Tu eşti mormonă?
Note de subsol

Hide Footnotes

Temă

Tu eşti mormonă?

Un coleg are informaţii greşite despre sfinţii din zilele din urmă. Cum pot să-l ajut să înţeleagă faptul că într-adevăr suntem creştini?

În timpul celui de-al doilea an de colegiu, am lucrat la Biblioteca Universitară ca studentă asistentă. Într-o zi, în luna decembrie, am fost numită să lucrez cu un alt student asistent. Nu-l întâlnisem niciodată înainte, astfel că atunci când lucram am încercat să intru în vorbă cu el. Am vorbit despre şcoală, despre muncă şi despre familiile noastre.

Mai târziu, după-amiaza, el a început să cânte cântece care Îl menţionau pe Dumnezeu. L-am întrebat despre religia lui. Speram că mă va întreba acelaşi lucru şi astfel să-i pot vorbi despre Biserică, şi, într-adevăr, el a făcut acest lucru. Eram foarte emoţionată, deoarece aceasta era o mare ocazie misionară. Cu un zâmbet mare, i-am povestit că eram membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. El s-a uitat surprins şi pe un ton nu prea plăcut, a replicat: „Mormonii?“. „Tu eşti mormonă?“ Aceşti oameni nu cred în Isus Hristos.

Pentru mine, era greu să aud cuvintele lui. La orice m-aş fi aşteptat, dar cu siguranţă nu aşteptam să aud că eu nu cred în Isus Hristos. Auzisem poveşti de genul acesta, dar acum mi se întâmpla mie. Ce trebuia să spun? Cum puteam să răspund la o asemenea remarcă? Singurul lucru care mi-a venit în minte a fost: „Dar este Biserica lui Isus Hristos!“

Ştiam că trebuie să repet în mintea mea motoul Tinerelor Fete – „Susţinem adevărul şi dreptatea“ – şi să-l pun în aplicare. Dar cum?

Am continuat să spun celuilalt asistent că Biserica noastră este Biserica lui Isus Hristos, că noi credem în El socotindu-L ca Salvatorul nostru şi că am înţeles dragostea pe care o are El faţă de copiii lui Dumnezeu. Mi-am exprimat sentimentele mele profunde, spunând că eu cred în Isus Hristos, că sunt membră a Bisericii Sale şi că fusesem învăţată să-L iubesc şi să urmez exemplul Lui.

Colegul meu nu a vrut să asculte mai mult. A răspuns plin de reproşuri la lucrurile pe care le-am spus chiar în timp ce încercam să explic. A vorbit, de asemenea, despre Cartea lui Mormon în acelaşi mod în care vorbise despre Biserică. Pot să spun că nu vroia să asculte. Nici eu nu vroiam să ascult ceea ce spunea el, deoarece căuta să se certe cu mine. Ştiam că nu trebuie să continui să explic, astfel că mi-am depus mărturia. I-am spus că eu ştiam că tot ce-am spus era adevărat. Puteam să simt în inima mea.

Când am părăsit biblioteca, mă miram cum era posibil ca cineva să vorbească despre Biserică în acest fel. Mă gândeam la ceea ce simţisem când i-am mărturisit şi mă întrebam dacă trebuia să-l las să se exprime în felul în care a făcut-o. Am simţit supărare şi teamă şi m-am gândit la lucrurile pe care le-aş fi putut spune. M-am simţit frustrată şi mă îndoiam de propriul meu nivel de spiritualitate, deoarece el nu-şi schimbase ideile. Nu reuşisem?

Pe drumul spre casă, m-am rugat. Vroiam să mă eliberez de gândurile mele negative. Vroiam să fiu sigură de ceea ce mi se predase în întreaga mea viaţă şi doream să simt că Tatăl Ceresc era mulţumit de mine pentru ceea ce făcusem. Rugăciunea era cel mai bun instrument pe care îl aveam. Rugăciunea şi Duhul Sfânt mă ajutaseră să ştiu ce să spun şi cum să mărturisesc colegului meu şi ei m-au ajutat, de asemenea, să ştiu că Tatăl meu Ceresc era mulţumit de mine.

Această experienţă m-a ajutat să ştiu cu certitudine mai mare că aceasta este Biserica adevărată a lui Isus Hristos şi că, exact cum a fost persecutat El, aşa este şi Biserica Lui. Am învăţat că este important să ai o mărturie fermă despre Evanghelia lui Isus Hristos şi despre Biserica Lui.

Cred că fiecare membru tânăr din Biserică trebuie să caute să dobândească o mărturie fermă, astfel încât să poată mărturisi celorlalţi, indiferent dacă avem succes în schimbarea părerilor lor. Când ne depunem mărturiile noastre, acestea, la rândul lor, vor fi întărite şi putem cel puţin planta o sămânţă în inimile celorlalţi. Chiar dacă ei nu arată interes pe moment, ei pot cunoaşte mai multe despre ceea ce credem noi.

Ana Lee Graniela López este membră a episcopiei a 2-a Cabo Rojo, ţăruşul Mayaguez, Puerto Rico.

EXTRA! EXTRA!

Pentru mai multe amănunte despre acest subiect, vezi articolele în limba engleză din Gospel Library la www.lds.org : Richard C. Edgley, „A Disciple, a Friend“ ( Ensign, May 1998); Stephen E. Robinson, „Are Mormons Christians?“ ( New Era, mai 1998) şi Robert E. Wells, „We Are Christians Because …“ ( Ensign, ian. 1984).

CUM SĂ RĂSPUNDEM

Amintiţi-vă că Domnul a spus: „Nu căuta să vesteşti cuvântul Meu, ci mai întâi caută să obţii cuvântul Meu şi, atunci, limba ta va fi dezlegată; atunci, dacă doreşti, tu vei avea Spiritul Meu şi cuvântul Meu, da, puterea lui Dumnezeu pentru a convinge oamenii“ (vezi D&L 11:21).

După ce aţi studiat şi cunoaşteţi doctrinele de bază ale Bisericii cu privire la Salvator, aici găsiţi câteva sugestii despre modul în care puteţi explica altora că aparţineţi unei Biserici creştine.

  • Explicaţi că numele întreg al Bisericii este Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Alte nume sunt doar porecle.

  • Spuneţi-le că membrii Bisericii cred în Biblie şi arătaţi pasaje din Cartea lui Mormon care mărturisesc despre Isus Hristos.

  • Explicaţi restaurarea Evangheliei – şi faptul că Joseph Smith a fost un mare profet, şi că el a restaurat Biserica lui Hristos pe pământ.

  • Invitaţi-i la un centru local al vizitatorilor, dacă este posibil. Arătaţi-le picturi şi statui ale Salvatorului şi prezenta- ţi-le misionari pentru a vorbi cu ei.

  • Invitaţi-i să meargă cu dumneavoastră la Biserică pentru a putea vedea ei singuri că membrii Bisericii cred în Salvator.

  • Pentru mai multe explicaţii, îndruma-ţi-i spre secţiunea „Credinţe şi Doctrine“ din rubrica „Întrebări frecvente“ a site-ului www.mormon.org.

  • Dacă nu sunt receptivi la ceea ce spuneţi, nu discutaţi în contradictoriu. Depuneţi mărturia dumneavoastră despre Salvator şi spuneţi-le că ceea ce ştiţi este adevărat.

  • Nu vă simţiţi respinşi, dacă oamenii nu cred mărturia dumneavoastră. Amintiţi-vă, lucrurile pe care le ştiţi sunt cu toate acestea adevărate şi aceasta este Biserica adevărată a lui Dumnezeu. Lăsaţi ca modul în care vă trăiţi viaţa să mărturisească faptul că sunteţi creştin.

CE ESTE UN CREŞTIN?

„Unii oameni cred eronat că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă nu este o biserică creştină şi că membrii ei nu sunt creştini. Este greu să înţelegem de ce cineva poate accepta şi promova o idee care este atât de departe de adevăr…

Un dicţionar defineşte un creştin astfel: ‘o persoană care îşi manifestă credinţa în Isus ca fiind Hristos sau care urmează religia bazată pe viaţa şi învăţăturile lui Isus Hristos’ şi ‘o persoană care trăieşte conform cu învăţăturile lui Isus’. Astfel, două caracteristici îi identifică pe creştini: (1) ei îşi manifestă credinţa în Salvator, şi (2) ei acţionează în armonie cu învăţăturile Salvatorului. Membrii credincioşi ai Bisericii, numiţi sfinţi din zilele din urmă, au în mod clar ambele caracteristici. În credinţa şi în faptele noastre, noi demonstrăm că ‘Isus Hristos [este] piatra din capul unghiului’ [Efeseni 2:20]a credinţei noastre“.

Elder Joseph B. Wirthlin din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, „Christians in Belief and Action“, Ensign , nov. 1996, pag. 70.

DE CE NU FOLOSIM CRUCI?

Preşedintele Gordon B. Hinckley a fost întrebat odată de un slujitor al unei biserici de ce sfinţii din zilele din urmă nu poartă cruci sau nu le expun în clădirile lor.

Preşedintele Gordon B. Hinckley i-a spus: „’Nu doresc să ofensez pe nici unul dintre colegii mei creştini care folosesc crucea pe turlele catedralelor lor şi pe altarele capelelor lor, care o poartă pe veşminte şi o imprimă pe cărţile lor şi pe alte lucrări literare. Dar pentru noi, crucea este simbolul morţii lui Hristos, în timp ce mesajul nostru este o declaraţie despre Hristos Cel Viu’.

[Slujitorul] a întrebat apoi: ‘Dacă nu folosiţi crucea, care este simbolul religiei dumneavoastră?’

Am răspuns că vieţile oamenilor noştri trebuie să devină expresia cea mai semnificativă a credinţei noastre“.

Preşedintele Gordon B. Hinckley, „Simbolul credinţei noastre“, Liahona, apr. 2005, pag. 2.