Pentru a fi curăţaţi de păcat, trebuie să exercităm credinţa în Isus Hristos prin pocăinţă. Când ne pocăim sincer, putem primi iertarea păcatelor, ceea ce aduce sufletelor noastre bucurie şi pace a conştiinţei. Putem păstra iertarea păcatelor pe parcursul întregii noastre vieţi, pe măsură ce ţinem cu credinţă poruncile lui Dumnezeu şi ne iubim şi slujim unul pe celălalt.
Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că, în cadrul adunării de împărtăşanie, au fost rugaţi să vorbească despre pocăinţă. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ce ar putea spune pentru a-i ajuta pe membrii Bisericii să înţeleagă mai bine această doctrină. După ce ei şi-au împărtăşit răspunsurile, expuneţi şi citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 34:15-17, unde se consemnează învăţăturile referitoare la pocăinţă pe care Amulec le-a propovăduit zoramiţilor. Încurajaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce se cere din partea noastră pentru a fi iertaţi, conform celor propovăduite de Amulec.
Ce principiu despre primirea iertării este propovăduit în aceste versete? (Pe măsură ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, acest principiu: Pentru a primi binecuvântările pline de milă ale iertării, trebuie să exercităm credinţă în Isus Hristos prin pocăinţă. Atrageţi atenţia cursanţilor asupra faptului că expresia „credinţă prin pocăinţă” este menţionată de patru ori în aceste versete. Acesta este un prilej de a accentua abilitatea de a recunoaşte repetiţiile atunci când studiem scripturile.)
De ce trebuie să exercităm credinţa în Isus Hristos pentru a ne pocăi şi a fi iertaţi? (Trebuie să avem credinţă în sacrificiul Său ispăşitor pentru ca acest sacrificiu să aibă efect în vieţile noastre. Numai prin ispăşirea Sa putem fi iertaţi, astfel încât inimile noastre să fie schimbate şi curăţate de păcat [vezi Mosia 5:2].)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine cum venim la Salvator şi ne pocăim, explicaţi că, după distrugerile vaste care au avut loc pe continentul american şi care au depus mărturie despre răstignirea Sa, Salvatorul i-a învăţat pe oameni ce trebuie să facă pentru a se pocăi şi a primi iertare din partea Lui. Invitaţi cursanţii să studieze, împreună cu un coleg, 3 Nefi 9:13-14,19-22 şi să caute expresiile care descriu ce a spus Salvatorul că trebuie să facem pentru a veni la El şi a ne pocăi. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să împărtăşească ce au aflat.
Ce principiu ne învaţă Domnul în aceste versete cu privire la ce trebuie să facem pentru a ne pocăi? (Deşi cursanţii pot folosi alte cuvinte, ei trebuie să identifice următorul principiu: Dacă venim la Hristos cu o inimă frântă şi un spirit smerit, El ne va primi şi ne va mântui de păcatele noastre.)
Cum ne ajută invitaţia Salvatorului „[veniţi] la Mine ca un copil mic” (versetul 22) şi „vă veţi întoarce voi acum către Mine” (versetul 13) să înţelegem mai bine ce înseamnă să avem o inimă frântă şi un spirit smerit?
Ce fel de experienţe de viaţă pot determina o persoană să aibă o inimă frântă şi un spirit smerit?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Bruce D. Porter, din Cei Şaptezeci. Puteţi să înmânaţi un exemplar al acestei declaraţii fiecărui cursant. Încurajaţi cursanţii să asculte pentru a dobândi cunoştinţe despre modul în care putem oferi o inimă frântă şi un spirit smerit atunci când ne pocăim.
Imagine
Vârstnicul Bruce D. Porter
„Ce sunt o inimă frântă şi un spirit smerit?… Supunerea perfectă a Salvatorului faţă de Tatăl Veşnic este adevărata esenţă a unei inimi frânte şi a unui spirit smerit. Exemplul lui Hristos ne învaţă că o inimă frântă este o calitate eternă a Dumnezeirii. Când inimile noastre sunt frânte, noi suntem complet deschişi Spiritului lui Dumnezeu şi recunoaştem că depindem de El în tot ce avem şi tot ce suntem. Jertfa înţeleasă în acest fel este jertfa mândriei în toate formele ei. Ca lutul maleabil în mâinile olarului iscusit, cel cu inima frântă poate fi modelat şi format de mâinile Învăţătorului.
O inimă frântă şi un spirit smerit sunt, de asemenea, condiţii care preced pocăinţa [vezi 2 Nefi 2:6-7]… Când păcătuim şi dorim iertarea, o inimă frântă şi un spirit smerit înseamnă să simţim «întristarea… după voia lui Dumnezeu» care «aduce o pocăinţă» (2 Corinteni 7:10). Aceasta vine atunci când dorinţa noastră de a fi curăţaţi de păcat este atât de mare, încât inima ne doare de întristare şi tânjim să simţim că ne-am împăcat cu Tatăl nostru Ceresc. Cei care au o inimă frântă şi un spirit smerit sunt dornici să facă orice şi tot ceea ce Dumnezeu le cere, fără opoziţie sau resentimente. Încetăm să facem lucrurile în felul nostru şi, în schimb, învăţăm să le facem în felul lui Dumnezeu. Cu acest fel de supunere, ispăşirea poate să se realizeze şi adevărata pocăinţă poate avea loc” („O inimă frântă şi un spirit smerit”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 31-32).
Potrivit celor spuse de vârstnicul Porter, ce înseamnă a veni la Hristos cu o inimă frântă şi un spirit smerit?
Încurajaţi cursanţii să se gândească la ceea ce pot face pentru a-şi exercita mai din plin credinţa în Isus Hristos, oferindu-I o inimă frântă şi un spirit smerit. Puteţi să le acordaţi câteva minute pentru a scrie impresiile pe care le primesc prin intermediul Spiritului.
Depuneţi mărturie că pocăinţa, darul milostiv al Salvatorului, este disponibilă fiecăruia dintre noi. Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească sentimentele despre sacrificiul ispăşitor al Salvatorului şi despre darul pocăinţei.
Iertarea păcatelor aduce sentimente de bucurie şi de pace
Cum aţi putea răspunde unei persoane care vrea să cunoască modul în care poate şti dacă a fost iertată pentru păcatele din trecut?
Invitaţi cursanţii să studieze Enos 1:4-8; Mosia 4:1-3 şi Alma 36:19-21 şi să caute moduri în care oamenii pot şti că primesc iertarea păcatelor lor.
Potrivit acestor versete, cum putem şti că primim iertarea păcatelor noastre? (Ajutaţi cursanţii să identifice următorul principiu: Când ne pocăim sincer şi primim iertarea păcatelor noastre, vina noastră este ştearsă, suntem plini de Spiritul Domnului şi simţim bucurie şi pace. După cum sunteţi îndemnat de Spirit, puteţi împărtăşi declaraţia de mai jos a vârstnicului Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. „Cei care vă pocăiţi cu adevărat, dar, se pare, nu puteţi găsi alinare, continuaţi să ţineţi poruncile. Vă promit, alinarea va veni la timpul hotărât de Domnul. Vindecarea, de asemenea, necesită timp” [„Pocăiţi-vă… ca Eu să vă pot vindeca”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 42].)
Pentru a explica mai bine acest principiu, rugaţi câţiva cursanţi să citească, cu glas tare, câteva versete care descriu convertirea regelui Lamoni şi a poporului său, versete pe care le găsim în Alma 19:29-30, 33-36. Invitaţi membrii clasei să caute binecuvântările pe care le-au primit oamenii datorită pocăinţei şi credinţei lor.
Ce binecuvântări au primit regele Lamoni, soţia sa şi mulţi alţi lamaniţi, datorită pocăinţei şi credinţei lor? (Inimile lor au fost schimbate, le-au slujit îngeri, au fost botezaţi, Biserica a fost întemeiată şi Domnul a revărsat Spiritul Său asupra lor.)
Când aţi văzut alte persoane trăind unele dintre aceste binecuvântări pe măsură ce s-au pocăit şi s-au apropiat de Domnul?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să simtă adevărul şi importanţa principiului de mai sus, invitaţi un cursant să citească următoarea mărturie a preşedintelui Boyd K. Packer (1924-2015), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Preşedintele Boyd K. Packer
„Primim scrisori de la membri care au făcut greşeli cu rezultate tragice. Ei întreabă: «Voi putea fi iertat vreodată?».
Răspunsul este da!
Evanghelia ne învaţă că eliberarea de chin şi vinovăţie poate fi obţinută prin pocăinţă. Cu excepţia celor câteva persoane, foarte puţine, care aleg calea pierzaniei după ce au cunoscut plenitudinea, nu există niciun obicei, nicio dependenţă, nicio răzvrătire, nicio încălcare, nicio jignire care să fie exceptată de la promisiunea iertării totale.
«Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.» Adică, a spus Isaia în continuare, «de veţi voi şi veţi asculta» [Isaia 1:18-19]” („The Brilliant Morning of Forgiveness”, Ensign, nov. 1995, p. 19).
Invitaţi cursanţii să se gândească la momente în care au simţit bucuria şi pacea conştiinţei care însoţesc pocăinţa completă.
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 4:11–12, 26. Invitaţi cursanţii să găsească ce a propovăduit regele Beniamin despre modul în care putem păstra iertarea păcatelor noastre.
Potrivit celor spuse de regele Beniamin, cum putem păstra iertarea păcatelor de-a lungul vieţilor noastre? (Cursanţii trebuie să identifice următorul principiu: Dacă ne amintim dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi, stăm neclintiţi în credinţa noastră şi îi iubim şi slujim pe alţii, putem păstra iertarea păcatelor noastre.)
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai profund acest principiu, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„Pocăinţa înseamnă străduinţa de a face o schimbare. Ar însemna să luăm în derâdere suferinţa Salvatorului pentru noi dacă ne-am aştepta ca El să ne transforme în fiinţe angelice fără niciun efort din partea noastră. Trebuie să căutăm slava Sa pentru a ne face perfecţi şi a răsplăti eforturile noastre cele mai sârguincioase (vezi 2 Nefi 25:23). Poate ar trebui să ne rugăm pentru a avea ocazii să lucrăm, să ne străduim şi să învingem păcatul la fel de mult cum ar trebui să ne rugăm pentru milă. Cu siguranţă, Domnul binecuvântează o persoană care doreşte să ajungă la judecată fiind demnă, care se străduieşte cu hotărâre, zi după zi, pentru a înlocui slăbiciunea cu tăria. Pocăinţa adevărată, schimbarea adevărată ar putea necesita încercări repetate, dar există ceva purificator şi sfânt într-o astfel de strădanie” („Darul divin al pocăinţei”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 39).
Ce gânduri şi sentimente aveţi în timp ce vă gândiţi că „Domnul [vă] binecuvântează” atunci când lucraţi pentru a birui păcatul şi slăbiciunea caracteristice vieţii muritoare?
Împărtăşiţi-vă mărturia despre ispăşirea lui Isus Hristos. Asiguraţi-i pe cursanţi că, pe măsură ce se vor pocăi, vor simţi bucurie şi pacea conştiinţei. Încurajaţi cursanţii să-şi cerceteze viaţa şi să exercite credinţa în Isus Hristos prin pocăinţă.