2021
Îmi place să văd templul
mai 2021


Îmi place să văd templul

Doar în templu putem primi asigurarea unor legături de familie pline de dragoste care vor continua după moarte și vor dura etern.

Dragii mei frați și dragile mele surori, sunt recunoscător să fiu alături de dumneavoastră la această primă sesiune a conferinței generale. Vorbitorii, muzica și rugăciunea au adus Spiritul – precum și un sentiment de lumină și speranță.

Acest sentiment mi-a adus aminte de prima zi în care am intrat în Templul Salt Lake. Eram tânăr băiat. Părinții mei erau singurii mei însoțitori în acea zi. Înăuntru, ei s-au oprit o clipă pentru a fi salutați de un lucrător din templu. Pentru o clipă, am pășit mai departe, înaintea lor, singur.

Am fost salutat de o doamnă micuță, cu părul alb, îmbrăcată într-o rochie de templu albă, frumoasă. A privit în sus către mine și a zâmbit și, apoi, a spus cu multă blândețe: „Bun venit în templu, frate Eyring”. Pentru o clipă, am crezut că este un înger pentru că-mi știa numele. Nu mi-am dat seama că un bilețel cu numele meu fusese pus pe reverul sacoului meu.

Am trecut pe lângă ea și m-am oprit. Am privit în sus către tavanul alb, înalt, care făcea camera atât de luminoasă, de parcă ar fi fost deschisă spre cer. Și, în acel moment, mi-a venit în minte acest gând, cu aceste cuvinte clare: „Am mai fost în acest loc luminat”. Dar, apoi, imediat, mi-au venit în minte, nu cu glasul meu, aceste cuvinte: „Nu, nu ai mai fost niciodată aici. Îți aduci aminte un moment de dinainte de a te naște. Erai într-un loc sacru ca acesta”.

Pe exteriorul templelor noastre, punem cuvintele: „Sfințenie Domnului”. Știu eu însumi că acele cuvinte sunt adevărate. Templul este un loc sfânt în care primim revelație ușor dacă inimile noastre sunt deschise pentru aceasta și suntem demni s-o primim.

Mai târziu, în acea primă zi, am simțit din nou Același Spirit. Ceremonia din templu include câteva cuvinte care mi-au adus sentimentul că inima îmi ardea, confirmând că ceea ce era prezentat era adevărat. Ceea ce am simțit era personal pentru mine, în legătură cu viitorul meu, și a devenit realitate 40 de ani mai târziu prin intermediul unei chemări din partea Domnului de a sluji.

Am avut același sentiment când m-am căsătorit în Templul Logan, Utah. Președintele Spencer W. Kimball a înfăptuit pecetluirea. Prin puținele cuvinte rostite, dânsul, ne-a oferit acest sfat: „Hal și Kathy, trăiți astfel, încât, atunci când va veni chemarea, să puteți pleca ușor”.

Când a spus aceste câteva cuvinte, am văzut clar în mintea mea, în culori, un deal abrupt și un drum care ducea spre vârf. Pe partea stângă a drumului era un gard alb, care se pierdea într-un șir de copaci în partea de sus a dealului. O casă albă abia putea fi observată printre copaci.

Un an mai târziu, am recunoscut acel deal când socrul meu ne-a dus pe acel drum. Era, în cel mai mic detaliu, ceea ce am văzut când președintele Kimball ne-a dat sfatul său în templu.

Când am ajuns în vârful dealului, socrul meu s-a oprit lângă casa albă. Ne-a spus că el și soția sa cumpărau proprietatea și că dorea ca fiica lui și cu mine să locuim în casa de oaspeți. Ei aveau să trăiască în casa principală, la doar câțiva metri de casa noastră. Așadar, în cei 10 de ani în care am trăit în acel cadru minunat în familie, soția mea și cu mine ne spuneam aproape zilnic: „Ar fi bine să ne bucurăm de ce avem, deoarece nu vom sta aici mult timp”.

Am primit o chemare din partea împuternicitului Sistemului Educațional al Bisericii, Neal A. Maxwell. Avertizarea oferită de președintele Kimball de a putea „pleca ușor” a devenit realitate. Era o chemare de a lăsa ceea ce părea o situație familială ideală pentru a sluji într-o însărcinare într-un loc despre care nu știam nimic. Familia noastră era pregătită să lase acea perioadă binecuvântată și acel loc binecuvântat deoarece un profet, într-un templu sfânt, un loc al revelației, a văzut un eveniment viitor pentru care noi, apoi, am fost pregătiți.

Știu că templele Domnului sunt locuri sfinte. Scopul pentru care vorbesc astăzi despre temple este să măresc dorința dumneavoastră și a mea de a fi demni și pregătiți pentru ocaziile mai numeroase în ceea ce privește experiențele din templu pe care le vom avea.

Pentru mine, cea mai mare motivație de a fi demn de experiențele din templu este ceea ce a spus Domnul despre casele Sale sfinte:

„Și, în măsura în care poporul Meu construiește o casă pentru Mine, în numele Domnului, și nu permite niciunui lucru care nu este curat să intre în ea pentru a nu fi pângărită, slava Mea va rămâne acolo;

Da, și prezența Mea va fi acolo, pentru că am să intru în ea, și toți cei cu inima pură care vor intra în ea Îl vor vedea pe Dumnezeu.

Dar, dacă ea este pângărită, Eu nu voi intra în ea și slava Mea nu va fi acolo; pentru că Eu nu voi merge în temple pângărite”1.

Președintele Russell M. Nelson ne-a clarificat că putem să Îl „vedem” pe Salvator în templu în sensul că El nu ne va mai fi necunoscut. Președintele Nelson a spus aceasta: „Noi Îl înțelegem. Înțelegem lucrarea Sa și slava Sa. Și începem să simțim influența infinită a vieții Sale fără de seamăn”2.

Dacă dumneavoastră sau eu am merge la templu nefiind suficient de puri, nu am putea înțelege, prin puterea Duhului Sfânt, învățătura spirituală despre Salvator pe care o putem primi în templu.

Când suntem demni să primim asemenea învățături, speranța, bucuria și optimismul pot crește, de-a lungul vieții noastre, prin intermediul experiențelor noastre din templu. Acea speranță, acea bucurie și acel optimism sunt disponibile doar acceptând rânduielile înfăptuite în temple sfinte. Doar în templu putem primi asigurarea unor legături de familie pline de dragoste care vor continua după moarte și vor dura etern.

Cu ani în urmă, când slujeam în calitate de episcop, un tânăr băiat chipeș s-a opus invitației mele de a deveni demn să trăiască alături de Dumnezeu în familii pentru totdeauna. Într-un mod ostil, mi-a spus despre momentele bune pe care le avea cu prietenii săi. L-am lăsat să vorbească. Apoi, mi-a spus de un moment, în timpul uneia dintre petrecerile lui, în care, în mijlocul gălăgiei, și-a dat seama, dintr-odată, că se simțea singur. L-am întrebat ce s-a întâmplat. A spus că își adusese aminte de un moment de pe vremea când era băiețel, când stătea în poala mamei lui și aceasta își ținea brațele în jurul său. În momentul în care a spus acea povestire, a lăcrimat. I-am spus ceea ce știu că este adevărat: „Singura cale prin care poți avea sentimentul acelei îmbrățișări a familiei pentru totdeauna este să devii tu însuți demn și să-i ajuți pe alții să primească rânduielile de pecetluire din templu”.

Nu știm detaliile legăturilor de familie în lumea spiritelor sau ce poate urma după ce suntem înviați. Dar știm că profetul Ilie a venit, așa cum a fost promis, pentru a întoarce inimile părinților spre copii și ale copiilor spre părinți.3 Și știm că fericirea noastră eternă depinde de faptul ca noi să facem tot ce putem pentru a oferi aceeași fericire de durată cât mai multora dintre rudelor noastre.

Simt aceeași dorință de a reuși în ceea ce privește invitarea membrilor în viață ai familiei să-și dorească să devină demni să primească rânduielile de pecetluire din templu și să le onoreze. Aceasta face parte din adunarea promisă a lui Israel din ultimele zile, de ambele părți ale vălului.

Una dintre cele mai mari ocazii ale noastre este când membrii familiei noastre sunt tineri. Ei se nasc având lumina lui Hristos drept dar. Le permite să simtă ce este bine și ce este rău. Din acest motiv, chiar și a vedea templul sau o imagine cu acesta poate dezvolta într-un copil dorința de a fi demn și a avea privilegiul să intre în el, într-o bună zi.

Apoi, acea zi poate veni când, în calitate de tineri, primesc o recomandare pentru templu să înfăptuiască botezuri pentru cei morți în templu. Cu ajutorul acestei experiențe, sentimentul lor că rânduielile din templu îndrumă întotdeauna către Salvator și ispășirea Sa se poate adânci. Pe măsură ce simt că oferă unei persoane din lumea spiritelor ocazia de a fi curățată de păcate, sentimentul lor că Îl ajută pe Salvator și ajută la lucrarea Sa sacră de a binecuvânta un copil al Tatălui nostru Ceresc se va adânci.

Am văzut puterea acelei experiențe schimbând viața unei persoane tinere. Cu ani în urmă, m-am dus cu o fiică la templu, după-amiaza târziu. A fost ultima care a slujit ca înlocuitor în camera pentru botezuri. Fiica mea a fost întrebată dacă putea sta mai mult pentru a înfăptui rânduielile pentru toate persoanele ale căror nume au fost pregătite. Ea a spus da.

Am privit cum micuța mea fiică a intrat în bazinul de botez. Botezurile au început. Micuței mele fiice îi curgea apa pe față de fiecare dată când era ridicată din apă. A fost întrebată din nou și din nou: „Mai poți face?”. De fiecare dată, ea a răspuns da.

Fiind un tată îngrijorat, am început să sper că avea să fie scutită de la a face mai multe. Dar încă îmi aduc aminte fermitatea ei când a fost întrebată dacă mai putea face și ea a spus cu un glas subțire și hotărât: „Da”. Ea a rămas până când și ultima persoană de pe lista din acea zi a primit binecuvântarea botezului în numele lui Isus Hristos.

Când am ieșit din templu cu ea în acea seară, m-am minunat de ceea ce văzusem. Un copil fusese înălțat spiritual și schimbat înaintea ochilor mei prin slujirea oferită Domnului în casa Sa. Încă îmi aduc aminte sentimentul de lumină și pace, pe care l-am avut când am plecat împreună de la templu.

Au trecut ani. Ea încă mai răspunde cu da la întrebarea Domnului dacă va face mai mult pentru El când este foarte greu. Aceasta este ceea ce poate face slujirea în templu pentru a ne schimba și a ne înălța spiritual. De aceea speranța mea pentru dumneavoastră și pentru întreaga dumneavoastră familie iubită este să creșteți în dorința și hotărârea de a fi demni să vă duceți în casa Domnului cât de des vă permit circumstanțele.

El dorește să vă întâmpine acolo. Mă rog să încercați să clădiți, în inima copiilor Tatălui Ceresc, dorința de a se duce acolo, unde se pot simți aproape de El, și să îi invitați, de asemenea, pe strămoșii dumneavoastră să se pregătească să fie alături de El și de dumneavoastră pentru totdeauna.

Și noi putem simți ceea ce exprimă aceste cuvinte:

Îmi place să văd templul,

În el eu voi intra,

Spiritul Sfânt să Îl simt

Și pentru-a mă ruga.

Templul e casa lui Dumnezeu

Un loc plin de dragoste.

Să mă pregătesc de când sunt mic

Este-a mea datorie.4

Depun mărturie solemnă că noi suntem copii ai unui Tată Ceresc iubitor. El L-a ales pe Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, să fie Salvatorul și Mântuitorul nostru. Singurul mod de a ne întoarce să trăim alături de Ei și de familia noastră este prin rânduielile din templul sfânt. Depun mărturie că președintele Russell M. Nelson deține și exercită toate cheile preoției care fac posibilă viața eternă pentru toți copiii lui Dumnezeu. Astfel depun mărturie, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.