Credinţa, speranţa şi caritatea sunt însuşiri necesare tuturor acelora care doresc să trăiască în prezenţa Tatălui Ceresc. Aceste însuşiri sunt daruri de la Dumnezeu, pe care le primesc aceia care le caută urmând exemplul lui Isus Hristos.
Credinţa, speranţa şi caritatea sunt esenţiale pentru salvare.
Rugaţi cursanţii să numească repede însuşirile despre care cred că este important să le dobândim în timpul vieţii muritoare. Apoi, rugaţi-i să identifice care dintre acele însuşiri cred că sunt absolut necesare pentru a moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
Amintiţi-le cursanţilor că, atunci când Moroni şi-a încheiat munca privind plăcile de aur, el a scris câteva cuvinte finale de îndemn pentru cei care, într-o zi, aveau să citească această cronică. Ca parte a sfaturilor sale, el a subliniat trei însuşiri, care sunt necesare pentru salvarea noastră. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 10:18-21 şi rugaţi membrii clasei să identifice aceste trei însuşiri.
De ce credeţi că aceste caracteristici, credinţa, nădejdea (speranţa) şi caritatea sunt esenţiale pentru salvarea noastră?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să răspundă la această întrebare, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Eter 12:28 şi rugaţi membrii clasei să identifice doctrina propovăduită în acest verset.
Ce doctrină este consemnată în acest verset? (Cursanţii trebuie să identifice următoarele: Dezvoltarea credinţei, speranţei şi carităţii ne duce la Isus Hristos.)
Invitaţi cursanţii ca, pe parcursul acestei lecţii, să caute principii şi doctrine care pot să-i ajute să înţeleagă şi să dezvolte mai din plin aceste însuşiri importante.
Credinţa ne permite să „[punem] mâna pe fiecare lucru bun”
Scrieţi, pe tablă, Să ne mărim credinţa în Isus Hristos.
Amintiţi-le cursanţilor că profetul Alma a folosit asemănarea cu o sămânţă în curs de creştere pentru a propovădui zoramiţilor cum să-şi dezvolte credinţa în Isus Hristos. Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Alma 32:26-29. Încurajaţi cursanţii să identifice expresii care descriu ce putem face pentru a ne mări credinţa.
Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească o expresie pe care au identificat-o şi să explice ce ne învaţă acea expresie despre modul în care putem să ne să ne mărim credinţa. Pe măsură ce cursanţii identifică expresii, le puteţi scrie sub titlul de pe tablă. Expresiile ar putea include următoarele: dacă vă veţi trezi şi vă veţi deştepta aptitudinile; pentru a pune la încercare cuvintele mele; doriţi să credeţi; faceţi loc ca o sămânţă [cuvântul] să fie plantată în inima voastră. Dacă este nevoie, ajutaţi cursanţii să înţeleagă cuvântul aptitudini, care se referă la capacitatea noastră de a gândi şi acţiona.
De ce credeţi că, în versetul 29, Alma ne-a învăţat că nu ar fi încă perfectă credinţa noastră după ce am făcut acest experiment?
Ce credeţi că mai este necesar pentru a ne perfecţiona credinţa?
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, din Alma 32:37-41 şi rugaţi membrii clasei să caute ce trebuie să facem pentru a ne dezvolta credinţa necesară obţinerii vieţii eterne.
Ce principiu a predat Alma în aceste versete despre modul în care putem continua să ne întărim credinţa? (Cursanţii trebuie să identifice următorul principiu: Dacă vom îngriji cu sârguinţă cuvântul lui Dumnezeu din inimile noastre, credinţa noastră în Isus Hristos va creşte. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)
Ce credeţi că înseamnă să îngrijim, să hrănim cu sârguinţă cuvântul? Care sunt câteva fapte obişnuite pe care le putem face pentru a îngriji, a hrăni cuvântul lui Dumnezeu şi a ajuta credinţa să prindă rădăcini în inimile noastre?
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă cum putem îngriji cuvântul lui Dumnezeu, expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare, în timp ce membrii clasei caută care sunt părţile cele mai importante ale îngrijirii credinţei.:
Imagine
Preşedintele Henry B. Eyring
„Totuşi, noi avem acum multă credinţă în Dumnezeu, dar trebuie să o întărim continuu şi să o menţinem înfloritoare în mod constant. Putem face aceasta hotărând acum să ne supunem mai rapid şi să fim mai hotărâţi să îndurăm. Să învăţăm să începem devreme şi să fim consecvenţi deoarece acestea reprezintă cheile pentru pregătirea spirituală …
Noi ne clădim credinţa pentru a trece testele de supunere de-a lungul timpului şi prin toate alegerile noastre zilnice. Putem să ne decidem, acum, să facem repede orice ne cere Dumnezeu. Şi putem să ne decidem să fim consecvenţi în testele mici de supunere care clădesc credinţa care ne duce spre testele mari, care vor veni cu siguranţă” („Pregătirea spirituală: începeţi devreme şi fiţi consecvenţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2005, p. 38, 40).
Ce a spus preşedintele Eyring că trebuie să facem pentru a ne întări şi îngriji credinţa?
De ce credeţi că supunerea consecventă şi zilnică faţă de cuvintele lui Dumnezeu este esenţială pentru a ne clădi credinţa şi a ne încrede în El?
Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească modul în care urmarea principiilor propovăduite de Alma le-a influenţat credinţa în Isus Hristos.
Spuneţi cursanţilor că profetul Mormon a depus mărturie despre importanţa eternă a credinţei în Isus Hristos. Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, mărturia lui Mormon din Moroni 7:21, 25-28, 33, în timp ce membrii clasei se gândesc la lucrurile pe care le pot face pentru a-şi mări credinţa în Domnul şi a „pune mâna” pe binecuvântările pe care le identifică Mormon.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Eter 12:8-9 şi pe un altul să citească, cu glas tare, Moroni 7:40-42. Rugaţi cursanţii să identifice însuşirea pe care o putem obţine pe măsură ce ne dezvoltăm credinţa.
Potrivit celor relatate în aceste fragmente, ce însuşire obţinem datorită credinţei?
Citiţi următoarele două afirmaţii şi rugaţi cursanţii să identifice diferenţele dintre ele: (1) Sper că nu va ploua astăzi. (2) Am speranţă că, dacă mă pocăiesc, voi fi iertat datorită ispăşirii lui Isus Hristos.
În ce fel sunt diferite aceste exprimări ale speranţei? (Prima este o dorinţă nesigură faţă de ceva pe care nu-l putem controla şi a doua este o exprimare a încrederii care motivează acţiunea.)
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă semnificaţia din scripturi a speranţei, invitaţi un cursant să citească declaraţia de mai jos a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie.
Imagine
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf
„Speranţa… înseamnă… încredere nestrămutată că Domnul Îşi va respecta promisiunile faţă de noi. Este încrederea că, dacă trăim în acord cu legile lui Dumnezeu şi cuvintele profeţilor Săi acum, vom primi binecuvântările dorite în viitor. Înseamnă să credem şi să ne aşteptăm să ni se răspundă la rugăciuni. Aceasta se manifestă prin încredere, optimism, entuziasm şi perseverenţă plină de răbdare” („Puterea infinită a speranţei”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 22).
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Moroni 7:41 şi să caute pentru ce vom avea speranţă pe măsură ce dezvoltăm credinţă în Hristos.
Ce principiu privind speranţa a propovăduit Mormon în acest verset? (Cursanţii trebuie să identifice următoarele: Pe măsură ce exercităm credinţă în Isus Hristos, noi vom obţine speranţă că, prin ispăşirea Sa, putem fi înălţaţi la viaţă veşnică.)
De ce credeţi că speranţa şi credinţa în Isus Hristos sunt atât de strâns legate?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Eter 12:4 şi rugaţi membrii clasei să caute cum a descris Moroni speranţa.
Ce ne învaţă despre speranţă descrierea de către Moroni a unei ancore? În ce fel ar putea fi o persoană căreia îi lipseşte credinţa ca o corabie fără ancoră?
Invitaţi câţiva cursanţi să depună mărturie despre speranţa pe care au dobândit-o în vieţile lor datorită credinţei în Isus Hristos.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 7:43-44 şi rugaţi cursanţii să identifice ce însuşire a declarat Mormon că trebuie să dezvoltăm atunci când avem credinţă şi speranţă.
Expuneţi declaraţia de mai jos a preşedintelui Ezra Taft Benson (1899-1994) şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare.
Imagine
Preşedintele Ezra Taft Benson
„Dacă am căuta cu adevărat să fim mai asemănători Salvatorului şi Învăţătorului, atunci să învăţăm să iubim aşa cum iubeşte El ar fi ţelul nostru cel mai înalt. Mormon a numit caritatea „cea mai mare dintre toate” (Moroni 7:46)” („Godly Characteristics of the Master”, Ensign, nov. 1986, p. 47).
Pentru a clarifica de ce caritatea este o însuşire atât de importantă de căutat, invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Moroni 7:45-47. Explicaţi că aceste versete ne ajută să înţelegem caritatea, enumerând ceea ce este caritatea şi ceea ce nu este.
Ce cuvinte şi expresii din aceste versete arată importanţa carităţii?
Ce gânduri sau cunoştinţe puteţi împărtăşi despre caracteristicile carităţii enumerate în versetul 45?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 7:48.
Ce ne-a sfătuit Mormon să facem pe măsură ce căutăm darul carităţii? (Ajutaţi cursanţii să identifice următorul principiu: Dacă ne rugăm cu toată puterea inimii şi Îl urmăm pe Isus Hristos, noi putem fi plini de caritate.)
Cum ne ajută faptul de a căuta darul carităţii să Îl urmăm cu adevărat pe Isus Hristos?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Eter 12:33-34, în timp ce membrii clasei caută relaţia dintre caritate şi ispăşirea lui Isus Hristos.
Care este legătura dintre caritate şi ispăşire?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Cea mai remarcabilă definiţie a «[dragostei pure] a lui Hristos» nu este ceea ce noi, creştinii, încercăm să demonstrăm altora, dar de obicei nu reuşim să o facem foarte bine, ci mai degrabă ceea ce Hristos a reuşit în totalitate să ne demonstreze nouă. Adevărata caritate a fost cunoscută doar o dată. Ea este dovedită deplin în dragostea statornică, perfectă şi ispăşitoare a lui Hristos pentru noi… Este dragostea lui Hristos pentru noi, cea care «suportă toate lucrurile, crede toate lucrurile, nădăjduieşte toate lucrurile, rabdă toate lucrurile». Este aşa cum ne-a demonstrat Hristos: «caritatea niciodată nu piere». Caritatea – dragostea Lui pură pentru noi – este cea fără de care noi nu am fi nimic, am fi fără de speranţă, am fi cei mai nenorociţi dintre toţi bărbaţii şi toate femeile. Într-adevăr, cei care vor fi găsiţi, în ultima zi, că vor avea binecuvântările dragostei Sale – ispăşirea, învierea, viaţa veşnică, promisiunea eternă – cu siguranţă bine va fi de ei” (Christ and the New Covenant [1997], p. 336).
Cum vă ajută vârstnicul Holland să înţelegeţi de ce „caritatea niciodată nu piere” şi de ce este „[cel] mai mare” dintre darurile spirituale?
Ce aţi putea face pentru a împărtăşi altora dragostea pură a lui Isus Hristos, pe care El, atât de generos, v-a dat-o?
Rugaţi cursanţii să revadă Moroni 7:45 şi, apoi, să-şi stabilească un ţel de a se ruga şi de a lucra pentru a dezvolta mai din plin una dintre caracteristicile carităţii. Depuneţi mărturie despre ajutorul divin pe care l-aţi primit pe măsură ce aţi lucrat să vă dezvoltaţi caritatea.