Alte resurse
Botezul


Botezul

Cartea lui Mormon ne relatează despre un grup de oameni care au aflat despre Evanghelie şi care au fost botezaţi într-un loc numit Mormon. Din vremea botezului lor, ei au considerat acel loc denumit Mormon un loc minunat, pentru că, pe când se aflau acolo, „au ajuns la cunoaşterea Mântuitorului lor“ (Mosia 18:30). Întăriţi de mărturiile lor şi de legămintele lor de la botez, ei au rămas credincioşi Domnului, chiar în vremuri de mari încercări (vezi Mosia 23–24).

Ca şi oamenii din Cartea lui Mormon, şi dumneavoastră vă puteţi bucura atunci când vă aduceţi aminte de legămintele de la botez şi de promisiunile pe care Domnul vi le-a făcut. Puteţi găsi tărie în rânduiala botezului, fie că aţi fost botezat recent, fie cu mulţi ani în urmă.

Intrând pe drumul vieţii veşnice

Botezul este cea dintâi dintre rânduielile salvatoare ale Evangheliei (vezi Articolele de credinţă 1:4). Prin botez şi prin confirmarea de către autoritatea preoţiei, dumneavoastră aţi devenit membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.

Când aţi fost botezaţi v-aţi arătat dornici să urmaţi exemplul Salvatorului. Şi El a fost botezat, chiar dacă El a fost fără de păcat. Aşa cum i-a explicat lui Ioan Botezătorul, El trebuia să fie botezat pentru „a [împlini] tot ce trebuie împlinit“ (vezi Matei 3:13–17).

Toţi cei care caută viaţa veşnică trebuie să urmeze exemplul Salvatorului, să fie botezaţi şi să primească darul Duhului Sfânt. Profetul Nefi a spus că Salvatorul ne-a arătat „poarta prin care [vom] intra. Căci poarta prin care [noi vom] intra este pocăirea şi botezul prin apă; şi apoi vine iertarea păcatelor [noastre] prin foc şi prin Duhul Sfânt. Şi atunci [suntem] pe această cale strâmtă şi îngustă care duce până la viaţa veşnică“ (2 Nefi 31:17–18). Noi vom primi viaţa veşnică dacă îndurăm până la sfârşit, respectând legămintele noastre şi primind şi alte rânduieli ale salvării.

Botezul după rânduiala Domnului

Salvatorul i-a revelat profetului Joseph Smiht adevărata modalitate de a boteza, spunând clar că această rânduială trebuie îndeplinită de cineva care are autoritatea preoţiei şi că ea trebuie îndeplinită prin scufundare.

„Persoana care este chemată de către Dumnezeu şi are autoritate de la Isus Hristos să boteze va coborî în apă cu persoana care s-a prezentat pentru botez şi va spune, chemând-o pe nume: Fiind împuternicit de Isus Hristos, eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Amin.

Apoi va scufunda persoana în apă şi o va scoate din nou din apă“ (D&L 20:73–74).

Scufundarea reprezintă un simbol al morţii vieţii trăite în păcat de către persoana respectivă şi al renaşterii la o viaţă spirituală, dedicată slujirii Domnului şi a copiilor Săi. Ea constituie, de asemenea, un simbol al morţii şi al învierii (vezi Romani 6:3–6).

Copiii mici şi botezul

Prin revelaţia din zilele din urmă, noi ştim despre copiii mici că sunt mântuiţi prin mila lui Isus Hristos. Domnul a spus: „Ei nu pot păcătui, pentru că Satana nu are puterea de a ispiti copiii mici până când ei nu încep să devină răspunzători în faţa Mea“ (D&L 29:46–47). Ei nu sunt botezaţi decât când ating vârsta la care sunt responsabili, pe care Domnul a revelat-o ca fiind de opt ani (vezi D&L 68:27; Traducerea lui Joseph Smith, Genesa 17:11). Oricine susţine că şi copiii mici au nevoie de botez „tăgăduie îndurările lui Hristos şi socoteşte ca pe nimic Ispăşirea Lui şi puterea mântuirii Lui“ (Moroni 8:20; vezi, de asemenea, versetele 8–19, 21–24).

Legământul făcut la botez

Când aţi fost botezaţi, aţi făcut un legământ cu Dumnezeu. Aţi promis să luaţi asupra dumneavoastră numele lui Isus Hristos, să respectaţi poruncile Sale şi să-L slujiţi până la capăt (vezi Mosia 18:8–10; D&L 20:37). Vă reînnoiţi acest legământ de fiecare dată când luaţi din împărtăşanie (vezi D&L 20:77, 79).

Luaţi asupra dumneavoastră numele lui Isus Hristos. Când luaţi asupra dumneavoastră numele lui Isus Hristos, vă consideraţi ca aparţinând Lui. Îl aşezaţi pe El şi munca Lui pe primul plan în vieţile dumneavoastră. Căutaţi ceea ce El doreşte şi nu ceea ce dumneavoastră doriţi sau ceea ce lumea vă învaţă să doriţi.

În Cartea lui Mormon, regele Beniamin explică de ce este important să luăm asupra noastră numele Salvatorului:

„Nu este nici un alt nume dat prin care vine salvarea; de aceea, doresc ca să luaţi asupra voastră numele lui Hristos, toţi aceia care aţi intrat într-un legământ cu Dumnezeu, că veţi fi supuşi până la sfârşitul vieţilor voastre.

Şi se va întâmpla că oricine va face aceasta va fi găsit la dreapta lui Dumnezeu, căci el va cunoaşte numele prin care este chemat; căci el va fi chemat prin numele lui Hristos.

Şi acum se va întâmpla că oricine care nu va lua numele lui Hristos asupra sa va trebui să fie chemat printr-un alt nume; de aceea, el se va găsi la stânga lui Dumnezeu“ (Mosia 5:8–10).

Ţinerea poruncilor Legământul dumneavoastră de botez este un angajament de a veni spre împărăţia lui Dumnezeu, separându-vă de lume şi fiind un martor al lui Dumnezeu „în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile“ (Mosia 18:9). Eforturile dumneavoastră de a fi un martor al lui Dumnezeu se referă la tot ceea ce faceţi şi ceea ce spuneţi. Străduiţi-vă ca să vă amintiţi şi să respectaţi întotdeauna poruncile Domnului. Păstraţi-vă pure gândurile, limbajul şi acţiunile. Când căutaţi să vă distraţi cu filme, la televizor, pe Internet, prin muzică, cu cărţi, reviste şi ziare fiţi atenţi pentru a privi, asculta şi citi numai acele lucruri care sunt înălţătoare. Îmbrăcaţi-vă cu modestie. Alegeţi-vă prieteni care vă vor încuraja să vă atingeţi scopurile veşnice. Ţineţi-vă departe de imoralitate, pornografie, jocuri de noroc, tutun, alcool şi de drogurile ilicite. Păstraţi-vă demni pentru a intra în templu.

Slujind Domnului Porunca de a vă ţine departe de lucrurile lumeşti nu înseamnă că trebuie să vă izolaţi de ceilalţi oameni. O parte a legământului botezului este de a-L sluji pe Domnul şi Îl puteţi sluji cel mai bine atunci când slujiţi semenilor dumneavoastră. Când profetul Alma a propovăduit despre legământul botezului, el a spus că noi trebuie să „[fim] dornici să [purtăm] greutăţile unul altuia, pentru ca ele să fie uşoare“ şi să „[jelim] împreună cu cei care jelesc… şi să-i [mângâiem] pe aceia care au nevoie să fie mângâiaţi“ (Mosia 18:8–9). Fiţi buni şi respectuoşi cu toţi oamenii, urmând exemplul lui Isus Hristos în felul în care vă purtaţi cu ceilalţi.

Binecuvântări promise ale botezului

Atunci când respectaţi legămintele făcute la botez, Domnul vă va binecuvânta pentru credinţa dumneavoastră. Unele din binecuvântările pe care le primiţi sunt însoţirea permanentă de către Duhul Sfânt, iertarea păcatelor şi privilegiul de a fi renăscut spiritual.

Însoţirea constantă a Duhului Sfânt După ce aţi fost botezaţi, unul sau mai mulţi deţinători ai Preoţiei lui Melhisedec şi-au aşezat mâinile pe capul fiecăruia dintre dumneavoastră şi v-au acordat Darul Duhului Sfânt. Acest dar vă îndreptăţeşte să aveţi în mod constant însoţirea Duhului Sfânt, atât timp cât sunteţi demni. Însoţirea constantă a Spiritului este una dintre cele mai importante binecuvântări pe care le puteţi primi în timpul vieţii muritoare. Spiritul vă va conduce pe cărările neprihănirii şi ale păcii către viaţa veşnică.

Iertarea păcatelor Deoarece aţi fost botezaţi, aţi primit iertarea păcatelor dumneavoastră. Cu alte cuvinte, puteţi fi iertaţi prin mila Salvatorului. Având această binecuvântare, vi se va îngădui, în final, să trăiţi în prezenţa Tatălui Ceresc.

Pentru a primi iertarea păcatelor, trebuie să vă exercitaţi credinţa în Isus Hristos, să vă pocăiţi sincer şi să vă străduiţi întotdeauna să respectaţi poruncile. Profetul Moroni ne-a învăţat: „Primele roade ale pocăinţei sunt botezul; iar botezul vine prin credinţă în îndeplinirea poruncilor; iar îndeplinirea poruncilor aduce iertarea păcatelor“ (Moroni 8:25). Vă veţi „[păstra] iertarea păcatelor“ atunci când perseveraţi în smerirea în faţa lui Dumnezeu, când Îl chemaţi în rugăciune zilnică, când rămâneţi statornici în credinţă şi când slujiţi celorlalţi (Mosia 4:11–12; 26).

Naşterea din nou Prin rânduielile botezului şi ale confirmării, dumneavoastră aţi renăscut la o viaţă nouă. Salvatorul i-a spus lui Nicodim: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3:5). Întocmai ca un copil care intră în viaţă prin naştere, tot aşa şi dumneavoastră aţi început o nouă viaţă atunci când aţi făcut legământul botezului. Puteţi creşte în spiritualitate şi deveni mai asemănători Salvatorului ţinând legămintele făcute la botez, luând din împărtăşanie pentru a vă reînnoi legămintele şi pocăindu-vă de păcatele dumneavoastră. Apostolul Pavel ne-a învăţat ca după ce suntem botezaţi, „noi să trăim o viaţă nouă“ (Romani 6:4).

A îndura până la sfârşit

Acum, după ce aţi fost botezaţi, trebuie să continuaţi în neprihănire, pentru că aceste rânduieli marchează numai începutul călătoriei pentru a vă întoarce în prezenţa Tatălui dumneavoastră Ceresc. Profetul Nefi ne-a învăţat:

„După ce aţi intrat pe această cale strâmtă şi îngustă, v-aş întreba dacă totul este împlinit? Iată, vă spun: Nu; căci voi nu aţi fi ajuns atât de departe, decât dacă ar fi fost prin cuvântul lui Hristos, cu credinţă nestrămutată în El, bazându-vă cu totul pe meritele Lui care are puterea de a salva.

Prin urmare, trebuie să înaintaţi cu fermitate în Hristos, având o strălucire perfectă a speranţei şi o iubire de Dumnezeu şi de toţi oamenii. Prin urmare, dacă înaintaţi ospătându-vă din cuvântul lui Hristos şi înduraţi până la sfârşit, iată, astfel a spus Tatăl: Voi veţi avea viaţă veşnică“ (2 Nefi 31:19–20).

Referinţe suplimentare: Faptele apostolilor 2:37–38; 2 Nefi 31:4–13; Alma 7:14–16; 3 Nefi 11:18–41; 27:13–22; D&L 39:5–6, 10; 76:50–53

Vezi, de asemenea, Credinţa, Duhul Sfânt, Supunerea, Preoţia, Pocăinţa, Împărtăşania