Întristarea noastră se va preface în bucurie
Vă invit pe toți cei care suferiți, pe toți cei care vă întrebați ce se întâmplă după ce murim, să vă puneți credința în Hristos.
Cu câțiva ani în urmă, în timp ce participam la adunări în orașul Salt Lake, am fost salutat de dragul nostru profet, Russell M. Nelson. În felul său specific personal și afectuos, dânsul a întrebat: „Mark, ce mai face mama ta?”.
I-am spus că, la începutul acelei săptămâni, fusesem la ea acasă, în Noua Zeelandă, și că, deși înainta în vârstă, era plină de credință și era o inspirație pentru toți cei care o cunoșteau.
Apoi, dânsul a spus: „Te rog să-i transmiți dragostea mea… și să-i spui că aștept cu nerăbdare să o revăd”.
Am fost oarecum surprins și am întrebat: „Aveți planificată o călătorie în Noua Zeelandă în viitorul apropiat?”.
Cu o sinceritate delicată, dânsul a răspuns: „O, nu, o voi vedea în viața de apoi”.
Nu a fost nimic nepotrivit în răspunsul său. A fost un mod de exprimare foarte firesc a unei certitudini. În acel moment particular, neașteptat, am auzit și am simțit mărturia pură a unui profet în viață despre faptul că viața continuă după moarte.
Pe parcursul acestei conferințe, veți auzi apostoli și profeți în viață depunând mărturie despre învierea lui Isus Hristos. „Principiile fundamentale ale religiei noastre sunt incluse în mărturia apostolilor și profeților cu privire la Isus Hristos, că El a murit, a fost înmormântat și S-a ridicat din nou în a treia zi… toate celelalte lucruri care țin de religia noastră sunt numai anexe ale [acestui adevăr]”1. Vă promit că, pe măsură ce ascultați cu intenție adevărată, Spiritul va confirma în mintea și în inima dumneavoastră veridicitatea acestor mărturii.2
Apostolii din vechime ai lui Isus au fost schimbați pentru totdeauna după ce El le-a apărut după moartea Sa. Zece dintre ei au văzut cu ochii lor că El înviase. Toma, care nu fusese prezent inițial, a declarat: „Dacă nu voi vedea… nu voi crede”3. Ulterior, Isus l-a îndemnat pe Toma: „Nu fi necredincios, ci credincios”4. Atunci, Domnul a propovăduit despre rolul vital al credinței: „Ferice de cei ce nu au văzut și au crezut”5.
Domnul înviat le-a dat apostolilor Săi responsabilitatea de a depune mărturie despre El. Asemenea apostolilor noștri în viață astăzi, ei au lăsat în urmă ocupațiile lumești și și-au petrecut restul vieții declarând cu mult curaj că Dumnezeu L-a ridicat pe Acest Isus. Mărturiile lor puternice au făcut ca mii de oameni să accepte invitația de a fi botezați.6
Mesajul glorios al dimineții de Paște este elementul central al întregului creștinism. Isus Hristos a înviat din morți și, datorită acestui lucru, și noi vom trăi din nou după ce vom muri. Această cunoaștere oferă sens și scop vieții noastre. Dacă mergem înainte cu credință, vom fi schimbați pentru totdeauna, precum au fost apostolii din vechime. Noi, asemenea lor, vom putea îndura orice greutate cu credință în Isus Hristos. Această credință ne oferă, de asemenea, speranță că va veni o vreme în care „întristarea [noastră] se va preface în bucurie”7.
Propria mea credință a avut începuturile ei după o perioadă de suferință.
Tatăl meu și mama mea erau fermieri care creșteau oi în Noua Zeelandă.8 Ei s-au bucurat de viața lor. Ca tineri căsătoriți, au fost binecuvântați cu trei fetițe. Cea mai mică dintre ele se numea Ann. Într-o zi, în timp ce erau în vacanță împreună la un lac, Ann, în vârstă de 17 luni, a dispărut din vedere. După minute de căutări disperate, ea a fost găsită fără viață în apă.
Acest coșmar a provocat o tristețe de nedescris. Ani mai târziu, tata a scris că o parte din râsete au dispărut din viața lor pentru totdeauna. Acest lucru, l-a făcut, de asemenea, să-și dorească să găsească răspunsuri la cele mai importante întrebări ale vieții: Ce se va întâmpla cu prețioasa noastră Ann?, O vom mai revedea?, Cum va mai putea vreodată familia noastră să fie din nou fericită?.
La câțiva ani după această tragedie, doi tineri misionari ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă au venit la ferma noastră. Au început să propovăduiască adevărurile care se găsesc în Cartea lui Mormon și în Biblie. Aceste adevăruri includ asigurarea că Ann trăiește acum în lumea spiritelor. Datorită învierii lui Isus Hristos, și ea va fi înviată. Ei au propovăduit că Biserica lui Isus Hristos a fost restaurată pe pământ, cu un profet în viață și doisprezece apostoli. Și au propovăduit doctrina unică și remarcabilă potrivit căreia familiile pot fi unite pentru totdeauna prin aceeași autoritate a preoției pe care Isus Hristos a dat-o apostolului Său senior, Petru.9
Mama a recunoscut imediat adevărul și a primit o mărturie de la Spirit. Totuși, tata s-a zbătut de-a lungul anului următor între îndoieli și îndemnuri spirituale. De asemenea, el ezita să-și schimbe modul de viață. Într-o dimineață, după o noapte nedormită, în timp ce se plimba de colo până colo, s-a întors către mama și a spus: „Voi fi botezat astăzi sau niciodată”.
Mama le-a spus misionarilor ce se întâmplase și ei au recunoscut imediat licărirea credinței în tatăl meu, care, acum, putea fi aprinsă sau stinsă.
Chiar în acea dimineață, familia noastră a călătorit la cea mai apropiată plajă. Fără să ne dăm seama ce se întâmpla, noi, copiii, am avut un picnic pe dunele de nisip, în timp ce vârstnicii Boyd Green și Gary Sheffield i-au condus pe părinții mei în ocean și i-au botezat. Dând dovadă de și mai multă credință, tata, în mod privat, și-a luat angajamentul față de Domnul că, orice s-ar întâmpla, el avea să fie fidel toată viața promisiunilor pe care le-a făcut în acel moment.
Un an mai târziu, a fost dedicat un templu în Hamilton, Noua Zeelandă. La scurt timp după aceea, familia noastră, alături de cineva care o reprezenta pe Ann, a îngenuncheat în jurul altarului în acea casă sacră a Domnului. Acolo, prin autoritatea preoției, am fost uniți pentru a fi o familie eternă printr-o rânduială simplă și frumoasă. Acest lucru a adus multă pace și bucurie.
Mulți ani mai târziu, tata mi-a spus că, dacă nu ar fi fost moartea tragică a lui Ann, el nu ar fi fost niciodată destul de umil să accepte Evanghelia restaurată. Cu toate acestea, Spiritul Domnului a insuflat speranță că ceea ce propovăduiseră misionarii era adevărat. Credința părinților mei a continuat să crească până ce focul mărturiei lor ardea atât de puternic, încât le îndruma, în liniște și cu umilință, fiecare hotărâre din viață.
Voi fi mereu recunoscător pentru exemplul părinților mei oferit generațiilor viitoare. Este imposibil să știm numărul de vieți schimbate pentru totdeauna datorită faptelor lor de credință ca răspuns la o suferință profundă.
Vă invit pe toți cei care suferiți, pe toți cei care vă luptați cu îndoiala, pe toți cei care vă întrebați ce se întâmplă după ce murim, să vă puneți credința în Hristos. Vă promit că, dacă doriți să credeți iar, apoi, acționați cu credință și urmați șoaptele Spiritului, veți găsi bucurie în această viață și în lumea care va veni.
Cu câtă nerăbdare aștept ziua în care o voi întâlni pe sora mea Ann! Aștept cu nerăbdare o reuniune plină de bucurie cu tatăl meu, care a murit în urmă cu peste 30 de ani. Depun mărturie despre bucuria care se găsește în faptul de a trăi cu credință, crezând fără să vedem, dar știind prin puterea Duhului Sfânt că Isus Hristos trăiește. Cu toată inima și sufletul meu, aleg să-L urmez pe Isus Hristos și să urmez Evanghelia Sa restaurată. Acest lucru binecuvântează fiecare aspect al vieții mele. Știu că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul și Mântuitorul nostru. În numele lui Isus Hristos, amin.