Neclintiți în timpul furtunilor
Când furtunile din viață vin, puteți fi neclintiți deoarece stați pe stânca credinței dumneavoastră în Isus Hristos.
Dragi frați și surori, am fost binecuvântați astăzi să ascultăm slujitori inspirați ai lui Dumnezeu oferind sfaturi și încurajare. Fiecare dintre noi, oriunde s-ar afla, știe că trăim în vremuri din ce în ce mai grele. Mă rog ca ce vă spun să vă ajute să stați neclintiți, cu inima liniștită în timpul furtunilor cu care ne confruntăm.1
Trebuie să începem prin a ne aminti că suntem, fiecare dintre noi, un copil preaiubit al lui Dumnezeu și că El are slujitori inspirați. Acei slujitori ai lui Dumnezeu au prevestit timpurile în care trăim. Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele”2.
Oricine are ochi să vadă semnele vremurilor și urechi să audă cuvintele profeților știe că este adevărat. Amenințările care prezintă cel mai mare risc vin la noi de la forțele ticăloșiei. Acele forțe cresc. Și va deveni mai greu, nu mai ușor, să cinstim legămintele pe care trebuie să le facem și să le ținem pentru a trăit conform Evangheliei lui Isus Hristos.
Pentru aceia dintre noi care suntem preocupați pentru noi înșine și pentru cei dragi, există speranță în promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o cu privire la un loc de siguranță în timpul furtunilor care vor veni.
Iată o imagine detaliată a acelui loc. A fost descris în repetate rânduri de profeții în viață. De exemplu, după cum este consemnat în Cartea lui Mormon, un tată inspirat și iubitor le-a spus fiilor săi cum să se întărească pentru a sta neclinți în timpul furtunilor dinaintea lor: „Și acum, fiii mei, aduceți-vă aminte, aduceți-vă aminte că pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiți voi temelia voastră ca, atunci când diavolul își va trimite vânturile lui puternice, da, săgețile lui în vârtejuri, da, atunci când ploaia lui cu pietre și furtuna lui puternică vă va lovi, aceasta să nu aibă nicio putere asupra voastră ca să vă târască către adâncul nefericirii și al suferinței fără de sfârșit, datorită stâncii pe care voi sunteți zidiți, care este o temelie sigură, o temelie pe care dacă oamenii zidesc, ei nu pot să cadă”3.
Nenorocirea și suferința fără de sfârșit despre care a vorbit sunt efectele teribile ale păcatelor dacă nu ne pocăim pe deplin de ele. Furtunile tot mai puternice sunt ispitele și atacurile tot mai frecvente ale lui Satana. Nu a fost niciodată mai important decât este acum să înțelegem cum să clădim pe acea temelie sigură. Pentru mine, nu există un loc mai bun în care să căutăm decât în ultima cuvântare a regelui Beniamin, consemnată, de asemenea, în Cartea lui Mormon.
Putem pune în practică, în zilele noastre, cuvintele profetice ale regelui Beniamin. El a cunoscut prin proprie experiență terorile războiului. El își apărase poporul în luptă, bizuindu-se pe puterea lui Dumnezeu. El a văzut clar puterile teribile ale lui Lucifer de a ispiti, de a încerca să biruie și a descuraja copiii lui Dumnezeu.
El și-a invitat poporul și pe noi să clădim pe singura stâncă sigură a siguranței, Care este Salvatorul. El a clarificat faptul că suntem liberi să alegem între bine și rău și că nu putem evita consecințele alegerilor noastre. El a vorbit direct și cu asprime pentru că știa ce întristare vor avea cei care s-ar putea să nu audă și să nu dea atenție avertizărilor sale.
Iată cum a descris el consecințele alegerii noastre de a urma îndemnul Spiritului sau de a urma mesajele rele care vin de la Satana, al cărui scop este de a ne ispiti și distruge:
„Căci iată, este un blestem aruncat asupra aceluia care ascultă să se supună acelui spirit [rău]; căci dacă el ascultă să i se supună și rămâne și moare în păcatele sale, tot el este acela care bea din blestemul sufletului său; căci el primește drept răsplată o pedeapsă nepieritoare pentru că a încălcat legea lui Dumnezeu împotriva celor cunoscute de el…
De aceea, dacă acel om nu se pocăiește și rămâne și moare ca dușman al lui Dumnezeu, atunci cerințele dreptății divine îi vor trezi sufletul nemuritor la o înțelegere vie a propriei sale vinovății, ceea ce îl va face să se retragă din prezența Domnului și-i va umple pieptul de vinovăție și de durere și de frică, care este ca un foc nestins a cărui flacără se ridică fără de sfârșit”.
Regele Beniamin a continuat spunând: „O, voi toți bătrânii și voi cei tineri și voi copilași care puteți să-mi înțelegeți cuvintele, căci eu v-am vorbit limpede așa ca voi să puteți înțelege, mă rog ca să vă treziți la aducerea aminte a situației îngrozitoare a acelora care au căzut în păcat”4.
Pe mine, puterea acelei avertizări de a ne pocăi mă ajută să-mi formez în minte o imagine a momentului sigur în care dumneavoastră și cu mine vom sta înaintea Salvatorului după această viață. Dorim din toată inima să nu ne retragem, ci să privim în sus către El, să-I vedem zâmbetul și să-L auzim spunând: „Bine, rob bun și credincios… intră [înăuntru]”5.
Regele Beniamin clarifică modul în care putem primi speranța de a auzi acele cuvinte dacă găsim, în această viață, calea ca firea noastră să fie schimbată prin ispășirea lui Isus Hristos. Acesta este singurul mod în care putem clădi pe temelia sigură și, astfel, să stăm fermi în timpul furtunilor ispitelor și încercărilor dinaintea noastră. Regele Beniamin descrie acea schimbare din firea noastră cu o metaforă frumoasă care m-a impresionat mereu. A fost folosită de profeți timp de milenii și de Însuși Domnul. Este aceasta: trebuie să devenim ca un copil – un copil mic.
Pentru unii, aceasta nu va fi ușor de acceptat. Cei mai mulți dintre noi dorim să fim puternici. Putem considera foarte bine că a fi ca un copil înseamnă a fi slab. Cei mai mulți părinți așteaptă ziua în care copiii lor se vor comporta într-un mod mai puțin copilăros. Dar regele Beniamin, care înțelegea la fel de bine ca oricare muritor ce înseamnă să fii un om cu tărie și curaj, spune clar că a fi ca un copil nu înseamnă a fi copilăros. Înseamnă a fi asemenea Salvatorului, Care S-a rugat Tatălui Său pentru tărie să poată face voia Tatălui Său și să ispășească pentru păcatele tuturor copiilor Tatălui Său și, apoi, a făcut aceasta. Firea noastră trebuie schimbată pentru a deveni ca un copil pentru a dobândi tăria pe care trebuie s-o avem pentru a sta neclintiți și în pace în vremuri grele.
Iată descrierea interesantă a regelui Beniamin despre cum are loc acea schimbare: „Căci omul prin firea lui este un dușman al lui Dumnezeu și a fost de la căderea lui Adam și va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt și înlătură omul firesc și devine un sfânt prin ispășirea lui Hristos Domnul și devine ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să i le trimită, tot așa cum un copil se supune tatălui său”6.
Noi primim acea schimbare pe măsură ce facem legăminte cu Dumnezeu și le reînnoim. Aceasta aduce puterea ispășirii lui Hristos pentru a permite o transformare în inima noastră. O putem simți de fiecare dată când luăm din împărtășanie, înfăptuim o rânduială în templu pentru un strămoș plecat, depunem mărturie în calitate de martor al Salvatorului sau ne îngrijim de cineva la nevoie în calitate de ucenic al lui Hristos.
În timpul acelor experiențe, devenim, cu timpul, asemenea unui copil, în capacitatea noastră de a iubi și de a ne supune. Ajungem să stăm pe temelia sigură. Credința noastră în Isus Hristos ne aduce la pocăință și la ținerea poruncilor Sale. Ne supunem și dobândim puterea de a ne împotrivi ispitei și dobândim însoțirea promisă a Duhului Sfânt.
Firea noastră se schimbă pentru a deveni ca a unui copil mic, supuși lui Dumnezeu și mai iubitori. Acea schimbare ne va face demni să ne bucurăm de darurile care vin prin Duhul Sfânt. Faptul de a avea însoțirea Spiritului ne va alina, îndruma și întări.
Am ajuns să cunosc câteva dintre cele la care s-a referit regele Beniamin când a spus că putem deveni ca un copil mic înaintea lui Dumnezeu. Am învățat din multe experiențe că Duhul Sfânt vorbește cel mai adesea cu un glas liniștit, auzit cel mai ușor când inima este blândă și supusă ca cea a unui copil. De fact, rugăciunea care funcționează este aceasta: „Doresc doar ce dorești Tu. Pur și simplu, spune-mi ce dorești. O să fac aceasta”.
Când furtunile din viață vin, puteți fi neclintiți deoarece stați pe stânca credinței dumneavoastră în Isus Hristos. Acea credință vă va conduce la pocăință zilnică și la ținerea legămintelor în mod consecvent. Atunci, vă veți aminti întotdeauna de El. Și, în timpul furtunilor de ură și ticăloșie, vă veți simți neclintiți și plini de speranță.
Mai mult decât atât, vă veți întinde mâna pentru a-i înălța spiritual pe alții la siguranță, pe stâncă, alături de dumneavoastră. Credința în Isus Hristos duce întotdeauna la o speranță mai mare și la sentimente de caritate față de alții, ceea ce reprezintă adevărata dragoste a lui Hristos.
Vă depun mărturia mea solemnă că Domnul Isus Hristos v-a făcut invitația: „Veniți la Mine”7. El vă invită, din dragoste pentru dumneavoastră și pentru cei dragi dumneavoastră, să veniți la El pentru a avea pace în această viață și viață eternă în lumea care va veni. El cunoaște perfect furtunile cu care vă veți confrunta în timpul testării dumneavoastră ca parte a planului fericirii.
Vă îndemn să acceptați invitația Salvatorului. Asemenea unui copil blând și iubitor, acceptați ajutorul Său. Faceți și țineți legămintele pe care le oferă El în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Ele vă vor întări. Salvatorul cunoaște furtunile și locurile sigure pe drumul spre casă, la El și la Tatăl nostru Ceresc. El cunoaște calea. El este Calea. Astfel depun mărturie, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.