Să ascultăm glasul Său
Într-o lume în care există atâtea glasuri care ne atrag atenția în direcții diferite, Tatăl nostru Ceresc a făcut posibil ca noi să auzim și să urmăm glasul Său.
În această dimineață, fratele soției mele i-a dat un bilețel pe care ea îl scrisese mamei ei cu mulți ani în urmă. La vremea aceea, sora Homer era doar o fetiță. Printre altele, pe bilețelul ei scria: „Dragă mamă, îmi pare rău că nu mi-am depus mărturia astăzi – dar te iubesc”. Când am mers la prânz, m-am gândit că acesta era un lucru interesant. Așadar, m-am așezat și am scris pe un bilețel: „Dragă președinte Nelson, îmi pare rău că nu mi-am rostit cuvântarea astăzi – dar vă iubesc”. Oarecum, am simțit că nu era bine. Prin urmare, sunt aici și sunt fericit să adaug cuvintele mele celor care au fost rostite astăzi în această sesiune.
Cu mulți ani în urmă, am călătorit cu o aeronavă mică, pilotul acesteia fiind recent brevetat. La sfârșitul zborului, am primit permisiunea să aterizăm. Dar, pe măsură ce ne apropiam de sol, am auzit o alarmă în carlingă, avertizând pilotul să „înalțe aeronava”. Pilotul a privit spre copilotul mai experimentat, care a indicat o direcție de coborâre, departe de pistă, și a spus: „Acum!”.
Aeronava noastră a virat rapid spre stânga, apoi în jos, apoi a urcat la o altitudine adecvată, a intrat din nou pe ruta de aterizare și a ajuns în siguranță la destinația noastră. Am aflat mai târziu că o altă aeronavă fusese autorizată să decoleze. Dacă am fi urmat instrucțiunile alarmei, ne-am fi schimbat direcția spre aeronava care decola, în loc să ne îndepărtăm de ea. Din această experiență am învățat două lecții importante. În primul rând, în momente critice din viața noastră, vom auzi multe glasuri care ne vor atrage atenția în direcții diferite. Și, în al doilea rând, este foarte important să le ascultăm pe cele potrivite.
Glasuri care ne atrag atenția în direcții diferite
Trăim într-o lume în care sunt multe glasuri care ne solicită atenția. Cu toate știrile de ultimă oră, postările pe Twitter, blogurile, fișierele audio digitale și sfaturile convingătoare ale lui Siri, Alexa și ale altora, ni se poate părea dificil să știm care sunt glasurile în care să avem încredere. Uneori, în viața noastră, căutăm îndrumare în nenumărate surse, gândindu-ne că majoritatea ne va indica cea mai bună sursă de adevăr. Alteori, „[șchiopătăm] de amândouă picioarele”1, alegând să fim „nici [reci], nici în clocot”2. Iar, alte ori, urmăm ceea ce este comod, ne concentrăm pe un singur glas sau o singură îngrijorare pentru a ne îndruma sau ne bizuim exclusiv pe abilitatea noastră de a gândi.
În timp ce fiecare dintre aceste metode poate fi de ajutor, experiența ne învață că acestea nu sunt întotdeauna de încredere. Ceea ce este popular nu este întotdeauna cea mai bună variantă. Faptul de a șovăi între două opinii nu oferă nicio direcție. Comoditatea rareori duce la lucruri care contează. Capacitatea noastră de a înțelege poate fi afectată dacă acordăm atenție unui singur glas sau unei singure probleme. Iar faptul de a ne bizui doar pe propria gândire, poate duce la o amorțire a gândurilor care ne face prea încrezători în propria capacitate de a gândi. Dacă nu suntem atenți, glasurile înșelătoare ne pot îndepărta de principiile Evangheliei spre locuri în care credința este greu de susținut și nu găsim nimic altceva decât goliciune, amărăciune și nemulțumire.
Ascultarea glasului înșelător
Permiteți-mi să demonstrez ce doresc să spun folosind o analogie și un exemplu scriptural. De obicei, alpiniștii fac referire la altitudinile de peste 8.000 de metri ca fiind „zona morții”, deoarece, la acele înălțimi, nu există suficient oxigen pentru a susține viața. Există un echivalent spiritual pentru zona morții. Dacă petrecem prea mult timp în locuri lipsite de credință, glasurile aparent bine intenționate ne lipsesc de oxigenul spiritual de care avem nevoie.
În Cartea lui Mormon citim despre Corihor, care a avut o astfel de experiență. S-a bucurat de o mare popularitate deoarece învățăturile lui erau „plăcute pentru mintea carnală”3. El a spus că părinții și profeții predau tradiții nebunești, menite să limiteze libertatea și să perpetueze ignoranța4. El a susținut că oamenii trebuie să fie liberi să facă orice aleg, deoarece poruncile sunt doar restricții plănuite în mod artificial5. Pentru el, credința în ispășirea lui Isus Hristos era „efectul unei minți înfierbântate”, creat de credința într-o ființă care nu putea exista deoarece nu putea fi văzută6.
Corihor a creat atât de multă tulburare, încât a fost adus în fața judecătorului-șef și a marelui preot. Acolo, el s-a ridicat „cu multe cuvinte umflate”, criticându-i pe conducători și cerând un semn. Un semn a fost dat. El a fost lovit ca să nu poată vorbi. Corihor și-a dat seama că fusese înșelat și, gândindu-se la adevărurile prețioase l-a care renunțase, s-a lamentat spunând: „Am știut întotdeauna”.7
Apoi, Corihor a cerșit mâncare, până când a fost călcat în picioare și omorât de un grup de zoramiți8. Ultimul verset din povestea sa conține această reflecție tristă: „Și astfel, vedem că diavolul nu-i va scăpa pe copiii săi în ultima zi, ci îi va târî pe ei cu repeziciune jos în iad”9.
Glasul care ne spune adevărul
Deoarece Tatăl nostru Ceresc dorește ce este mai bun pentru noi, El face posibil ca noi să-I auzim glasul. Cel mai adesea, îl auzim prin intermediul impresiilor oferite de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este al treilea membru al Dumnezeirii. El depune mărturie despre Tatăl și Fiul10, a fost trimis să „[ne învețe] toate lucrurile”11 și ne va „arăta toate lucrurile pe care trebuie să le [facem]”12.
Spiritul vorbește diferitelor persoane în moduri diferite, și El poate vorbi aceleiași persoane în moduri diferite în momente diferite. Drept urmare, învățarea multelor moduri în care ne vorbește este o însărcinare care durează întreaga viață. Uneori, El vorbește în „inima și în mintea [noastră]”13 cu un glas blând, dar puternic, care ne pătrunde „până în suflet”14. Alteori, impresiile Sale „preocupă gândurile [noastre]” sau „[ne] afectează… sentimentele”15. Alteori, inima noastră va „arde în [noi]”16. Însă, alteori, ne umple sufletul cu bucurie, ne luminează mintea17 sau aduce pace în inima noastră tulburată18.
Să recunoaștem glasul Său
Vom recunoaște glasul Tatălui nostru în multe împrejurări. Îl vom recunoaște când ne rugăm, când studiem din scripturi, când mergem la Biserică, când participăm la discuții centrate pe Evanghelie sau când mergem la templu. Cu siguranță îl vom recunoaște în cadrul conferinței care se desfășoară în acest sfârșit de săptămână.
Astăzi, am susținut 15 bărbați rânduiți ca profeți, văzători și revelatori. Spiritualitatea și experiența lor le oferă o perspectivă unică de care avem cu disperare nevoie. Mesajele lor sunt ușor de înțeles; ele sunt rostite cu o claritate absolută. Ei ne spun ce dorește Dumnezeu să știm, indiferent dacă este popular sau nu.19
Este bine să căutăm glasul Său în oricare dintre aceste împrejurări, dar este și mai bine să-l căutăm în multe dintre acestea. Iar atunci când îl auzim, trebuie să urmăm îndrumarea pe care o primim. Apostolul Iacov a spus: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători”20. Iar președintele Thomas S. Monson ne-a învățat: „Noi observăm. Așteptăm. Ascultăm acel susur blând și subțire. Atunci când vorbește, bărbații înțelepți și femeile înțelepte se supun”21.
Când îndrumarea întârzie să apară
La începutul vieții mele profesionale, sora Homer și cu mine am fost rugați să acceptăm o schimbare a locului de muncă. La vremea aceea, ni s-a părut a fi o hotărâre uriașă. Am studiat, am postit și ne-am rugat, dar răspunsul a întârziat să apară. În cele din urmă, am luat o hotărâre și am mers mai departe. După ce am făcut acest lucru, am simțit pace și, în scurt timp, am aflat că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată.
Prin urmare, am aflat că, uneori, răspunsurile întârzie să vină. Acest lucru se întâmplă fie pentru că nu este momentul potrivit ori nu este necesar un răspuns, fie pentru că Dumnezeu ne încredințează să luăm singuri hotărârea. Vârstnicul Richard G. Scott ne-a învățat că trebuie să fim recunoscători pentru astfel de momente și a făcut această promisiune: „Când trăiți demn și alegerea dumneavoastră este compatibilă cu învățăturile Salvatorului, iar dumneavoastră trebuie să acționați, faceți acest lucru cu încredere… Dumnezeu nu vă va lăsa să mergeți prea departe fără să vă dea un sentiment de avertizare, dacă ați făcut o alegere greșită”22.
Trebuie să alegem
Așadar, trebuie să hotărâm cărora, dintre toate glasurile diferite, ne vom supune. Vom urma glasurile nesigure ale lumii sau vom face ceea ce este necesar pentru ca glasul Tatălui nostru să ne îndrume în hotărârile noastre și să ne protejeze de pericol? Cu cât căutăm cu mai multă sârguință glasul Său, cu atât mai ușor ajungem să-L auzim. Aceasta nu înseamnă că glasul Său devine mai puternic, ci capacitatea noastră de a-L auzi crește. Salvatorul a promis că, dacă „[ascultăm] de preceptele [Sale] și [ne plecăm] urechea la sfatul [Său]”, El ne va „da mai mult”23. Depun mărturie că această promisiune este adevărată – pentru fiecare dintre noi.
În urmă cu aproape un an, fratele meu mai mare a murit într-un tragic accident de mașină. Tinerețea lui John era plină de potențial și realizări. Însă, pe măsură ce înainta în vârstă, bolile fizice și mintea necooperantă au făcut ca viața să fie foarte dificilă. Deși nu a avut parte în viața aceasta de vindecarea la care a sperat, John, totuși, și-a păstrat credința, a hotărât să îndure, cât a putut de bine, până la sfârșit.
Acum, știu că John nu a fost perfect, dar m-am întrebat ce anume i-a dat o asemenea rezistență. Multe glasuri l-au îndemnat să fie cinic sau înverșunat și să nu urmeze principiile Evangheliei, dar el a ales să nu fie așa. În schimb, a făcut tot posibilul să-și ancoreze viața în principiile Evangheliei. Și-a trăit viața astfel, deoarece a știut că avea să găsească glasul Învățătorului său; și-a trăit viața astfel, deoarece a știut că în acest mod avea să fie învățat.
Concluzie
Dragi frați și surori, într-o lume în care există atâtea glasuri care ne atrag atenția în direcții diferite, depun mărturie că Tatăl nostru Ceresc a făcut posibil ca noi să auzim și să urmăm glasul Său. Dacă suntem sârguincioși, El și Fiul Său ne vor oferi îndrumarea pe care o căutăm, tăria de care avem nevoie și fericirea pe care cu toții o dorim. În numele lui Isus Hristos, amin.