1 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am vorbit lui Moise, spunând: Acest Satana, căruia i-ai poruncit în numele Singurului Meu Născut, este acelaşi care a fost de la început şi el a venit înaintea Mea, spunând: Iată-mă, aici sunt, trimite-mă, eu voi fi fiul Tău şi eu voi mântui întreaga omenire, ca nici un suflet să nu fie pierdut, şi cu siguranţă voi face aceasta; de aceea, dă-mi onoarea Ta.

2 Dar iată, Fiul Meu Iubit, care a fost de la început Preaiubitul şi Alesul Meu, Mi-a spus: Tată, facă-se voinţa Ta şi slava să fie a Ta în veci.

3 De aceea, pentru că Satana s-a revoltat împotriva Mea şi a căutat să distrugă libertatea de a alege a omului, pe care Eu, Domnul Dumnezeu, i-o dădusem şi, de asemenea, pentru că voia să-i dau propria Mea putere; prin puterea Singurului Meu Născut, am făcut ca el să fie alungat;

4 Şi el a devenit Satana, da, chiar diavolul tuturor minciunilor, pentru a-i înşela şi a-i orbi pe oameni şi pentru a-i înrobi după voinţa lui, chiar pe toţi aceia care nu vor asculta glasul Meu.

5 Şi acum, şarpele era cel mai şiret dintre toate fiarele câmpului pe care Eu, Domnul Dumnezeu, le făcusem.

6 Şi Satana a pus aceasta în inima şarpelui (pentru că el antrenase mulţi după el) şi el a încercat, de asemenea, să o ademenească pe Eva, pentru că el nu cunoştea gândurile lui Dumnezeu şi de aceea el încerca să distrugă lumea.

7 Şi el i-a spus femeii: Da, a spus Dumnezeu—Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină? (Şi el a vorbit prin gura şarpelui).

8 Şi femeia i-a spus şarpelui: Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină;

9 Dar, despre rodul pomului pe care îl vezi în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.

10 Şi şarpele a spus femeii: Cu siguranţă, nu veţi muri;

11 Pentru că Dumnezeu ştie că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca dumnezei, cunoscând binele şi răul.

12 Şi când a văzut femeia că pomul era bun de mâncat şi că el devenea plăcut privirii şi că pomul era de dorit pentru a o face înţeleaptă, ea a luat din rodul lui şi a mâncat şi i-a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi el a mâncat.

13 Şi ochii li s-au deschis la amândoi, şi ei au cunoscut că erau goi. Şi ei au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri.

14 Şi ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, în timp ce se plimbau prin grădină, în răcoarea zilei; şi Adam şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii.

15 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, l-am chemat pe Adam şi i-am spus: Unde te duci?

16 Şi el a spus: Am auzit glasul Tău în grădină şi mi-a fost frică, căci am văzut că eram gol, şi m-am ascuns.

17 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am spus lui Adam: Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci pentru că altfel, cu siguranţă, vei muri?

18 Şi omul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o şi căreia i-ai poruncit să rămână lângă mine, ea mi-a dat din rodul pomului şi eu am mâncat.

19 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am spus femeii: Ce-ai făcut? Şi femeia a spus: Şarpele m-a amăgit şi am mâncat.

20 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, am spus şarpelui: Pentru că ai făcut asta, vei fi blestemat între toate vitele şi toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână;

21 Şi am să pun vrăjmăşie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; şi ea îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.

22 Eu, Domnul Dumnezeu, i-am spus femeii: Voi mări foarte mult suferinţa şi sarcina ta. Cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor îndrepta spre bărbatul tău şi el va guverna asupra ta.

23 Şi lui Adam, Eu, Domnul Dumnezeu i-am spus: Pentru că ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din rodul pomului cu privire la care îţi poruncisem, spunând: Să nu mănânci din el! Blestemat să fie pământul din cauza ta; cu trudă vei mânca din el în toate zilele vieţii tale.

24 De asemenea, spini şi pălămidă îţi va da şi vei mânca iarba de pe câmp.

25 Prin sudoarea feţei tale vei mânca pâinea până când te vei întoarce în pământ—pentru că vei muri, cu siguranţă—deoarece din el ai fost luat, pentru că ai fost ţărână şi în ţărână te vei întoarce.

26 Şi Adam a pus nevestei lui numele de Eva, deoarece ea a fost mama tuturor acelora vii; pentru că, astfel Eu, Domnul Dumnezeu, am numit-o pe prima dintre toate femeile, care sunt numeroase.

27 Lui Adam şi, de asemenea, nevestei lui, Eu, Domnul Dumnezeu, le-am făcut haine de piele şi i-am îmbrăcat.

28 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am spus Singurului Meu Născut: Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul; şi acum, ca nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia din pomul vieţii, şi să mănânce şi să trăiască veşnic,

29 De aceea, Eu, Domnul Dumnezeu, îl voi trimite departe de grădina Edenului ca să lucreze pământul din care a fost luat;

30 Pentru că, aşa cum Eu, Domnul Dumnezeu, trăiesc, tot aşa cuvintele Mele nu pot fi deşarte, pentru că ele trebuie să se împlinească aşa cum ies ele din gura Mea.

31 Astfel am izgonit omul şi am pus la estul grădinii Edenului heruvimi şi o sabie învăpăiată care se învârtea în toate părţile, ca să păzească drumul către pomul vieţii.

32 (Şi acestea sunt cuvintele pe care le-am spus slujitorului Meu Moise şi ele sunt adevărate, chiar aşa cum voiesc Eu; şi Eu ţi le-am spus ţie. Vezi să nu le arăţi nici unui om până când nu îţi poruncesc, cu excepţia acelora care cred. Amin.)