Mosia 26
    Footnotes

    Capitolul 26

    Mulţi membri ai Bisericii sunt conduşi în păcat de către necredincioşi—Lui Alma i se făgăduieşte viaţă veşnică—Cei care se pocăiesc şi se botează câştigă iertare—Membrii păcătoşi ai Bisericii care se pocăiesc şi se spovedesc lui Alma şi Domnului vor fi iertaţi; altfel, ei nu vor face parte dintre oamenii Bisericii. Circa 120–100 î.H.

    1 Acum, s-a întâmplat că erau mulţi din generaţia care se ridica, şi care nu puteau înţelege cuvintele regelui Beniamin, ei fiind copii mici atunci când el a vorbit către poporul său; şi ei nu au crezut în tradiţiile strămoşilor lor.

    2 Ei nu credeau ceea ce fusese spus despre învierea morţilor, nici nu credeau despre venirea lui Hristos.

    3 Şi acum, din cauza necredinţei lor, ei nu puteau aînţelege cuvântul lui Dumnezeu; iar inimile lor erau împietrite.

    4 Şi ei nu voiau să fie botezaţi; şi nici nu voiau să se unească cu Biserica. Şi ei erau un popor separat în ceea ce priveşte credinţa lor; şi au rămas aşa pentru totdeauna, chiar în starea lor acarnală şi păcătoasă; căci ei nu voiau să-L cheme pe Domnul Dumnezeul lor.

    5 Şi acum, în domnia lui Mosia, ei nu erau nici cât jumătate din poporul lui Dumnezeu; dar din cauza aneînţelegerilor dintre fraţi, ei au devenit mai numeroşi.

    6 Căci s-a întâmplat că ei, cu vorbele lor linguşitoare, au înşelat pe mulţi dintre cei care erau în Biserică şi i-au făcut pe aceştia să facă multe păcate; de aceea, a fost potrivit ca cei care au făcut păcate, care erau în Biserică, să fie apedepsiţi de către Biserică.

    7 Şi s-a întâmplat că ei au fost aduşi în faţa preoţilor şi daţi pe mâna preoţilor de către învăţători; iar preoţii i-au adus în faţa lui Alma, care era amarele preot.

    8 Acum, regele Mosia îi dăduse lui Alma autoritate peste Biserică.

    9 Şi s-a întâmplat că Alma nu ştia despre ei; dar erau mulţi martori împotriva lor; da, poporul s-a ridicat şi a depus mărturie despre nedreptatea lor din abundenţă.

    10 Acum, asemenea lucruri nu se mai întâmplaseră înainte în Biserică; de aceea, Alma a fost tulburat în spiritul său şi a făcut ca ei să fie aduşi în faţa regelui.

    11 Şi el a spus către rege: Iată, aici sunt mulţi pe care noi i-am adus în faţa ta, care sunt acuzaţi de către fraţii lor; da, şi ei au fost găsiţi făcând tot felul de nedreptăţi. Şi ei nu se pocăiesc de păcatele lor; de aceea, noi i-am adus în faţa ta pentru ca tu să-i judeci după crimele lor.

    12 Dar regele Mosia a spus către Alma: Iată, eu nu-i judec; de aceea, eu îi adau pe mâna ta ca să fie judecaţi.

    13 Şi acum, spiritul lui Alma iarăşi a fost tulburat; şi el s-a dus şi L-a întrebat pe Domnul, ce trebuia să facă în această problemă, căci se temea să nu facă rău în faţa lui Dumnezeu.

    14 Şi s-a întâmplat că după ce şi-a revărsat întregul suflet lui Dumnezeu, glasul Domnului a venit către el, zicând:

    15 Binecuvântat eşti tu, Alma, şi binecuvântaţi sunt cei care au fost botezaţi în aapele Mormonului. Tu eşti binecuvântat datorită bcredinţei tale deosebit de mari, fie şi numai în cuvintele slujitorului Meu, Abinadi.

    16 Şi binecuvântaţi sunt ei datorită credinţei lor deosebit de mari, fie şi numai în cuvintele pe care tu le-ai vorbit către ei.

    17 Şi binecuvântat eşti tu pentru că ai întemeiat o abiserică în acest popor; iar el va fi întemeiat şi va fi poporul Meu.

    18 Da, binecuvântat este acest popor care vrea să poarte anumele Meu; căci în numele Meu vor fi ei chemaţi; şi ei sunt ai Mei.

    19 Şi pentru că tu M-ai întrebat pe Mine în legătură cu păcătoşii, tu eşti binecuvântat.

    20 Tu eşti slujitorul Meu; iar Eu fac un legământ cu tine ca tu să ai viaţă aveşnică; şi tu Mă vei sluji pe Mine şi vei merge înainte în numele Meu şi vei aduna laolaltă oile Mele.

    21 Iar acela care va auzi glasul Meu va fi aoaia Mea; şi pe el îl veţi primi voi în biserică şi pe el Eu, de asemenea, îl voi primi.

    22 Căci iată, aceasta este Biserica Mea; oricine este abotezat, va fi botezat pentru pocăinţă. Şi cel pe care tu îl primeşti va crede în numele Meu; şi pe el îl voi bierta Eu din plin.

    23 Căci Eu sunt Acela care aiau asupra Mea păcatele lumii; căci Eu sunt Acela care i-am bcreat pe ei; şi Eu sunt Acela care-i dau celui care crede până la sfârşit un loc la dreapta Mea.

    24 Căci iată, în numele Meu sunt ei chemaţi; şi dacă ei Mă acunosc pe Mine, ei vor merge înainte şi vor avea un loc pentru veşnicie la dreapta Mea.

    25 Şi se va întâmpla că atunci când cea de a adoua trâmbiţă va suna, atunci cei care nu m-au bcunoscut pe Mine niciodată vor merge înainte şi vor sta în faţa Mea.

    26 Şi atunci vor şti ei că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, că Eu sunt Mântuitorul lor; dar ei nu vor fi mântuiţi.

    27 Şi apoi Eu le voi mărturisi că Eu niciodată nu i-am acunoscut; şi ei se vor bduce într-un foc cnepieritor, pregătit pentru diavol şi îngerii lui.

    28 De aceea, îţi spun Eu ţie că acela care nu va aauzi glasul Meu, pe acela voi nu trebuie să-l primiţi în Biserica Mea, căci pe el nu-l voi primi Eu în ultima zi.

    29 De aceea, îţi spun Eu ţie, Du-te; şi oricine greşeşte împotriva Mea, să-l ajudeci bdupă păcatele pe care el le-a făptuit; şi dacă el îşi cmărturiseşte păcatele în faţa ta şi a Mea şi se dpocăieşte cu sinceritatea inimii sale, pe acela tu îl vei eierta şi Eu îl voi ierta, de asemenea.

    30 Da, şi după cât de ades se bpocăieşte poporul Meu, tot aşa îi voi ierta Eu greşelile faţă de Mine.

    31 Şi voi, de asemenea, veţi aierta unul altuia greşelile voastre; căci adevărat îţi spun Eu ţie, cel care nu iartă greşelile vecinului său, atunci când acesta spune că se pocăieşte, acela s-a condamnat pe sine.

    32 Acum îţi spun Eu ţie: Du-te; şi cel care nu se pocăieşte de păcatele sale, acela nu va fi numărat printre oamenii Mei; şi aşa va fi de-acum încolo.

    33 Şi s-a întâmplat că atunci când Alma a auzit aceste cuvinte, le-a scris pentru ca să le poată avea şi ca să poată să judece poporul acelei biserici după poruncile lui Dumnezeu.

    34 Şi s-a întâmplat că Alma s-a dus şi i-a judecat pe aceia care fuseseră duşi în nedreptate, după cuvântul Domnului.

    35 Şi aceia care s-au pocăit de păcatele lor şi le-au amărturisit, pe aceia el i-a numărat printre oamenii Bisericii;

    36 Şi cei care nu voiau să-şi spovedească păcatele şi să se pocăiască de nedreptatea lor, aceia nu au fost număraţi printre oamenii bisericii, iar numele lor au fost aşterse.

    37 Şi s-a întâmplat că Alma a condus toate treburile Bisericii; şi ei au început iarăşi să aibă pace şi să prospere foarte mult în treburile Bisericii, păşind cu grijă în faţa lui Dumnezeu, primindu-i pe mulţi şi botezându-i pe mulţi.

    38 Şi acum, toate aceste lucruri le-au făcut Alma şi ajutoarele sale care conduceau Biserica, mergând cu toată sârguinţa, învăţând cuvântul lui Dumnezeu în toate lucrurile, răbdând tot felul de suferinţe, fiind persecutaţi de către toţi cei care nu făceau parte din Biserica lui Dumnezeu.

    39 Şi ei i-au mustrat pe fraţii lor; şi ei, de asemenea, erau amustraţi fiecare dintre ei de către cuvântul lui Dumnezeu, după păcatele sale sau după păcatele pe care le-au făptuit, lor poruncindu-li-se de către Dumnezeu să se broage fără încetare şi să dea cmulţumiri în toate cele.