Ce mare va fi bucuria voastră
Note de subsol

Hide Footnotes

Temă

MESAJE DIN DOCTRINĂ ŞI LEGĂMINTE

Ce mare va fi bucuria voastră

Secţiunea 18 din Doctrină şi legăminte ne învaţă că Domnul îi iubeşte pe copiii Săi şi doreşte ca noi să lucrăm în numele lor pentru salvarea lor. De fiecare dată când citesc această secţiune, multe experienţe despre activarea şi păstrarea membrilor Bisericii îmi vin în minte – întâmplări care îmi amintesc că Domnul va conduce munca, dacă noi vom avea credinţă în El şi vom depune efortul cerut.

Una dintre aceste experienţe a început cu câţiva ani în urmă când am fost numit ca învăţător de acasă la un tânăr care crescuse într-o familie credincioasă de sfinţi din zilele din urmă. După ce a părăsit căminul pentru a merge la şcoală, el a ales alt drum. Lună după lună, colegul meu şi cu mine l-am vizitat fără succes; părea că nici nu aude ce-i spuneam. Dar când furtunile au venit în viaţa lui şi a fost derutat, neştiind ce să facă pentru a-şi rezolva problemele, învăţătorii săi de acasă au fost cei pe care i-a căutat.

În acel timp, eram preşedintele lui de district. El mi-a spus că-şi aminteşte ceva ce-l învăţase mama lui: „Domnul ascultă rugăciunile acelora care-L caută cu sinceritate“. Când a mărturisit că s-a întors pentru a se ruga şi a citi scripturile, am văzut cu bucurie că el simţise influenţa Domnului.

Am decis să-l urmăresc mai îndeaproape, astfel că am cerut să i se dea însărcinarea să fie învăţător de acasă în echipă cu mine. În fiecare lună, el şi cu mine, vizitam patru case şi, în fiecare lună, eu pregăteam diferite mesaje în efortul de a-l întări pe prietenul meu şi de a-l ajuta să se întoarcă la activitatea Evangheliei. În final, a luat decizia de a se pocăi, de a participa cu credinţă la întrunirile sale şi de a lua, cu sinceritate, din împărtăşanie. Sacrificiul Domnului a avut efect asupra vieţii lui.

Timp de şase luni noi am vizitat un tată care era singurul membru al Bisericii în familia lui. Cu toate eforturile noastre şi deşi eram totdeauna bine primiţi, nu am avut succes în activarea lui sau în botezarea soţiei şi celor trei copii ai lui. Atunci, am fost inspiraţi să implicăm copiii luându-i duminicile pentru a merge la Biserică. Aceasta a devenit responsabilitatea principală a colegului meu.

Eforturile noastre au început să aibă efect. Copiii iubeau să meargă la Biserică şi, în curând, au fost botezaţi. Întreaga ramură lucra pentru a-i implica pe părinţi, dar era încă necesar ca Spiritul Domnului să influenţeze vieţile lor.

Odată, colegul meu, care abia scosese un cuvânt în timpul vizitelor noastre lunare, a vorbit şi şi-a depus mărturia într-un fel foarte emoţionant. El trecuse prin greutăţi mari în viaţa lui şi acum el împărtăşea cât de minunat era să fii în braţele Domnului. Mărturia lui era atât de sinceră şi de puternică şi Spiritul atât de puternic, încât noi toţi am fost mişcaţi. În aceeaşi săptămână, soţia s-a decis să asculte discuţiile misionare şi, în final, a fost botezată. Soţul a devenit din nou activ.

Astăzi, familia este activă şi total integrată în episcopie şi ei au fost pecetluiţi în templul Domnului. Colegul meu continuă să progreseze rapid în Evanghelie. S-a căsătorit cu o tânără fată în templu şi, acum, au doi copii. Sunt fericiţi şi contribuie prin slujire valoroasă în episcopia noastră şi în Biserică.

Şase oameni au fost convertiţi la Evanghelie ca rezultat al acestei experienţe. Un miracol colectiv! Am simţit bucuria descrisă în scripturi:

„Şi ce mare este bucuria Sa pentru sufletul care se pocăieşte!

De aceea, voi sunteţi chemaţi să propovăduiţi pocăinţa către acest popor.

„Şi dacă va fi ca voi să lucraţi toate zilele propovăduind pocăinţa către acest popor şi veţi aduce chiar numai un suflet la Mine, ce mare va fi bucuria voastră cu el în împărăţia Tatălui Meu!

Şi acum, dacă bucuria voastră va fi mare cu un singur suflet pe care l-aţi adus la Mine, în împărăţia Tatălui Meu, ce mare va fi bucuria voastră, dacă veţi aduce mai multe suflete la Mine!“ (vezi D&L 18:13-16).

Această experienţă m-a învăţat trei principii de bază:

  1. Domnul este capul acestei lucrări. El a pregătit calea. El este interesat şi direct implicat în eforturile noastre misionare.

  2. Vizitele învăţătorilor de acasă şi ale învăţătoarelor vizitatoare trebuie să fie constante şi bine pregătite. Noi trebuie să ducem Spiritului Domnului în casele pe care le vizităm. Trebuie să câştigăm încrederea celor pe care îi vizităm.

  3. Este esenţial să implicăm şi alte persoane în procesul de activare şi de convertire. Conducătorii episcopiei sau ai ramurii pot coordona eforturile consiliului episcopiei sau al ramurii cu comitetul executiv al preoţiei pentru a ne ajuta să îndeplinim obiectivele noastre misionare.

Mărturisesc că Dumnezeu este Tatăl nostru. El ne iubeşte şi doreşte să facem muncă misionară şi de activare în felul în care doreşte El. Atunci putem deveni instrumente puternice în mâinile Sale pentru salvarea copiilor Săi iubiţi.