ensign, nov. 1995, p. 20).
Președintele Harold B. Lee ne-a învățat: „Când vine momentul în care ați făcut tot ce vă stă în putință pentru a vă pocăi de păcatele dumneavoastră, oricine ați fi și oriunde v-ați afla, și ați făcut tot ce v-a stat în putință pentru a repara greșeala… atunci veți dori să primiți acel răspuns care să confirme dacă Domnul a acceptat sau nu pocăința dumneavoastră. Când vă cercetați sufletul, când căutați și găsiți liniștea conștiinței, atunci veți ști că Domnul a acceptat pocăința dumneavoastră” (Stand Ye in Holy Places [1974], p. 185).
Studiați Doctrină și legăminte 108:3 și aflați ce l-a mai sfătuit Domnul pe Lyman Sherman. (Vă poate fi de ajutor să știți faptul că expresia fii cu mai multă grijă, din acest verset, înseamnă a se conforma sau a se supune.) Un jurământ este o promisiune sau un legământ.)
Cum poate sfatul de a fi cu mai multă grijă față de jurăminte să ajute pe cineva care a fost iertat de păcate?
-
În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, explicați cum pot adevărurile pe care le-ați identificat în Doctrină și legăminte 108:1-3 să încurajeze un prieten sau un membru al familiei să dea ascultare glasului Domnului și să obțină iertarea.
Ați auzit vreodată expresia „adunare solemnă”? Vârstnicul David B. Haight, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat: „O adunare solemnă, așa cum spune și numele, este o ocazie sacră, sobră și pioasă în care sfinții se adună sub îndrumarea Primei Președinții. Adunările solemne sunt folosite pentrutrei scopuri: dedicarea templelor, oferirea de instrucțiuni speciale conducătorilor preoției și susținerea unui nou președinte al Bisericii” („Solemn Assemblies”, Ensign, nov. 1994, p. 14).
În luna decembrie a anului 1832, Domnul a promis sfinților că, dacă ei construiau un templu și desfășurau o adunare solemnă, El avea să reverse mari binecuvântări asupra lor (vezi D&L 88:70-75, 117-119). În luna decembrie a anului 1835, când revelația consemnată în Doctrină și legăminte 108 i-a fost dată lui Lyman Sherman, Templul Kirtland mai avea doar trei luni până la dedicare.
În timp ce citiți Doctrină și legăminte 108:4-6, aflați ce i-a promis Domnul lui Lyman că va primi în cadrul acelei adunări solemne.
Apoi, citiți Doctrină și legăminte 108:7-8 și aflați care au fost instrucțiunile pe care Domnul i le-a dat lui Lyman. Cum îi puteți întări pe alții „în toate discuțiile [voastre]” (D&L 108:7)? V-ar putea fi util să știți că îndemnurile sunt sfaturi sau încurajări de a face bine.
-
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:
-
Cum credeți că l-au ajutat pe Lyman Sherman instrucțiunile din Doctrină și legăminte 108:7-8 când a predicat altora Evanghelia?
-
Cum puteți să puneți în practică în viața voastră sfatul Domnului din versetul 7?
-
-
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele:
Am studiat Doctrină și legăminte 107:39-100; 108 și am încheiat această lecție în data de (data).
Alte întrebări, gânduri și cunoștințe pe care aș dori să le împărtășesc învățătorului meu: