Cinstea

Al treisprezecelea articol de credinţă spune: „Noi credem că trebuie să fim cinstiţi”. A fi cinstit înseamnă a fi întotdeauna sincer, demn de încredere şi lipsit de şiretenie.

Când sunteţi cinstiţi vă puteţi bucura de linişte interioară şi vă puteţi păstra respectul de sine. Vă clădiţi tăria de caracter care vă permite să slujiţi lui Dumnezeu şi altora. Sunteţi demni de încredere în ochii lui Dumnezeu şi în ai acelora din jurul dumneavoastră.

Pe de altă parte, dacă sunteţi necinstiţi în cuvinte şi fapte, vă provocaţi suferinţă singuri şi, deseori, provocaţi suferinţă şi altora. Dacă minţiţi, furaţi, înşelaţi sau neglijaţi să munciţi pentru plata pe care o primiţi, vă pierdeţi respectul de sine. Pierdeţi îndrumarea Duhului Sfânt. Puteţi constata că aţi stricat relaţia cu membrii familiei şi cu prietenii şi că ei nu mai au încredere în dumneavoastră.

Pentru a fi cinstit este deseori nevoie de curaj şi sacrificiu, mai ales când alţii încearcă să vă convingă să justificaţi comportamentul necinstit. Dacă vă aflaţi într-o astfel de situaţie, aduceţi-vă aminte că pacea durabilă care rezidă din cinste este mult mai preţioasă decât sentimentul vremelnic de uşurare pe care îl aveţi atunci când urmaţi mulţimea.

Referinţe suplimentare: Exodul 20:16; 2 Nefi 9:34; D&L 97:8