Evanghelia adevărată, pură și simplă a lui Isus Hristos
Faptul de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele reprezintă temelia doctrinară a slujirii; a învățării concentrate asupra căminului și susținută de Biserică, a preaslăvirii spirituale în ziua de sabat și a lucrării de salvare.
Dragii mei frați și dragile mele surori, îmi este greu să cred că au trecut 71 de ani din anul 1948, an în care am fost misionar în Anglia, și că au trecut 44 de ani de când eu și soția mea, Barbara, am mers cu familia în Canada, unde eu am slujit în calitate de președinte al Misiunii Toronto, Canada. În luna aprilie a anului 1976, în timp ce slujeam acolo, am fost chemat să slujesc în Primul Cvorum al Celor Șaptezeci și, în mod neașteptat, în anul 1985, am fost chemat să slujesc în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Spre deosebire de chemările anterioare care includeau eliberări în viitor, eliberarea mea din chemarea din cadrul Celor Doisprezece nu este cea mai bună opțiune chiar acum; însă, mă rog ca acea zi să vină doar după ce am terminat de făcut tot ceea ce Domnul m-a chemat să fac.
Gândindu-mă la ultimii 43 de ani de slujire în calitate de autoritate generală și la privilegiul pe care l-am avut de a sluji copiilor Tatălui Ceresc, am ajuns să înțeleg mai pe deplin că El dorește ca toți copiii Săi să găsească pace, bucurie și fericire în viața lor.
Profetul Lehi ne-a învățat: [Bărbații și femeile] sunt ca să poată avea bucurie”1. Sunt multe motive pentru care pacea, bucuria și fericirea ne-ar putea eluda în această viață și să avem parte de sărăcie, război, dezastre naturale și probleme neașteptate de la locul de muncă, în ceea ce privește sănătatea și relațiile de familie.
Deși nu putem controla aceste forțe externe care ne influențează viața aici pe pământ, când ne străduim să devenim ucenici credincioși ai Domnului Isus Hristos, putem găsi pace, bucurie și fericire în pofida problemelor lumești care se învolbură în jurul nostru.
Unul dintre copiii mei mi-a spus odată: „Tată, mă întreb dacă eu voi reuși”. Eu am răspuns: „Tot ceea ce Tatăl Ceresc ne cere este să facem cât mai bine tot ce putem în fiecare zi”. Dragi frați și surori, faceți cât mai bine tot ce puteți în fiecare zi și, înainte să vă dați seama, veți ajunge să știți că Tatăl dumneavoastră Ceresc vă cunoaște și vă iubește. Și când veți ști acest lucru – când îl veți ști cu adevărat – viața dumneavoastră va avea un scop și un înțeles adevărate și veți avea parte de multă bucurie și pace.
În calitate de Lumină a lumii, Salvatorul a spus: „Pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric”2.
„Isus Hristos este numele dat de Tatăl și nu este niciun alt nume dat prin care [noi putem fi salvați];
De aceea, toți oamenii trebuie să ia asupra lor numele care este dat de Tatăl”3.
Scripturile ne învață că Satana dorește să ducă oamenii în întuneric. Fiecare acțiune a lui este de a alunga lumina și adevărul lui Isus Hristos și a Evangheliei Sale. Lehi i-a învățat pe copiii săi că diavolul „caută ca toți oamenii să fie nenorociți la fel ca și el”4. Dacă „lucrarea… și slava” Tatălui Ceresc este „[să realizeze] nemurirea și viața veșnică a [bărbaților și femeilor]”, „lucrarea” lui Lucifer este de a produce multă nenorocire și suferință nesfârșite copiilor oamenilor.5 Păcatul și încălcările diminuează lumina lui Hristos din viața noastră. De aceea, obiectivul nostru este să ne scăldăm în lumina lui Hristos, care aduce pace, bucurie și fericire.
În ultimele 18 luni, Domnul i-a inspirat pe profetul Său și pe apostoli să implementeze mai multe modificări minunate. Însă, îmi fac griji că scopurile spirituale ale acestor modificări ar putea fi pierdute din vedere din cauza bucuriei provocate de aceste modificări.
Joseph F. Smith a spus: „Evanghelia adevărată, pură și simplă a lui Isus Hristos a fost restaurată. Noi suntem responsabili să o păstrăm pe pământ”6. El a adăugat că Evanghelia adevărată, pură și simplă este „doctrina salvatoare a lui Hristos”7.
În Articolele de credință, profetul Joseph Smith ne-a învățat că, „prin ispășirea lui Hristos, toți oamenii pot fi salvați supunându-se legilor și rânduielilor Evangheliei”8.
Primele principii ale Evangheliei sunt credința în Domnul Isus Hristos, pocăința, botezul, darul Duhului Sfânt și faptul de a îndura până la sfârșit. Fratele lui, Hyrum Smith, ne-a învățat: „Propovăduiți primele principii ale Evangheliei – propovăduiți-le la nesfârșit: veți descoperi că, zi după zi, vă vor fi revelate noi idei și mai multă lumină cu privire la acestea. Vă puteți mări cunoștințele referitoare… la ele pentru a le înțelege foarte clar. Veți putea atunci să le faceți mai ușor de înțeles celor cărora [dumneavoastră] le propovăduiți”9.
Cele mai bune moduri de a înțelege scopurile spirituale ale Bisericii este de a trăi potrivit învățăturilor adevărate, pure și simple ale lui Hristos și, de asemenea, de a pune în practică cele două mărețe porunci ale Salvatorului: „Iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta… Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”10.
Supunerea față de aceste două porunci oferă o cale de a avea parte de mai multă pace și bucurie. Atunci când Îl iubim pe Domnul și-I slujim și când ne iubim și ne slujim aproapele, vom simți, în mod natural, mai multă fericire, de care n-am putea avea parte în vreun alt mod mai bun.
Faptul de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele reprezintă temelia doctrinară a slujirii; a învățării concentrate asupra căminului și susținută de Biserică, a preaslăvirii spirituale în ziua de sabat și a lucrării de salvare de ambele părți ale vălului susținute de Societatea de Alinare și de cvorumurile vârstnicilor. Toate aceste lucruri au la bază poruncile divine de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele. Poate fi ceva mai de bază, mai fundamental și mai simplu decât acest lucru?
Faptul de a trăi potrivit planului Evangheliei adevărate, pure și simple ne va oferi mai mult timp să vizităm văduvele, văduvii, orfanii, pe cei singuri, bolnavi și săraci. Vom găsi pace, bucurie și fericire în viața noastră atunci când slujim Domnului și aproapelui nostru.
Modificările privind ziua de sabat care pun accent pe învățarea și studierea Evangheliei în cadrul căminului și susținută de Biserică sunt o ocazie de a ne înnoi spiritul și devotamentul față de Dumnezeu între pereții căminului nostru. Ce poate fi mai simplu, mai de bază și mai profund? Dragi frați și surori, puteți înțelege că învățarea și predarea Evangheliei în familiile noastre este un mod important de a găsi bucurie și fericire în viața noastră?
Vorbind despre ziua de sabat, Salvatorul a spus: „Pentru că, adevărat, aceasta este ziua care a fost stabilită pentru voi pentru a vă odihni de munca voastră și pentru a exprima devoțiunea voastră Celui Preaînalt”11. El a mai spus: „Ca bucuria [voastră] să fie deplină… să [vă bucurați și să vă rugați]… [voi să faceți] aceste lucruri cu mulțumire, cu inima și figura vesele… [și] cu o inimă bucuroasă și cu o față veselă”12.
Vă rog să fiți atenți la unele dintre cuvintele cheie din această revelație: bucurie, să te bucuri, mulțumire, inima veselă, inimă bucuroasă și o față veselă. Eu înțeleg că ținerea zilei de sabat trebuie să ne aducă zâmbete pe chipuri.
Pe măsură ce slujim într-un mod mai înalt și sfânt, vă rog să vă gândiți cât este de important ca noi să salutăm pe toată lumea care vine la adunările Bisericii noastre, mai ales membrii noi și vizitatorii. Tuturor trebuie să ne facă plăcere să cântăm imnurile și să ascultăm cu atenție cuvintele rugăciunilor de împărtășanie cu inima și mintea deschise.
Mărturiile depuse cu credință în cadrul adunărilor noastre de post și mărturii încep cu cea depusă de un membru al episcopatului, care împărtășește o scurtă mărturie concentrată asupra planului fericirii și asupra Evangheliei adevărate, pure și simple a lui Hristos. Toți ceilalți trebuie să urmeze acest exemplu. Trebuie să ne aducem aminte că există alte locuri potrivite pentru a împărtăși povestiri sau aventuri din călătorii. Când mărturiile noastre rămân simple și concentrate asupra Evangheliei lui Hristos, El ne va oferi o înnoire spirituală pe măsură ce ne împărtășim aceste mărturii unii altora.
Slujirea eficientă este mai bine înțeleasă când ne concentrăm asupra faptului de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele. Simplu spus, noi slujim deoarece Îl iubim pe Tatăl Ceresc și îi iubim pe copiii Săi. Acțiunile noastre de slujire vor avea mai mult succes dacă ne menținem slujirea simplă. Mare parte a bucuriei rezultă din lucrurile simple ale vieții, așa că trebuie să avem grijă să nu credem că trebuie adăugate mai multe lucruri la modificările anunțate pentru a clădi credință și mărturii puternice în inima copiilor lui Dumnezeu.
Haideți să nu complicăm lucrurile cu adunări, așteptări sau cerințe suplimentare. Să păstrăm lucrurile simple. În această simplitate veți găsi pacea, bucuria și fericirea despre care am vorbit.
De mulți ani, scopurile conducerii Bisericii, așa cum scrie în Manualul 2, din care voi cita, sunt obținerea de rezultate clare și simple.
„Conducătorii încurajează fiecare membru să primească toate rânduielile preoției esențiale, să țină legămintele aferente și să fie demn pentru a primi exaltarea și viața eternă.
Adulți. Încurajează fiecare adult să fie demn să primească rânduielile din templu. Îi învață pe toți adulții să-și găsească strămoșii și să înfăptuiască rânduielile din templu pentru și în folosul lor.
Tineri. Ajută fiecare tânăr băiat să se pregătească să primească Preoția lui Melhisedec, să primească rânduielile din templu și să fie demn să slujească în misiune cu timp deplin. Ajută fiecare tânără fată să fie demnă să facă și să țină legăminte sacre și să primească rânduielile din templu. Îi întăresc pe tineri prin participarea la activități pline de învățăminte.
Toți membrii. Ajută conducătorii preoției și pe cei ai organizațiilor auxiliare, pe cei care slujesc în consiliul episcopiei, pe misionarii episcopiei și pe cei cu timp deplin și pe membri să conlucreze într-un efort echilibrat pentru a salva persoanele, pentru a întări familiile și unitățile Bisericii, pentru a spori activitatea preoției și pentru a aduna pe Israel prin convertire, păstrare și activare. Învață membrii să asigure cele necesare pentru ei înșiși și pentru familiile lor și să-i ajute pe cei săraci și nevoiași în felul Domnului”13.
Slujirea mea în cadrul Bisericii m-a binecuvântat cu multe experiențe spirituale remarcabile și speciale. Sunt martor că Domnul îndrumă Biserica Sa pentru a îndeplini scopurile Sale. Am primit îndrumare divină cu mult peste capacitatea mea. Pentru mine, bucuria de a trăi potrivit Evangheliei s-a concentrat asupra doctrinei și Evangheliei adevărate, pure și simple a lui Isus Hristos.
Am slujit sub cheile și îndrumarea a șase profeți și președinți ai Bisericii, de la Spencer W. Kimball până la Russell M. Nelson. Depun mărturie că fiecare dintre ei a fost și este profetul ales al lui Dumnezeu. Ei ne-au învățat principii esențiale despre Biserica și Evanghelia și doctrina lui Hristos. Președintele Nelson duce mai departe lucrarea Domnului într-un ritm foarte rapid. Spun „foarte rapid”, deoarece dânsul este singurul dintre apostoli care este mai în vârstă decât mine și față de care îmi este greu să țin pasul! Sunt martor al faptului că cheile preoției și mantaua de profet al lui Dumnezeu îi aparțin. Președintele Nelson ne învață Evanghelia adevărată, pură și simplă a lui Isus Hristos. Îmi depun mărturia că Isus este Hristosul și aceasta este Biserica Sa – despre care mărturisesc cu umilință, în numele lui Isus Hristos, amin.