Venerarea lui Hristos și a Evangheliei Sale
Fie ca amintirea a ceea ce ochii noștri au văzut și inima noastră a simțit să ne mărească venerația față de sacrificiul ispășitor al Salvatorului.
Am un prieten bun, profesor universitar strălucit, pensionar, autor prolific și, mai presus de toate, ucenic devotat al lui Isus Hristos. El a vizitat Țara Sfântă de zeci de ori pentru a participa la conferințe, a face cercetări academice și a conduce tururi. Potrivit celor spuse de el, de fiecare dată când vizitează pământul pe care a mers Isus, se minunează pentru că, fără îndoială, învață ceva nou, uimitor și fascinant despre Salvator, slujirea Sa în viața muritoare și patria Sa preaiubită. Venerația pe care prietenul meu o manifestă când vorbește despre tot ce învață în Țara Sfântă este contagioasă și această uimire a fost fundamentală în marile realizări și preocupări academice din viața sa.
În timp ce i-am ascultat experiențele trăite și i-am simțit entuziasmul, am reflectat la cât de mult mai multă admirație spirituală, ca să spun așa, putem și ar trebui să simțim față de Evanghelia pe care Isus Hristos a propovăduit-o și schimbarea pe care ea o poate aduce în calitatea noastră de ucenici și în călătoria noastră către viața eternă. Admirația la care mă refer este emoția, venerația sau uimirea pe care o au toți cei care Îl pun, cu toată inima, în centrul vieții lor pe Salvator și învățăturile Sale și care recunosc cu umilință prezența Sa în viața lor. Un astfel de sentiment de admirație, inspirat de influența Duhului Sfânt, stimulează entuziasmul de a trăi cu bucurie potrivit doctrinei lui Hristos.1
Scripturile conțin mai multe exemple despre modul în care se pot manifesta aceste sentimente. Profetul Isaia, de exemplu, și-a exprimat profunda recunoștință față de Domnul prin faptul că s-a bucurat în El.2 Cei care L-au auzit pe Isus propovăduind în sinagoga din Capernaum au fost uimiți de doctrina Sa și de tăria cu care El a propovăduit-o.3 Același sentiment a fost cel care a pătruns în fiecare fibră a inimii tânărului Joseph Smith când a citit, în Biblie, primul capitol din Iacov, care l-a făcut să caute înțelepciunea lui Dumnezeu.4
Preaiubiții mei frați și surori, când Îl venerăm cu adevărat pe Isus Hristos și Evanghelia Sa, noi suntem mai fericiți, suntem mai entuziaști cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și recunoaștem mâna Domnului în toate lucrurile. Mai mult, studiul cuvintelor lui Dumnezeu este mai plin de însemnătate; rugăciunile noastre sunt spuse cu mai multă atenție; preaslăvirea noastră este mai pioasă; slujirea noastră în împărăția lui Dumnezeu este mai sârguincioasă. Toate aceste acțiuni contribuie la o influență a Spiritului Sfânt mai frecventă în viața noastră.5 Astfel, mărturia noastră despre Salvator și Evanghelia Sa va fi întărită, noi Îl vom menține pe Hristos viu în noi6 și ne vom trăi viața „[înrădăcinată și zidită] în El, întăriți prin credință… sporind în ea cu mulțumiri”7. Când trăim în acest fel, devenim mai rezistenți spiritual și suntem protejați împotriva căderii în capcana apatiei spirituale.
O astfel de apatie este caracterizată de pierderea treptată a entuziasmului de a ne implica pe deplin în Evanghelia Domnului. Aceasta începe, în general, când simțim că am ajuns, deja, la toată cunoașterea și toate binecuvântările de care avem nevoie pentru a fi fericiți în această viață. Această mulțumire de sine, ca să spun așa, ne face să considerăm că darurile Evangheliei ni se cuvin și, de atunci încolo, riscăm să neglijăm atât cufundarea cu regularitate în principiile esențiale ale Evangheliei lui Isus Hristos8, cât și legămintele pe care le-am făcut. Ca urmare, ne depărtăm treptat de Domnul; slăbindu-ne capacitatea de a-L „[asculta]”9, devenind indiferenți și insensibili la măreția lucrării Sale. Îndoiala cu privire la adevărurile pe care le-am primit deja poate pătrunde în mintea și inima noastră, făcându-ne vulnerabili la ispitele dușmanului.10
Pastorul Aiden Wilson Tozer, renumit scriitor și creștin cutezător, a scris: „Mulțumirea de sine este un dușman fatal al întregii creșteri spirituale”11. Nu este aceasta exact ce s-a întâmplat poporului lui Nefi la scurt timp după nașterea lui Hristos? Ei „au început să fie din ce în ce mai puțin uimiți de un semn sau de o minune din cer… și… să nu mai credă în toate cele pe care le auziseră și le văzuseră”. Astfel, Satana „le-a orbit ochii și i-a rătăcit ca să creadă că doctrina lui Hristos era un lucru nebunesc și deșert”12.
Preaiubiții mei, frați și surori, în dragostea Sa perfectă și infinită și cunoscând firea noastră omenească13, Salvatorul a stabilit calea prin care noi putem evita să cădem în capcana apatiei spirituale. Invitația Salvatorului ne oferă o perspectivă mai largă, mai ales dacă ne gândim la lumea complexă în care trăim: „Învață de la Mine și ascultă cuvintele Mele; umblă în umilința ce vine din Spiritul Meu și vei avea pace în Mine”14. Când acceptăm invitația Salvatorului, ne demonstrăm umilința, dorința de a fi învățați și speranța de a deveni mai asemănători Lui.15 Această invitație include, de asemenea, a-I sluji Lui și a sluji copiilor lui Dumnezeu „cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată tăria” noastră.16 La baza efortului nostru în această călătorie se află, desigur, cele două mari porunci: să-L iubim pe Domnul, Dumnezeul nostru, și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.17
Acest tip de comportament face parte din caracterul divin al lui Isus și a fost evident în tot ce a făcut El în timpul slujirii Sale pe pământ.18 Prin urmare, când ne dedicăm, în mod intenționat și cu adevărat, faptului de a privi către El și a învăța din exemplul Său perfect19, ajungem să-L cunoaștem mai bine. Noi creștem în ce privește entuziasmul și dorința noastră de a integra în viața noastră standardul suprem privind modul în care trebuie să trăim, exemplul pe care trebuie să-l oferim și poruncile pe care trebuie să le urmăm. De asemenea, dobândim mai multă înțelegere, înțelepciune, caracter divin și har înaintea lui Dumnezeu și semenilor noștri.20 Vă pot asigura că abilitatea noastră de a simți influența și dragostea Salvatorului va crește în viața noastră, mărind credința noastră, dorința noastră de a acționa în mod neprihănit și motivația de a sluji Lui și altora.21 Pe lângă aceasta, recunoștința noastră pentru binecuvântările și încercările de care avem parte în viața muritoare se va întări și va deveni parte a preaslăvirii noastre adevărate.22
Dragii mei prieteni, toate aceste lucruri ne întăresc admirația spirituală față de Evanghelie și ne fac să ținem cu bucurie legămintele pe care le facem cu Domnul – chiar și în mijlocul încercărilor și provocărilor de care avem parte. Desigur, pentru ca aceste rezultate să aibă loc, trebuie să ne cufundăm cu credință și intenție adevărată în învățăturile Salvatorului23, străduindu-ne să integrăm atributele Sale în modul nostru de a fi24. Mai mult, trebuie să ne apropiem mai mult de El prin pocăința noastră25 căutând iertarea Sa și puterea Sa mântuitoare în viața noastră și ținând poruncile Sale. Domnul Însuși a promis că ne va netezi cărările dacă ne vom încrede în El din toată inima, recunoscându-L în toate căile noastre și nebizuindu-ne pe propria înțelegere.26
Un bărbat pe care l-am întâlnit recent, al cărui nume este Wes, a acceptat invitația lui Hristos de a învăța de la El și din Evanghelia Sa și a început să simtă minunea dragostei Sale după 27 de ani în care s-a îndepărtat de cărarea legămintelor. El mi-a spus că, într-o zi, a fost contactat, pe Facebook, de un misionar, vârstnicul Jones, care fusese desemnat temporar în zona lui Wes, înainte de a se duce în misiunea care i-a fost desemnată inițial, în Panama. Când vârstnicul Jones a găsit profilul lui Wes, neștiind dinainte că era deja membru al Bisericii, a simțit îndrumarea Duhului Sfânt și a știut că trebuia să-l contacteze imediat pe Wes. El a acționat repede potrivit acestei impresii. Wes a fost uimit de această contactare neașteptată și a început să-și dea seama că Domnul știa de el în pofida distanțării sale de cărarea legămintelor.
De atunci înainte, Wes și misionarii au comunicat frecvent. Vârstnicul Jones și colegul lui au oferit săptămânal acte de slujire și mesaje spirituale care l-au ajutat pe Wes să-și recapete venerația față de Salvator și Evanghelia Sa. A reaprins flacăra mărturiei sale despre adevăr și despre dragostea Salvatorului pentru el. Wes a simțit pacea care vine din partea Mângâietorului și a dobândit tăria de care avea nevoie pentru a se întoarce la turmă. El mi-a spus că această experiență l-a readus la viață din punct de vedere spiritual și emoțional și l-a ajutat să înlăture sentimentele de amărăciune acumulate de-a lungul anilor din cauza experiențelor grele prin care trecuse.
Așa cum a observat prietenul meu profesor, menționat mai devreme, există întotdeauna ceva minunat și fascinant de învățat despre Isus Hristos și Evanghelia Sa.27 Domnul a făcut promisiuni minunate tuturor celor care, asemenea nouă, caută să învețe de la El și să integreze cuvintele Sale în viața lor. Lui Enoh, El i-a spus: „Iată, Spiritul Meu [va fi] asupra ta, de aceea, toate cuvintele tale le voi justifica; și munții vor fugi înaintea ta și râurile își vor schimba cursul; și tu vei rămâne în Mine și Eu în tine”28. Prin slujitorul Său, regele Beniamin, El a declarat: „Veți fi numiți copiii lui Hristos, fiii și fiicele Lui; căci iată, în ziua aceasta El v-a născut pe voi spiritual; căci voi spuneți că inimile voastre sunt schimbate prin credință în numele Lui; de aceea, voi v-ați născut din El și ați devenit fiii și fiicele Lui”29.
De aceea, pe măsură ce ne străduim sincer și continuu să învățăm de la Salvator și să urmăm exemplul Său, vă promit, în numele Său, că atributele Sale divine vor fi scrise în mintea și inima noastră30, că vom deveni mai asemănători Lui și că vom merge cu El31.
Preaiubiții mei, frați și surori, mă rog ca noi să-L venerăm mereu pe Isus Hristos și dragostea Sa completă, infinită și perfectă. Fie ca amintirea a ceea ce ochii noștri au văzut și inima noastră a simțit să ne mărească venerația față de sacrificiul ispășitor al Salvatorului, care ne poate vindeca de rănile spirituale și emoționale și ne poate ajuta să ne apropiem mai mult de El! Fie ca noi să ne minunăm de marile promisiuni pe care Tatăl le are în mâinile Sale și pe care El le-a pregătit pentru cei care sunt credincioși:
„Împărăția este a voastră și binecuvântările ei sunt ale voastre și bogățiile eternității sunt ale voastre.
Și acela care primește toate lucrurile cu recunoștință va fi slăvit”32.
Isus este Mântuitorul lumii și aceasta este Biserica Sa. Depun mărturie despre aceste adevăruri în numele venerat, sacru și măreț al Salvatorului nostru Isus Hristos, amin.