Lecţia 18 Să ne pregătim pentru ziua judecăţii finale
Lecţia 18
Să ne pregătim pentru ziua judecăţii finale
Introducere
Viaţa muritoare este perioada în care ne pregătim pentru a-L întâlni pe Dumnezeu. Cartea lui Mormon explică ce li se întâmplă spiritelor noastre în perioada dintre moarte şi înviere. După ce spiritele noastre vor fi restaurate primind trupuri nemuritoare, vom sta înaintea scaunului de judecată a lui Dumnezeu, unde faptele noastre şi dorinţele inimilor noastre vor decide răsplata noastră eternă.
Lecturi de bază
Dallin H. Oaks, „Învierea”, Liahona, iul. 2000, p. 16-19.
După moarte, cei neprihăniţi sunt primiţi în paradis şi cei ticăloşi se duc în închisoarea spiritelor.
Înainte de începerea orei, scrieţi, pe tablă, următoarea întrebare:
În ce fel ar putea oamenii care nu înţeleg scopul vieţii lor muritoare şi care nu cred în viaţa de după moarte să trăiască diferit de oamenii care înţeleg aceste lucruri?
Rugaţi cursanţii să răspundă la această întrebare. Apoi, amintiţi-le că, în Cartea lui Mormon, găsim învăţăminte care ne ajută să înţelegem care este scopul vieţii pe pământ şi ne învaţă că viaţa continuă după moarte.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 34:32–34, în timp ce membrii clasei caută ce i-a învăţat Amulec pe oamenii lui Amoniha despre scopul vieţii.
Care sunt doctrinele importante despre scopul vieţii pe pământ pe care le-a propovăduit Amulec? (Cursanţii trebuie să identifice câteva doctrine în acest fragment, inclusiv următoarea: Această viaţă este perioada în care ne pregătim pentru a-L întâlni pe Dumnezeu.)
În ce moduri vă ajută această doctrină să înţelegeţi felul în care ar trebui să trăiţi zilnic, aici, în viaţa muritoare?
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine această doctrină, gândiţi-vă să împărtăşiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Thomas S. Monson.
Imagine
Preşedintele Thomas S. Monson
„Înţelegem că am venit pe pământ pentru a învăţa, pentru a trăi, pentru a progresa în călătoria noastră eternă către perfecţiune. Unii trăiesc pe pământ doar un timp scurt, alţii o perioadă lungă. Judecata nu va depinde de cât timp am trăit, ci de modul în care am trăit” („He Is Risen”, Ensign, nov. 1981, p. 18).
De ce ne-a avertizat Amulec să nu amânăm ziua pocăinţei?
Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare, în timp ce membrii clasei caută să afle de ce este primejdios să amânăm.
Imagine
Preşedintele Henry B. Eyring
„Există un pericol în expresia într-o zi, care înseamnă «nu în ziua aceasta». «Într-o zi mă voi pocăi». «Într-o zi îl voi ierta». «Într-o zi voi vorbi cu prietenul meu despre Biserică». «Într-o zi voi începe să plătesc zeciuiala». «Într-o zi mă voi duce iar la templu». «Într-o zi…» Scripturile spun clar despre pericolul amânării [vezi Alma 34:33-34]… Această zi este un dar preţios de la Dumnezeu. Gândul că «într-o zi voi face» ne poate răpi şansele şi binecuvântările veşnice” („În această zi”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 89).
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Alma 40:6-7, 11-14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce l-a învăţat Alma pe fiul său, Corianton, despre ceea ce se întâmplă spiritelor noastre după ce murim. (Poate fi util să atrageţi atenţia că, atunci când Alma a folosit expresia „întunericul de afară”, el nu se referea la starea finală a lui Satana şi a celor care sunt blestemaţi. El se referea la starea celor ticăloşi aflaţi între momentul morţii lor şi momentul învierii lor. De obicei, noi numim această stare închisoarea spiritelor.)
După moarte, care este diferenţa între starea celor neprihăniţi şi starea celor ticăloşi? (Deşi ar putea folosi cuvinte diferite, cursanţii trebuie să identifice următoarea doctrină: Între moarte și înviere, spiritele celor neprihăniţi rămân în paradis şi spiritele celor păcătoşi rămân în închisoarea spiritelor.)
De ce este important să înţelegem că faptele noastre din timpul vieţii muritoare vor influenţa starea noastră după moarte?
La înviere, spiritele noastre vor fi reunite cu trupurile noastre.
Reamintiţi cursanţilor că, atunci când Abinadi a propovăduit regelui Noe şi preoţilori săi, el a descris ce ni se va întâmpla după moarte. Doctrinele pe care el le-a propovăduit descriu ce ni se va întâmpla după timpul pe care îl vom fi petrecut în lumea spiritelor, fie în paradis, fie în închisoarea spiritelor. Rugaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, Mosia 16:6-11, în timp ce membrii clasei caută să afle ce a propovăduit Abinadi.
Care sunt doctrinele propovăduite de Abinadi despre ceea ce ni se va întâmpla după timpul petrecut în lumea spiritelor? (Subliniaţi următoarele adevăruri: Deoarece Isus Hristos a rupt legăturile morţii, fiecare dintre noi va fi înviat şi va primi un trup nemuritor. Cei neprihăniţi vor moşteni fericire fără de sfârşit şi cei ticăloşi vor fi predaţi blestemului veşnic.)
Spuneţi cursanţilor că mulţi profeţi din Cartea lui Mormon au depus mărturie despre înviere şi au explicat cum va fi. Scrieţi, pe tablă, următoarele fragmente din scripturi (fără rezumatele care le însoţesc) şi desemnaţi fiecărui cursant unul dintre fragmente pentru a-l citi. Asiguraţi-vă de faptul că toate fragmentele sunt desemnate. Rugaţi cursanţii să citească, în gând, fragmentele lor şi să caute detalii suplimentare despre înviere.
2 Nefi 9:12-13 (Paradisul va elibera spiritele celor drepţi şi închisoarea spiritelor va elibera spiritele celor ticăloşi. Spiritele vor fi reunite cu trupurile lor şi vor deveni suflete nemuritoare.)
Mosia 15:21-26 (Cei neprihăniţi vor avea parte de prima înviere, la fel ca şi cei care au murit în ignoranţă şi copiii mici. Cei ticăloşi nu vor avea parte de prima înviere.)
Alma 11:40-45 (Toţi oamenii, ticăloşi şi neprihăniţi, vor avea spiritul şi trupul reunite în forma lor perfectă şi vor sta înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecaţi după faptele lor.)
Alma 40:4-5, 19-24 (Este un interval de timp, între moarte şi înviere, în care spiritele se duc în lumea spiritelor. După aceea, este un timp stabilit pentru spiritele tuturor oamenilor să fie reunite veşnic cu trupurile lor perfecte şi să stea în faţa lui Dumnezeu pentru a fi judecate.
Acordaţi cursanţilor timp pentru a explica ceea ce au învăţat despre înviere din fragmentele care le-au fost desemnate. Puteţi scrie, pe tablă, lângă fragmentele corespunzătoare, câteva dintre răspunsurile lor. Dacă este necesar, pentru a aprofunda înţelegerea cursanţilor despre aceste fragmente, adresaţi una sau mai multe întrebări precum următoarea:
În ce mod întăresc aceste adevăruri încrederea voastră că învierea este adevărată şi că ea constituie o parte importantă a planului Tatălui Ceresc?
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la modul în care o mărturie despre înviere ne poate binecuvânta în viaţa muritoare.
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Apostolul Petru s-a referit la faptul că Dumnezeu Tatăl, în îndurarea Sa cea mare, «ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie» (1 Petru 1:3; vezi, de asemenea, 1 Tesaloniceni 4:13-18).
«[Nădejdea] vie» care ne este dată prin înviere este convingerea noastră că moartea nu este încheierea identităţii noastre, ci doar un pas necesar tranziţiei, care ne este destinată, din viaţa muritoare spre nemurire. Această nădejde schimbă întreaga perspectivă a vieţii muritoare …
Siguranţa învierii ne dă forţa şi perspectiva să îndurăm greutăţile vieţii muritoare, întâmpinate de fiecare dintre noi şi de către aceia pe care îi iubim, lucruri cum ar fi deficienţe de natură fizică, mentală sau emoţională, pe care le avem din naştere sau le dobândim pe parcursul vieţii muritoare. Datorită învierii, ştim că aceste deficienţe din viaţa muritoare sunt doar temporare!
Siguranţa învierii ne dă, de asemenea, o putere stimulatoare de a ţine poruncile lui Dumnezeu în timpul vieţii noastre muritoare …
Cunoaşterea noastră sigură despre o înviere spre nemurire ne dă, de asemenea, curajul să facem faţă propriei morţi – chiar unei morţi pe care am putea s-o numim prematură …
Siguranţa nemuririi ne ajută, de asemenea, să suportăm despărţirile din viaţa muritoare, determinate de moartea acelora pe care îi iubim… Trebuie, cu toţii, să preaslăvim pe Dumnezeu pentru asigurarea învierii, care face ca separarea noastră din viaţa muritoare să fie temporară şi care ne dă speranţa şi forţa să mergem mai departe” („Învierea”, Liahona, iul. 2000, p.18-19).
În ce moment, asigurarea oferită de înviere v-a dat putere şi v-a motivat să trăiţi mai drept?
Împărtăşiţi-vă mărturia despre realitatea învierii.
Explicaţi că Alma a încurajat pe membrii Bisericii din Zarahemla să se pregătească pentru judecata finală întrebându-i dacă se pot imagina pe ei înşişi stând înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecaţi. Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Alma 5:15-21. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la ce i-a rugat Alma pe ascultătorii săi să se gândească.
Care dintre întrebările lui Alma este cea mai semnificativă pentru voi şi de ce?
Ce principiu putem învăţa din mărturia lui Alma, cuprinsă în versetul 21, în legătură cu ceea ce trebuie să facem pentru a fi salvaţi ? (Ajutaţi cursanţii să identifice următorul principiu: Noi putem fi salvaţi numai dacă am fost purificaţi prin sângele ispăşitor al lui Isus Hristos.)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine acest principiu, expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Joseph Fielding Smith şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare.
Imagine
Preşedintele Joseph Fielding Smith
„Nu ştiu să fie ceva mai important sau mai necesar, în acest moment, decât faptul de a striga pocăinţă, chiar şi printre sfinţii din zilele din urmă, şi fac apel la ei… să dea ascultare următoarelor cuvinte ale Mântuitorului nostru. El a afirmat că, în mod sigur, niciun lucru necurat nu poate intra în prezenţa Sa. Doar cei care se dovedesc a fi credincioşi şi care şi-au spălat veşmintele în sângele Său prin intermediul credinţei şi pocăinţei lor – nimeni altcineva nu va găsi împărăţia lui Dumnezeu” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Fielding Smith [2013], p. 96-97).
Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 7:21-25 şi invitaţi-i să găsească şi să marcheze însuşirile pe care ar trebui să căutăm să le dezvoltăm astfel încât veşmintele noastre să fie găsite fără pată.
Ce însuşiri sau calităţi aţi identificat în aceste fragmente, care sunt importante pentru noi şi trebuie să le dezvoltăm în timp ce ne pregătim pentru a fi judecaţi de către Domnul?
Încurajaţi cursanţii să se gândească dacă faptele lor şi dorinţele inimilor lor îi pregătesc să-L întâlnească pe Dumnezeu la judecata finală. Încurajaţi-i să facă orice schimbări sunt necesare astfel încât ziua judecăţii să poată fi o zi fericită.