Funcționează planul?
Depun mărturie că planul fericirii funcționează. A fost creat de Tatăl dumneavoastră Ceresc, care vă iubește.
Funcționează planul?
Recent, am avut o conversație cu un tânăr adult care a slujit în misiune cu mai mulți în urmă și care, acum, era implicat în activitatea sa profesională. În unele aspecte, viața lui mergea bine. Dar credința lui era în declin. El se scufunda într-o mare a îndoielii cu privire la Salvator și Biserica Sa. El a explicat că nu primise binecuvântările la care se așteptase din partea Evangheliei restaurate. Nu simțea că planul fericirii funcționa în viața lui.
Mesajul meu de astăzi este pentru toți cei care ar putea avea aceleași sentimente. Le vorbesc celor care, la un moment dat, „[au] simțit dorința să [cânte] cântecul iubirii mântuitoare” dar care nu „[simt] astfel acum”1.
Tatăl nostru Ceresc a pregătit un plan minunat pentru fericirea noastră eternă. Dar când viața nu se desfășoară în modul în care am sperat, ar putea părea că planul nu funcționează.
Probabil că ne simțim așa cum s-au simțit ucenicii lui Isus când erau pe o corabie, „învăluită de valuri, în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă”2.
Apoi, dis-de-dimineață:
„Isus a venit la ei, umblând pe mare.
Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat… și de frică au țipat.
Isus le-a zis îndată: «Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!».
«Doamne», I-a răspuns Petru, «dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape».
«Vino!» i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: «Doamne, scapă-mă!».
Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, și i-a zis: «Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?»”3.
Îmi permiteți să vă împărtășesc trei principii pe care le învăț de la Petru? Mă rog ca aceste principii să-i ajute pe cei care simt că planul fericirii nu funcționează în viața lor.
Primul, acționați cu credință în Isus Hristos.
Sunt impresionat de credința lui Petru. La invitația simplă: „Vino!” a lui Isus, el și-a părăsit corabia lovită de furtună. El părea să știe că, dacă Isus Hristos îl invita să facă ceva, el putea să facă acel lucru.4 Petru s-a încrezut în Salvator mai mult decât s-a încrezut în corabia lui. Iar acea credință i-a dat puterea de a acționa cu mult curaj în timpul unei situații stresante și înspăimântătoare.
Credința lui Petru îmi aduce aminte o experiență pe care am auzit-o de la vârstnicul José L. Alonso. La scurt timp după ce fiul vârstnicului Alonso a decedat, lăsând în urmă o familie cu copii mici, vârstnicul Alonso i-a auzit pe copii vorbind.
„Ce vom face?”, s-au întrebat ei.
Fiica în vârstă de nouă ani a răspuns: „Tati este bine. El predică Evanghelia lui Isus Hristos”.
Asemenea lui Petru, această fetiță a văzut dincolo de încercările ei și s-a încrezut în Isus Hristos și în ispășirea Sa. Credința în Salvator aduce pace și tăria de a merge înainte.
Dacă priviți în urmă la viața dumneavoastră, cred că veți vedea că ați exercitat credință de multe ori. Faptul că v-ați alăturat Bisericii este un act de credință. Faptul că vorbiți cu Tatăl Ceresc prin intermediul rugăciunii este un act de credință. Faptul că citiți din scripturi este un act de credință. Faptul că-mi ascultați mesajul din cadrul acestei conferințe generale este un act de credință. Președintele Russell M. Nelson a spus: „Nu minimalizați credința pe care o aveți deja”5.
O altă învățătură pe care o desprind de la Petru este cea care urmează.
În vremurile de restriște, întoarceți-vă imediat către Isus Hristos.
În timp ce mergea către Salvator, Petru s-a înspăimântat din cauza vântului și a început să se scufunde. Dar când Petru și-a dat seama ce se întâmpla, nu a încercat să pășească singur pe apă sau să înoate înapoi la corabie. Ci, în loc să renunțe la credința lui în Hristos, el s-a agățat de ea și mai tare strigând: „Doamne, scapă-mă!”.
„Îndată, Isus a întins mâna și l-a apucat.”6
Noi, toți, ne confruntăm cu vânturi puternice care ne pot zdruncina credința și ne pot face să ne scufundăm. Când acest lucru se întâmplă, vă rog să vă aduceți aminte că planul fericirii întocmit de Tatăl Ceresc are încă o denumire – planul mântuirii. Planul nu a fost ca noi să înaintăm ușor prin viață, fără să ne poticnim vreodată, fără să ne scufundăm vreodată, mereu cu un zâmbet pe față. Tatăl Ceresc a știut că urma să avem nevoie să fim mântuiți. De aceea a pregătit El planul mântuirii.7 De aceea a trimis El un Mântuitor. Când întâmpinăm greutăți – din orice motiv – nu înseamnă că planul nu funcționează. Acela este momentul în care avem cel mai mult nevoie de plan!
În acele momente, urmați exemplul lui Petru. Întoarceți-vă imediat către Salvator.
„Acum este timpul și ziua salvării voastre… Nu amânați ziua pocăinței voastre.”8
Indiferent unde ne aflăm și unde ne-am aflat, pocăința este calea de a merge înainte. Președintele Nelson ne-a învățat:
„Nimic nu este mai eliberator, mai nobil sau mai crucial pentru progresul nostru personal decât concentrarea, cu regularitate, zilnică, asupra pocăinței…
Indiferent dacă mergeți cu sârguință pe cărarea legămintelor, dacă ați alunecat de pe cărarea legămintelor sau v-ați îndepărtat de ea sau dacă nici măcar n-o puteți vedea de unde vă aflați acum, vă implor să vă pocăiți. Simțiți puterea care întărește a pocăinței zilnice – a faptului de a face puțin mai bine și de a fi puțin mai buni în fiecare zi”9.
Să venim la Hristos înseamnă mai mult decât doar să ne gândim la El sau să vorbim despre El ori chiar să-L iubim. Înseamnă să-L urmăm. Înseamnă să trăim așa cum ne învață El să trăim. Și, pentru noi, toți, aceasta înseamnă să ne pocăim fără întârziere.
Una dintre fiicele mele a lucrat la Centrul de pregătire a misionarilor. Ea mi-a spus despre un vârstnic căruia îi preda și care i-a mărturisit că nu era sigur că volumul Cartea lui Mormon ar fi adevărat. El s-a rugat și s-a rugat pentru a primi o mărturie spirituală, dar nu a primit niciun răspuns.
Fiica mea s-a rugat pentru a ști ce trebuia să facă pentru a ajuta acel misionar. Impresia pe care a primit-o a fost că scripturile nu au fost date doar pentru ca noi să le citim și să dobândim o mărturie; ele au fost date și pentru a ne învăța să ținem poruncile lui Dumnezeu. Fiica mea a împărtășit misionarului acest gând.
Mai târziu, l-a văzut din nou pe acest misionar arătând mult mai fericit. El i-a spus că primise, în sfârșit, o mărturie că volumul Cartea lui Mormon este adevărat. El știa că acea mărturie venise pentru că el depunea un efort mai mare de a face ce ne învață Cartea lui Mormon.
Fie ca noi să urmăm exemplul lui Petru de a ne întoarce către Salvator în vremurile de restriște! Urmați-L pe Isus Hristos în loc să vă bizuiți pe propria înțelepciune și tărie. Nu contează de cât timp încercați să pășiți pe apă fără El, niciodată nu este prea târziu să vă întindeți mâna către El. Planul funcționează!
Un al treilea principiu pe care-l învăț de la Petru și din experiența pe care el a trăit-o este cel care urmează.
Umiliți-vă înaintea Domnului și El vă va ridica la lucruri mai mari.
Petru a arătat credință, atât mergând pe apă, cât și întinzând mâna către Salvator când a avut nevoie de ajutor. Chiar și așa, Salvatorul a văzut în Petru un potențial mult mai mare. „Puțin credinciosule”, a spus El, „pentru ce te-ai îndoit?”10
Petru ar fi putut să se simtă ofensat de această mustrare. Dar a acceptat-o umil. El a continuat să caute să aibă o credință mai mare în Isus Hristos. Prin multe alte experiențe trăite care clădesc credința – unele dintre ele foarte, foarte grele – Petru a devenit, în cele din urmă, conducătorul puternic asemenea unei stânci care Domnul avea nevoie ca el să fie. El a realizat lucruri mărețe în slujirea Domnului.
Ce lucruri mărețe dorește Domnul să realizați dumneavoastră? În Biserica și împărăția Sa, sunt multe ocazii de a-i ajuta pe alții și de a le sluji așa cum a făcut Salvatorul. El dorește ca dumneavoastră să faceți parte din lucrarea Sa măreață. Planul fericirii nu va deveni niciodată mai real pentru dumneavoastră decât atunci când îi ajutați pe alții să trăiască potrivit acestuia.
În procesul de a-mi clădi credința, următoarele cuvinte ale lui Alma mi-au schimbat viața: „Binecuvântați sunt aceia care se umilesc ei înșiși fără să fie forțați să fie umili”11. Fie ca noi să ne punem, fiind umili, într-o poziție din care Isus să ne poate ridica, să ne poată conduce și să ne poată fructifica din plin capacitățile!12
Depun mărturie că planul fericirii funcționează. A fost creat de Tatăl dumneavoastră Ceresc, care vă iubește. Planul funcționează, deoarece Isus Hristos a biruit păcatul și moartea prin ispășirea Sa. Veniți la El, urmați-L și „imediat marele plan al mântuirii va fi împlinit pentru [dumneavoastră]”13. În numele lui Isus Hristos, amin.