Zece Porunci

Cele Zece Porunci sunt principii eterne ale Evangheliei care sunt necesare pentru exaltarea noastră. Domnul i le-a revelat lui Moise în timpuri străvechi (vezi Exodul 20:1-17) şi El le-a reafirmat în revelaţiile zilelor din urmă (vezi D&L 42:18–29; 59:5–13; 63:61–62). Cele Zece Porunci sunt o parte vitală a Evangheliei. Supunerea faţă de aceste porunci pregăteşte calea pentru supunerea faţă de alte principii ale Evangheliei.

Următoarea recapitulare a celor Zece Porunci include scurte explicaţii despre modul în care sunt în continuare aplicabile şi în zilele noastre:

„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine“ (Exodul 20:3). Noi trebuie să facem „toate lucrurile cu ochiul îndreptat numai către slava lui Dumnezeu“ (D&L 82:19). Noi trebuie să-L iubim şi să-L slujim pe Domnul cu toată inima, puterea, cugetul şi tăria noastră (vezi Deuteronom 6:5, D&L 59:5).
„Să nu-ţi faci chip cioplit“ (Exodul 20:4). În această poruncă, Domnul condamnă slujirea idolilor. Idolatria poate lua mai multe forme. Unii oameni nu se închină la chipuri cioplite sau statui, dar în schimb Îl schimbă pe Dumnezeul cel viu cu alţi idoli, cum sunt banii, bunurile materiale, ideile sau prestigiul. În vieţile lor „averea lor este Dumnezeul lor“ – un dumnezeu care „va pieri împreună cu ei“ (2 Nefi 9:30).
„Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău“ (Exodul 20:7). Pentru o explicaţie a acestei porunci, vezi „Profanarea”, paginile 128–129.
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti“ (Exodul 20:8). Pentru explicarea acestei porunci, vezi „Sabat”, paginile 145–147.
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“ (Exodul 20:12). Porunca aceasta este una care rămâne legată de noi chiar şi atunci când devenim adulţi. Trebuie mereu să găsim căi prin care să-i onorăm pe părinţii noştri.
„Să nu ucizi“ (Exodul 20:13). Pentru o explicaţie asupra modului în care li se aplică această poruncă celor cărora li se cere să meargă la război, vezi „Război,“ paginile 183–184.
„Să nu preacurveşti“ (Exodul 20:14). Într-o revelaţie din zilele din urmă, Domnul nu a aprobat nici adulterul, nici „nimic asemănător lui“ (D&L 59:6). Adulterul, homosexualitatea şi alte păcate sexuale sunt profanări ale celei de a şaptea porunci. Pentru explicaţii suplimentare, vezi „Castitatea”, paginile 29–33.
„Să nu furi“ (Exodul 20:15). Furtul este o formă a necinstei. Pentru o explicaţie despre cinste, vezi pagina 84.
„Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău“ (Exodul 20:16). A mărturisi strâmb este o altă formă a necinstei. Pentru o explicaţie despre cinste, vezi pagina 84.
„Să nu pofteşti“ (Exodul 20:17). A râvni sau a invidia ceva ce aparţine altuia este dăunător sufletului. Ne poate ocupa toate gândurile şi ne poate chinui cu nefericire şi nemulţumire constantă. Deseori duce la alte păcate şi la îndatorarea financiară.

Cu toate că cele mai multe dintre cele Zece Porunci enumără lucruri pe care nu trebuie să le facem, ele, de asemenea, reprezintă şi lucrurile pe care trebuie să le facem. Salvatorul a rezumat cele Zece Porunci în două mari porunci – iubirea pentru Domnul şi iubirea pentru aproapele nostru:

„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.

„Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.

„Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Matei 22:37–39).

Referinţe suplimentare: Mosia 12:33–36; 13:11–24

Vezi de asemenea, Libertatea de a alege, Castitatea, Cinstea, Supunerea, Profanarea, Respectul, Sabat, Război, Preaslăvire