Alte resurse
Administrarea Bisericii


Administrarea Bisericii

Isus Hristos stă în fruntea Bisericii. Misiunea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este de a-i ajuta pe toţi oamenii să vină la El (vezi Moroni 10:32). Pentru a îndeplini această misiune, Biserica este organizată în conformitate cu modelul revelat de către Domnul „pentru desăvârşirea sfinţilor… până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu“ (Efeseni 4:12–13; vezi, de asemenea, versetul 11). În cele ce urmează este prezentat un rezumat al modului de organizare a Bisericii.

Căminul şi familia

Familia este unitatea fundamentală a Bisericii, iar căminul este locul cel mai important pentru învăţarea Evangheliei. Nici o altă organizare nu poate lua locul familiei. Chiar în timp ce Biserica continuă să crească, scopul acesteia va fi de a sprijini şi a întări familia şi persoanele individuale în eforturile lor de a trăi conform principiilor Evangheliei.

Administraţia generală

Domnul îndrumă astăzi poporul Său de legământ prin intermediul preşedintelui Bisericii, pe care îl susţinem în calitate de profet, văzător şi revelator. Preşedintele Bisericii prezidează asupra muncii din întreaga Biserică. El şi consilierii săi, care sunt de asemenea profeţi, văzători şi revelatori, formează Cvorumul Primei Preşedinţii.

Membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli sunt, de asemenea, profeţi, văzători şi revelatori. Ei, împreună cu Prima Preşedinţie sunt „martori speciali ai numelui lui Hristos în toată lumea“ (D&L107:23). Ei acţionează sub îndrumarea Primei Preşedinţii „pentru a clădi Biserica şi a avea grijă de toate treburile acesteia în toate naţiunile lumii“ (D&L 107:33). Ei „deschid uşa [naţiunilor] proclamând Evanghelia lui Isus Hristos“ (D&L 107:35).

Membrii Cvorumurilor celor Şaptezeci sunt chemaţi pentru a proclama Evanghelia şi pentru a clădi Biserica. Ei lucrează sub îndrumarea celor Doisprezece Apostoli. Membrii Primului şi celui de-al Doilea Cvorum al celor Şaptezeci sunt desemnaţi ca Autorităţi Generale şi ei pot fi chemaţi să slujească oriunde în lume.

Episcopatul Prezidenţial constituie preşedinţia Preoţiei aaronice din întreaga Biserică. Episcopul care prezidează şi consilierii săi slujesc sub directa îndrumare a Primei Preşedinţii pentru a administra treburile temporale ale Bisericii.

Organizaţiile Tinerilor Băieţi, ale Societăţii de Alinare, ale Tinerelor Fete, ale Societăţii Primare au toate, preşedinţii la nivel general, care oferă instrucţiuni şi îndrumare.

Administraţia zonei

Zona este cea mai mare diviziune geografică a Bisericii. Fiecare zonă este prezidată de câte o preşedinţie de zonă, care lucrează sub îndrumarea Primei Preşedinţii şi a Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Preşedinţii de zonă şi consilierii lor sunt desemnaţi dintre membrii Cvorumului celor Doisprezece şi ai Cvorumurilor celor Şaptezeci.

Unii fraţi sunt rânduiţi ca membri ai Celor Şaptezeci, dar nu slujesc în calitate de Autorităţi Generale. Ei sunt numiţi Autorităţi ale Zonei – Cei Şaptezeci şi fac parte din alte cvorumuri decât Primul şi al Doilea Cvorum al Celor Şaptezeci, în funcţie de repartiţia geografică. Responsabilitatea lor este limitată la întregul cuprins al regiunii în care trăiesc. Unii membrii din cadrul Autorităţii Zonei – Cei Şaptezeci slujesc în cadrul preşedinţiilor zonelor.

Administraţia locală

Episcopii şi ramuri Membrii Bisericii sunt organizaţi în congregaţii care se întrunesc frecvent pentru activităţi care să le îmbogăţească viaţa spirituală şi socială. Congregaţiile de mari dimensiuni sunt numite episcopii. Fiecare episcopie este prezidată de un episcop, asistat de doi consilieri.

Congregaţiile mici sunt numite ramuri. Peste fiecare ramură prezidează un preşedinte de ramură, asistat de doi consilieri. O ramură poate fi organizată dacă cel puţin două familii de membri locuiesc într-o zonă şi unul dintre membri este deţinător demn al Preoţiei lui Melhisedec sau preot demn în Preoţia aaronică. Preşedinţia ţăruşului, a misiunii sau a districtului organizează şi supervizează ramura. O ramură poate să se dezvolte pentru a deveni o episcopie, dacă se află în cadrul unui ţăruş.

Fiecare episcopie sau ramură cuprinde o zonă geografică bine stabilită. Diferitele organizaţii din cadrul episcopiei sau ramurii contribuie la munca Domnului: grupurile înalţilor preoţi; cvorumurile vârstnicilor; Societatea de Alinare, destinată tinerelor de peste 18 ani şi femeilor; cvorumurile Preoţiei lui Aaron, destinate tinerilor băieţi cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani; Tinerelor Fete, destinat fetelor cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani; Societatea Primară pentru copii de la 18 luni la 11 ani şi Şcoala de Duminică, pentru toţi membrii Bisericii în vârstă de peste 12 ani. Fiecare din aceste organizaţii îndeplineşte roluri importante în propovăduirea Evangheliei, în oferirea slujirii, în susţinerea părinţilor în îndatorirea lor sacră de a-şi ajuta copiii să devină convertiţi la Evanghelia lui Isus Hristos. De asemenea, aceste organizaţii colaborează pentru a-i ajuta pe membri să împărtăşească altor oameni Evanghelia.

Ţăruşi, misiuni şi districte Cele mai multe din zonele geografice unde Biserica este organizată sunt împărţite în ţăruşi. Termenul de ţăruş vine de la profetul Isaia, care a prorocit că Biserica din zilele din urmă va fi precum un cort, ţinut în siguranţă de ţăruşi (vezi Isaia 33:20; 54:2). De obicei, în cadrul unui ţăruş există 5 până la 12 episcopii. Fiecare ţăruş este prezidat de un preşedinte de ţăruş, asistat de doi consilieri. Preşedinţii de ţăruş raportează preşedinţiei zonei şi primesc îndrumări de la aceasta.

O misiune este o unitate a Bisericii care, de obicei, acoperă o zonă mult mai mare decât cea acoperită de un ţăruş. Fiecare misiune este prezidată de un preşedinte de misiune, asistat de doi consilieri. Preşedinţii de misiune sunt direct răspunzători în faţa Autorităţilor Generale.

La fel cum o ramură este versiunea mai mică a unei episcopii, un district este versiunea mai mică a unui ţăruş. Un district este organizat atunci când un număr suficient de ramuri se află grupate într-o zonă, fapt care permite comunicare uşoară şi transportul fără dificultăţi pentru a ajunge la adunările districtului. Pentru a prezida asupra districtului este chemat un preşedinte de district, având ajutorul a doi consilieri. Preşedintele de district raportează preşedintelui misiunii. Un district se poate dezvolta pentru a deveni un ţăruş.

Programe pentru membrii necăsătoriţi Mulţi dintre membrii Bisericii nu au fost niciodată căsătoriţi, sunt divorţaţi sau văduvi. Aceşti membri sunt cuprinşi în două grupuri: tineri adulţi necăsătoriţi (cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani) şi adulţi necăsătoriţi (de peste 31 de ani).

Nu există un program organizat la nivelul întregii Bisericii pentru tinerii adulţi necăsătoriţi sau pentru adulţii necăsătoriţi. În loc de acesta, atunci când un număr suficient de mare de adulţi necăsătoriţi locuiesc într-o zonă, conducătorii preoţiei sunt încurajaţi să cheme reprezentanţi ai adulţilor necăsătoriţi care să lucreze sub îndrumarea lor. Reprezentanţii adulţilor necăsătoriţi planifică activităţi cum ar fi serate dansante, proiecte de slujire şi seri la gura sobei. Aceste activităţi dau ocazia membrilor necăsătoriţi să se întâlnească unii cu alţii şi să se întărească reciproc. Membrii necăsătoriţi sunt, de asemenea, încurajaţi să se întâlnească periodic cu conducătorii preoţiei pentru a discuta nevoile lor şi ocaziile de a creşte şi de a sluji.

Referinţe suplimentare: D&L 107

Vezi, de asemenea, Preoţia, Societatea de Alinare