CA PARTENERI EGALI
Note de subsol

Hide Footnotes

Temă

PENTRU ÎNTĂRIREA FAMILIEI

CA PARTENERI EGALI

O serie de idei ajutătoare în studierea şi folosirea articolului: „Familia – o declaraţie oficială către lume“.

„Planul divin pentru taţi este de a conduce familiile lor cu dragoste şi dreptate, şi ei sunt răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viaţa şi protejarea familiilor lor. Mamele sunt în primul rând responsabile pentru îngrijirea copiilor. În aceste responsabilităţi sacre, taţii şi mamele sunt obligaţi să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali“.1

Să conducă, să asigure necesarul şi să protejeze

Taţii trebuie să conducă în căminul lor, dar a conduce nu înseamnă că bărbatul trebuie să conducă nedrept sau să exercite o dominare nedreaptă asupra soţiei sau copiilor săi. Salvatorul i-a învăţat pe apostolii Lui că domnitorii neamurilor şi-au exercitat autoritatea asupra supuşilor lor. „Între voi să nu fie aşa“, i-a atenţionat El, „Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob“ (vezi Matei 20:25-27). Deci, a conduce înseamnă a iubi, a sluji şi a sacrifica. Apostolul Pavel ne-a învăţat: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea“ (Efeseni 5:25). Preşedintele Ezra Taft Benson (1899-1994) a declarat: „Stimaţi fraţi, vă spun cu toată seriozitatea, [Isus Hristos] este modelul pe care trebuie să-l urmăm atunci când preluăm conducerea spirituală a familiilor noastre. Acest lucru este valabil în special, în relaţia dumneavoastră cu soţia“.2

Domnul a spus: „Fiecare om care este obligat să aibă grijă de familia lui, să aibă grijă şi el nu-şi va pierde coroana lui“ (vezi D&L 75:28). În lumea zilelor noastre, a fi capabil să ai grijă de familie depinde, deseori, de voinţa tatălui şi de oportunitatea de a avea o pregătire satisfăcătoare. Dar pentru a avea o pregătire şi o slujbă corespunzătoare şi pentru a asigura necesarul vieţii nu este necesar să petreci un număr nelimitat de ore lucrând pentru a crea un nivel ridicat de viaţă. Preşedintele Spencer W. Kimball (1895-1985) a avertizat că unii taţi petrec prea mult timp la lucru pentru a asigura lucruri cu mult peste necesităţile vieţii şi că bunurile materiale devin falşii lor zei şi astfel ei au puţin timp pentru a conduce familiile lor cu dragoste şi cu neprihănire.3

Responsabilitatea de a proteja familia depăşeşte cu mult un acoperiş normal deasupra capului şi o siguranţă pe care tatăl ar trebui să le ofere. Preşedintele Howard W. Hunter (1907-1995) ne-a învăţat: „Un tată drept îşi protejează copiii oferindu-le timpul şi prezenţa sa în activităţile şi responsabilităţile lor sociale, educaţionale şi spirituale“.4 Taţii îşi pot proteja copiii învăţându-i să facă alegeri înţelepte în privinţa mediului pe care îl aleg şi a prietenilor cu care îşi petrec timpul.

Să ne îngrijim de copii

În 1942, Prima Preşedinţie a declarat: „… maternitatea devine o chemare sfântă, o dedicare sacră pentru că îndeplineşte planurile Domnului, o consacrare a devoţiunii de a creşte şi cultiva, a îngriji trupul, mintea şi spiritul celor care şi-au păstrat prima stare… de a-i conduce să-şi păstreze a doua stare este lucrarea mamei… Maternitatea este aproape de Divinitate. Este cea mai înaltă şi sfântă slujire asumată de omenire. Cele care îşi onorează chemarea şi slujirea lor divină sunt alăturate îngerilor“.5

Una din înşelăciunile cele mai mari ale Satanei este aceea de a considera munca soţiei şi a mamei în cămin ca ceva înjositor. Elder Richard G. Scott din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli ne-a prevenit că: „acesta este un atac chiar în centrul planului lui Dumnezeu… Nu vă lăsaţi înşelate şi îndepărtate de planul lui Dumnezeu spre căi lumeşti în care importanţa maternităţii este micşorată, feminitatea este discreditată şi rolul divin al soţiei şi mamei este luat în derâdere“.6

Profeţii au evidenţiat importanţa mamelor care depun tot efortul, tot timpul, pentru a-şi îngriji copiii. Iar celor care trebuie să muncească pentru a asigura cele necesare familiilor lor, preşedintele Gordon B. Hinckley le-a spus: „Faceţi tot ce puteţi. Sper că dacă sunteţi angajate cu normă întreagă, o faceţi pentru a asigura nevoile de bază şi nu doar pentru a vă bucura de gustul unui cămin elegant, maşini luxoase şi altele de acest gen“.7

Să ne ajutăm reciproc ca parteneri egali

În primul rând mamele au responsabilitatea de a-şi îngriji copiii, iar taţii de a conduce familia, de a-i asigura cele necesare şi de a o proteja. Dar aceste roluri nu sunt exclusiv pentru o anumită persoană. Ca parteneri egali, soţii şi soţiile trebuie să-şi împartă responsabilităţile de părinţi şi trebuie să se ajute reciproc cu un spirit de sacrificiu altruist.

Modelul divin de a da mamelor şi taţilor responsabilităţi principale diferite în familie reflectă anumite diferenţe naturale între bărbaţi şi femei. „Familia: o declaraţie oficială către lume“ ne învaţă că genul „este o caracteristică fundamentală pentru scopul şi identitatea individului în existenţa lui premuritoare, muritoare şi eternă“.8 Aceste diferenţe din naştere şi responsabilităţile unice dau posibilitatea cuplului de a se dezvolta împreună în unitate, de a se completa unul pe celălalt cu punctele forte şi darurile fiecăruia şi de a-şi dezvolta o relaţie care să facă posibilă existenţa unei familii veşnice.