Convertire la voința lui Dumnezeu
Convertirea personală include responsabilitatea de a împărtăși lumii Evanghelia lui Isus Hristos.
Sunt recunoscător pentru puternica chemare profetică la slujirea în misiune adresată de președintele Russell M. Nelson și pentru mesajele inspirate despre munca misionară ale președintelui M. Russell Ballard și vârstnicului Marcos A. Aidukaitis de astăzi.
O însărcinare misionară în Marea Britanie de la sfârșitul anului trecut mi-a permis să cuget asupra evenimentelor spirituale prețioase care au stat la baza hotărârii mele de a sluji în calitate de misionar.1 Când aveam 15 ani, Joe, preaiubitul meu frate mai mare, avea 20 de ani – aceasta fiind atunci vârsta eligibilității pentru a sluji în misiune. În Statele Unite, din cauza conflictului din Coreea, foarte puțini au primit permisiunea de a sluji. Doar unul pe an putea fi chemat din fiecare episcopie.2. A fost o surpriză când episcopul nostru l-a rugat pe Joe să analizeze această posibilitate împreună cu tatăl nostru. Joe se pregătise pentru facultatea de medicină. Tatăl nostru, care nu era activ în Biserică, făcuse pregătiri financiare pentru a-l ajuta și nu era de acord ca Joe să se ducă în misiune. Tata i-a sugerat lui Joe că putea face mai mult bine ducându-se la facultatea de medicină. Aceasta a fost o problemă uriașă în familia noastră.
Într-o discuție remarcabilă avută cu fratele meu mai mare înțelept și care mi-a fost exemplu, am concluzionat că hotărârea lui de a sluji în misiune și de a-și amâna studiile depindea de trei întrebări: 1) Are Isus Hristos un caracter divin? 2) Este Cartea lui Mormon cuvântul lui Dumnezeu? și 3) Este Joseph Smith profetul restaurării? Dacă răspunsul la aceste întrebări era da, era clar că Joe putea face mai mult bine ducând lumii Evanghelia lui Isus Hristos decât faptul de a deveni doctor mai devreme.3
În acea seară, m-am rugat cu ardoare și cu intenție adevărată. Spiritul, într-un mod incontestabil de puternic, mi-a confirmat că răspunsul la toate aceste trei întrebări era da. Acesta a fost un eveniment hotărâtor pentru mine. Mi-am dat seama că fiecare hotărâre pe care aveam s-o iau pentru tot restul vieții avea să fie influențată de aceste adevăruri. Știam, de asemenea, că aveam să slujesc în misiune dacă mi se oferea ocazia. De-a lungul unei vieți de slujire și de experiențe spirituale, am ajuns să înțeleg că adevărata convertire este rezultatul acceptării conștiente a voinței lui Dumnezeu și că putem fi îndrumați în acțiunile noastre de Duhul Sfânt.
Eu aveam deja o mărturie despre caracterul divin al lui Isus Hristos în calitatea Sa de Salvator al lumii. În acea seară, am primit o mărturie spirituală despre Cartea lui Mormon4 și despre profetul Joseph Smith.
Joseph Smith a fost un instrument în mâinile Domnului
Mărturia dumneavoastră va fi întărită când veți ști, în inima dumneavoastră, prin rugăciunile dumneavoastră, că profetul Joseph Smith a fost un instrument în mâinile Domnului. În ultimii opt ani, una dintre însărcinările mele în cadrul celor Doisprezece Apostoli a fost să verific și să citesc toate scrierile și documentele remarcabile ale lui Joseph Smith și cercetările care au dus la publicarea volumelor Sfinții5. Mărturia mea despre profetul Joseph Smith și admirația mea față de el au fost mult întărite și îmbunătățite după ce am citit detaliile care inspiră ale vieții sale și ale slujirii sale profetice la care a fost prerânduit.
Traducerea Cărții lui Mormon de către Joseph, prin darul și puterea lui Dumnezeu, a fost fundamentală pentru restaurare.6 Cartea lui Mormon este consecventă în conținut, frumos scrisă și cuprinde răspunsurile la marile întrebări ale vieții. Este un alt testament al lui Isus Hristos. Depun mărturie că Joseph Smith a fost neprihănit, plin de credință și un instrument în mâinile Domnului în vederea scoaterii la lumină a Cărții lui Mormon.
Revelațiile și evenimentele consemnate în Doctrină și legăminte oferă cheile, rânduielile și legămintele necesare salvării și exaltării. Ele nu doar că au stabilit lucrurile esențiale necesare pentru întemeierea Bisericii, ci și asigură doctrina profundă care ne permite să înțelegem scopul vieții și ne oferă o perspectivă eternă.
Unul dintre numeroasele exemple ale rolului profetic al lui Joseph Smith se găsește în a 76-a secțiune din Doctrină și legăminte. Este o consemnare explicită a viziunii despre cer, inclusiv împărățiile de glorie, pe care profetul Joseph și Sidney Rigdon au fost binecuvântați să o primească în data de 16 februarie 1832. La acea vreme, marea majoritate a bisericilor propovăduiau că ispășirea Salvatorului nu avea să ofere salvare celor mai mulți dintre oameni. Se credea că vor fi salvați câțiva, iar marea majoritate aveau să fie condamnați la iad și la osândire, inclusiv la chinuri fără de sfârșit „de cea mai îngrozitoare și de nedescris intensitate”7.
Revelația cuprinsă în cea de-a 76-a secțiune oferă o viziune glorioasă despre gradele de glorie în care marea majoritate a copiilor Tatălui Ceresc care au fost curajoși în starea lor premuritoare sunt profund binecuvântați după judecata finală.8 Viziunea despre cele trei grade de glorie, dintre care cea mai de jos „depășește toată înțelegerea”9, este o respingere directă a doctrinei puternice, dar greșite de atunci, conform căreia majoritatea oamenilor vor fi condamnați la iad și osândire.
Când vă dați seama că Joseph Smith avea doar 26 de ani, avea o educație limitată și nu a avut decât puțin sau deloc contact cu limbile clasice din care a fost tradusă Biblia, veți înțelege că el a fost cu adevărat un instrument în mâinile Domnului. În al 17-lea verset din secțiunea 76, el a fost inspirat să folosească termenul nedrepților în locul expresiei pentru judecată folosită în Evanghelia după Ioan.10
Este interesant că, 45 de ani mai târziu, un conducător al bisericii anglicane și erudit în domeniul studiilor clasice cu acreditare academică11, Frederic W. Farrar, care a scris The Life of Christ (Viața lui Hristos)12, a susținut că definiția pentru cuvântul osândire din versiunea King James a Bibliei era rezultatul greșelilor de traducere din ebraică și greacă în limba engleză.13
În zilele noastre, mulți au adoptat conceptul conform căruia nu ar exista consecințe în urma păcatului. Ei susțin scuzarea necondiționată a păcatului fără pocăință. Doctrina noastră revelată nu doar că respinge ideea că majoritatea oamenilor vor fi condamnați la iad și la osândire pentru eternitate, ci, de asemenea, stabilește că pocăința personală este o condiție prealabilă poruncită pentru a avea parte de ispășirea Salvatorului și a moșteni împărăția celestială.14 Depun mărturie că Joseph Smith a fost cu adevărat un instrument în mâinile Domnului în îndeplinirea restaurării Evangheliei Sale!
Datorită restaurării Evangheliei lui Isus Hristos, înțelegem importanța atât a pocăinței, cât și a „[faptelor] dreptății”15. Înțelegem semnificația uriașă a ispășirii Salvatorului și a rânduielilor și legămintelor Sale necesare salvării, inclusiv a celor înfăptuite în templu.
„Faptele dreptății” provin din convertire și sunt roadele convertirii. Convertirea adevărată se realizează prin acceptarea și angajamentul conștiente de a urma voia lui Dumnezeu.16 Numeroasele consecințe și binecuvântări care rezultă din convertire sunt pacea adevărată și permanentă și asigurarea personală a fericirii supreme17 – în pofida furtunilor acestei vieți.
Convertirea la Salvator schimbă un om firesc într-o persoană sfințită, născută din nou, purificată – o făptură nouă în Hristos Isus.18
Mulți sunt împiedicați să găsească adevărul pentru că nu știu unde să-l găsească
Care sunt obligațiile care rezultă din convertire? În închisoarea Liberty, profetul Joseph a remarcat că mulți „sunt împiedicați să găsească adevărul doar pentru că nu știu unde să-l găsească”19.
În prefața Domnului pentru Doctrină și legăminte, a fost prezentată o declarație de ansamblu a scopului pe care Domnul îl are pentru noi. El a declarat: „De aceea, Eu, Domnul, cunoscând nenorocirea care va veni peste locuitorii pământului, l-am chemat pe slujitorul Meu, Joseph Smith, fiul, și i-am vorbit din ceruri și i-am dat porunci”. Mai departe, El ne instruiește: „Pentru ca plenitudinea Evangheliei Mele să poată fi proclamată de cei slabi și simpli până la marginile pământului”20. Aceasta include misionarii cu timp deplin. Aceasta ne include pe fiecare dintre noi. Aceasta trebuie să fie o concentrare asemenea laserului pentru toți cei care au fost binecuvântați cu o convertire la voința lui Dumnezeu. Salvatorul ne invită, cu bunăvoință, să fim glasul Său și mâinile Sale.21 Dragostea Salvatorului va fi lumina noastră călăuzitoare. Salvatorul i-a învățat pe ucenicii Săi: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile”22. Lui Joseph Smith, El i-a declarat: „Predicați Evanghelia Mea către toate făpturile care n-au primit-o”23.
La o săptămână după dedicarea Templului Kirtland, în data de 3 aprilie 1836, care era duminica Paștelui și, de asemenea, Paștele iudeilor, Domnul le-a apărut lui Joseph și Oliver Cowdery într-o viziune magnifică. Domnul a acceptat templul și a declarat: „Acesta este începutul binecuvântărilor care vor fi revărsate asupra capetelor oamenilor Mei”24.
După terminarea acestei viziuni, Moise a apărut „și [a] încredințat cheile pentru adunarea Israelului din cele patru părți ale lumii și pentru aducerea celor zece triburi din țara din nord”25.
Președintele Russell M. Nelson, preaiubitul nostru profet de astăzi care deține aceleași chei, ne-a învățat în această dimineață: „Voi, tineri băieți, ați fost păstrați pentru această perioadă în care promisa adunare a lui Israel are loc. Pe măsură ce slujiți în misiune, aveți un rol esențial în acest eveniment fără precedent!”26.
Pentru ca mandatul dat de Salvator de a împărtăși Evanghelia să devină parte a ceea ce suntem, trebuie să devenim convertiți la voința lui Dumnezeu; trebuie să ne iubim aproapele, să împărtășim Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos și să-i invităm pe toți să vină și să vadă. În calitate de membri ai Bisericii, prețuim răspunsul pe care profetul Joseph i l-a dat lui John Wentworth, redactorul publicației Chicago Democrat, în anul 1842. El a cerut informații despre Biserică. Joseph și-a încheiat răspunsul folosind „Drapelul adevărului” ca prefață la cele treisprezece Articole de credință. Drapelul transmite, într-un mod concis, ce trebuie realizat:
„Nicio mână nesfințită nu poate să oprească lucrarea din progres; persecuțiile se pot dezlănțui, gloatele se pot uni, armatele se pot aduna, calomnia poate să defăimeze, însă adevărul lui Dumnezeu va merge înainte fără teamă, nobil și liber, până când va pătrunde pe fiecare continent, va vizita fiecare regiune, va trece peste fiecare țară și va răsuna în fiecare ureche, până când scopurile lui Dumnezeu vor fi realizate și Marele Iehova va spune că lucrarea este terminată”27.
Aceasta a fost sunetul de goarnă pentru generații întregi de sfinți din zilele din urmă, mai ales pentru misionari. În spiritul „Drapelului adevărului”, suntem recunoscători că, în mijlocul unei pandemii mondiale, misionarii credincioși au împărtășit Evanghelia. Misionarilor, vă iubim! Domnul ne cere fiecăruia în parte să împărtășim Evanghelia Sa prin cuvânt și faptă. Convertirea personală include responsabilitatea de a împărtăși lumii Evanghelia lui Isus Hristos.
Printre binecuvântările împărtășirii Evangheliei se numără întărirea convertirii noastre la voința lui Dumnezeu și faptul de a-L lăsa pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră.28 Îi binecuvântăm pe alții să aibă parte de o „măreață schimbare” în inimă.29 Există cu adevărat bucurie eternă în faptul de a ajuta la aducerea sufletelor la Hristos.30 Truda depusă pentru convertirea proprie și a altora este acea sarcină nobilă.31 Depun astfel mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.