Cvorumul: Un loc de apartenență
Domnul vrea să puneți bazele unui cvorum puternic. Pe măsură ce [Își] adună copiii, ei au nevoie de un loc de care să aparțină și în care să crească.
În anul 2010, Andre Sebako era un tânăr care căuta adevărul. Deși nu spusese niciodată o rugăciune din inimă, a decis să încerce. La scurt timp după aceea, i-a întâlnit pe misionari. I-au dat un cartonaș cu o fotografie a Cărții lui Mormon. Andre a simțit ceva și a întrebat misionarii dacă i-ar putea vinde cartea. I-au spus că poate primi un exemplar gratuit dacă va veni la biserică.1
Andre a participat singur la adunările ramurii recent organizate, Mochudi din Botswana, Africa. Dar ramura era un grup primitor, foarte unit, format din aproximativ 40 de membri.2 L-au primit pe Andre cu brațele deschise. A acceptat să i se predea lecțiile misionare și a fost botezat. A fost minunat!
Și apoi? Cum avea Andre să rămână activ? Ce avea să-l ajute să progreseze pe cărarea legămintelor? Un răspuns la această întrebare este cvorumul său al preoției!3
Fiecare deținător al preoției, indiferent de situația sa, beneficiază de pe urma unui cvorum puternic. Tinerii mei frați care dețineți Preoția aaronică, Domnul vrea să puneți bazele unui cvorum puternic, un loc de apartenență pentru fiecare tânăr băiat, un loc în care Spiritul Domnului este prezent, un loc în care toți membrii cvorumului sunt bineveniți și prețuiți. Pe măsură ce Domnul Își adună copiii, ei au nevoie de un loc de care să aparțină și în care să crească.
Fiecare dintre dumneavoastră, care sunteți membri în președinția cvorumului, arătați calea pe măsură ce căutați inspirație4 și dezvoltați dragostea și frăția în rândul tuturor membrilor cvorumului. Acordați atenție specială celor care sunt membri noi, care sunt mai puțin activi sau care au nevoi speciale.5 Prin puterea preoției, clădiți un cvorum puternic.6 Iar un cvorum puternic, unit schimbă complet lucrurile în viața unui tânăr băiat.
Când Biserica a anunțat noua programă de învățământ care se concentrează asupra studierii Evangheliei acasă7, câțiva s-au gândit la membri ca Andre și au întrebat: „Cum rămâne cu tinerii care vin din familii în care Evanghelia nu se studiază și care nu oferă un cadru de învățare și punere în practică a Evangheliei acasă? Vor fi lăsați singuri?”.
Nu! Nimeni nu poate fi lăsat singur! Domnul iubește fiecare tânăr băiat și fiecare tânără fată. Noi, ca deținători ai preoției, suntem mâinile Domnului. Noi suntem cei care vin în sprijinul acțiunilor de a preda Evanghelia în cadrul căminului. Când sprijinul care vine din cămin este limitat, cvorumurile preoției și alți conducători și prieteni veghează și sprijină fiecare persoană și familie după cum este necesar.
Am văzut că acest lucru funcționează. Am trăit această experiență. Când aveam șase ani, părinții meu au divorțat, iar tatăl meu a lăsat-o pe mama mea cu cinci copii mici. Mama mea a început să muncească pentru a avea grijă de noi. A avut nevoie de un al doilea loc de muncă pentru o perioadă, precum și de educație suplimentară. Avea foarte puțin timp să poarte de grijă. Dar bunicii, unchii, mătușile, episcopii și învățătorii de acasă și-au oferit ajutorul pentru a o ajuta pe mama mea, care era un înger.
Iar eu aveam un cvorum. Sunt atât de recunoscător pentru prietenii mei – frații mei – care m-au iubit și sprijinit. Cvorumul meu a fost un loc în care m-am simțit binevenit. Poate că unii au crezut că sunt o cauză pierdută și că sunt o persoană inferioară din pricina situației mele de familie. Poate că așa era. Dar cvorumurile preoției au întors balanța. Membrii cvorumului meu mi-au fost alături și mi-au binecuvântat viața nespus de mult.
Peste tot în jurul nostru există cauze pierdute și persoane care par inferioare. Poate că, într-un fel sau altul, suntem cu toții astfel. Dar fiecare dintre noi face parte dintr-un cvorum, un loc în care putem atât să primim tărie, cât și să o oferim. Membrii cvorumului sunt „toți pentru unul și unul pentru toți”8. Cvorumul este locul în care ne instruim unii pe alții, ne slujim unii altora și clădim unitate și frăție în timp ce Îl slujim pe Dumnezeu.9 Este un loc în care au loc miracole.
Aș dori să vă spun despre câteva dintre miracolele care au avut loc în cvorumul lui Andre din Mochudi. În timp ce împărtășesc acest exemplu, urmăriți principiile care întăresc fiecare cvorum al preoției care le pune în practică.
După ce Andre a fost botezat, el a însoțit misionarii în timp ce le-au predat altor patru tineri băieți care, de asemenea, au fost botezați. Acum, erau cinci tineri băieți. Au început să se întărească unii pe alții și să întărească ramura.
Un al șaselea tânăr băiat, Thuso, a fost botezat. Thuso a vorbit cu trei din prietenii lui și le-a împărtășit Evanghelia și, în curând, au fost nouă.
Adesea, ucenicii lui Isus Hristos sunt adunați în acest fel – puțini câte puțini, invitați de către prietenii lor. În vechime, când Andrei L-a găsit pe Salvator, s-a dus rapid la fratele său, Simon, și „l-a dus la Isus”10. În mod asemănător, la scurt timp după ce Filip a devenit ucenic al lui Hristos, el a invitat pe unul dintre prietenii săi, Natanael, să vină și să vadă11.
La scurt timp, în Mochudi, un al 10-lea tânăr băiat s-a alăturat Bisericii. Misionarii l-au găsit pe al 11-lea. Iar un al 12-lea tânăr băiat a fost botezat după ce a văzut influența pe care a avut-o Evanghelia asupra prietenilor săi.
Membrii ramurii Mochudi erau atât de încântați! Acești tineri băieți au fost „convertiți către Domnul și s-au unit cu Biserica”12.
Cartea lui Mormon a jucat un rol important/semnificativ în convertirea lor.13 Thuso își amintește: „Am început să citesc din Cartea lui Mormon… de fiecare dată când aveam timp liber acasă, la școală, peste tot”14.
Oratile a fost atras de Evanghelie datorită exemplului prietenilor săi. El explică: „Păreau că se schimbă cât ai clipi din ochi… Credeam că avea… de-a face cu micuța … carte pe care începuseră să o aducă la… școală. Puteam vedea ce oameni buni deveniseră… Și eu voiam să mă schimb”15.
Toți cei 12 tineri băieți au fost adunați și botezați într-un interval de doi ani. Fiecare era singurul membru al Bisericii din familia sa. Dar erau sprijiniți de familia lor din Biserică, inclusiv de președintele Rakwela16, președintele lor de ramură; de vârstnicul și sora Taylor17, un cuplu misionar senior și de alți membri ai ramurii.
Fratele Junior18, un conducător de cvorum, îi invita pe tinerii băieți acasă la el duminica după-amiaza și-i instruia. Tinerii băieți au studiat scripturile împreună și au ținut cu regularitate seri în familie.
Fratele Junior i-a luat cu el să viziteze membri, oameni cărora le propovăduiau misionarii și pe oricine altcineva care avea nevoie să fie vizitat. Toți cei 12 tineri băieți se urcau în spatele furgonetei fratelui Junior. Îi lăsa la casele membrilor în echipe de doi sau trei și îi lua mai târziu.
Deși tinerii abia învățau despre Evanghelie și nu credeau că știu foarte mult, fratele Junior le-a spus să împărtășească oamenilor pe care îi vizitau unul sau două lucruri pe care le știau. Acești tineri deținători ai preoțiri au predicat, s-au rugat și au vegheat asupra Bisericii.19 Și-au îndeplinit responsabilitățile preoției și au avut parte de bucuria de a sluji.
Andre a spus: „Ne-am jucat împreună, am râs împreună, am plâns împreună și am devenit ca frații”20. De fapt, și-au dat numele de „Grupul de frați”.
Și-au luat cu toții angajamentul că vor sluji în misiune. Deoarece erau singurii din familiile lor care erau membri ai Bisericii, au avut de depășit multe obstacole, dar s-au ajutat unii pe alții să le depășească.
Unul câte unul, tinerii băieți și-au primit chemarea în misiune. Cei care au plecat primii au scris scrisori celor rămași acasă pentru a se pregăti, împărtășind experiențe și îndemnându-i să slujească. Unsprezece tineri băieți au slujit în misiune.
Acești tineri băieți au împărtășit familiilor lor Evanghelia. Mame, surori, frați, prieteni precum și oameni cărora le-au predicat în misiunile lor au fost convertiți și botezați. Au avut loc miracole și au fost binecuvântate nenumărate vieți.
Poate că unii dintre dumneavoastră se gândesc că poate un astfel de miracol se poate întâmpla doar într-un loc ca Africa, un pământ fertil în care adunarea lui Israel se întâmplă într-un ritm accelerat. Totuși, depun mărturie că principiile puse în practică în ramura Mochudi sunt adevărate oriunde. Oriunde vă aflați, cvorumul dumneavoastră poate crește prin activare și împărtășirea Evangheliei. Când doar un singur ucenic întinde o mână de ajutor unui prieten, acela poate deveni și el ucenic. Doi pot aduce alți doi. Patru pot aduce alți patru. Iar opt pot aduce alți patru. Ramurile pot deveni episcopii.
Salvatorul ne-a învățat: „Acolo unde sunt doi sau trei [sau mai mulți] adunați în numele Meu… și Eu sunt în mijlocul lor”21. Tatăl Ceresc pregătește mintea și inima oamenilor din jurul nostru. Putem urma îndemnuri, oferi o mână de ajutor, împărtăși adevăruri, invita pe alții să citească din Cartea lui Mormon și îi putem iubi și sprijini pe măsură ce ajung să-L cunoască pe Salvatorul nostru.
Au trecut mai bine de 10 ani de când grupul de frați din Mochudi și-au început călătoria împreună și încă sunt un grup de frați.
Katlego a spus: „Poate că ne separă distanța, dar încă suntem acolo unii pentru alții”22.
Mă rog ca noi să acceptăm invitația Domnului de a fi uniți cu El în cvorumurile noastre ale preoției, ca fiecare cvorum să fie un loc de apartenență, un loc de adunare, un loc care crește.
Isus Hristos este Salvatorul nostru, iar aceasta este lucrarea Sa. Depun astfel mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.