Conferința generală
Nevoia de o biserică
Conferința Generală, octombrie 2021


Nevoia de o biserică

Scripturile ne învață, în mod clar, despre originea unei biserici și nevoia ca aceasta să fie condusă de Domnul nostru, Isus Hristos și cu autoritatea Sa.

Cu mulți ani în urmă, vârstnicul Mark E. Petersen, membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a început o cuvântare cu următorul exemplu:

„Kenneth și soția sa, Lucille, sunt oameni buni, cinstiți și drepți. Dar, ei nu se duc la biserică și simt că pot fi suficient de buni și fără aceasta. Ei își învață copiii despre cinste și virtute și își spun că aceasta este tot ce ar face biserica pentru ei.

Și, oricum, ei insistă că au nevoie de sfârșiturile lor de săptămână pentru recreere în familie… [și] că faptul de a se duce la biserică chiar le-ar încurca planurile”1.

Astăzi, mesajul meu se adresează acestor oameni atât de buni și de religioși care au încetat să mai vină sau să mai ia parte la adunările bisericilor lor.2 Când spun „biserici”, mă refer la sinagogi, moschei sau alte organizații religioase. Suntem îngrijorați că prezența în toate acestea a scăzut semnificativ, la nivel național.3 Dacă încetăm să ne prețuim bisericile, din orice motiv, ne punem în pericol viața spirituală, iar numărul semnificativ de oameni care se îndepărtează singuri de Dumnezeu reduce binecuvântările Sale asupra națiunilor noastre.

Prezența la biserică și activitatea în cadrul ei ne ajută să devenim oameni mai buni și influențe mai bune în viața altora. La biserică, suntem învățați cum să punem în practică principii religioase. Învățăm unii de la alții. Un exemplu convingător este mult mai puternic decât o predică. Suntem întăriți interacționând cu alții care gândesc la fel. Prin prezența la biserică și participarea la activitățile ei, inimile noastre sunt, așa cum se spune în Biblie, „[unite] în dragoste”4.

I.

Scripturile pe care Dumnezeu le-a dat creștinilor, în Biblie și prin revelațiile din zilele noastre, ne învață clar despre nevoia de o biserică. Ambele arată că Isus Hristos a organizat o biserică și a plănuit ca o biserică să continue lucrarea Sa după El. El a chemat doisprezece apostoli și le-a dat autoritatea și cheile de a o conduce. Biblia ne învață că Hristos este „capul Bisericii”5 și că oficianții ei au fost puși la dispoziție „pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire pentru zidirea trupului lui Hristos”6. Cu siguranță, Biblia este clară în legătură cu originea unei biserici și cu nevoia de ea acum.

Unii spun că prezența la adunările bisericii nu-i ajută. Alții spun: „Nu am învățat nimic astăzi” sau „Nimeni nu a fost prietenos cu mine” ori „Am fost jignit”. Dezamăgirile personale nu trebuie să ne îndepărteze niciodată de doctrina lui Hristos, Cel care ne-a învățat să slujim, nu să ni se slujească.7 În această ordine de idei, un alt membru a descris obiectivul participării sale la adunările Bisericii:

„Cu mulți ani în urmă, mi-am schimbat atitudinea legată de faptul de a mă duce la biserică. Nu mă mai duc la biserică pentru mine, ci pentru a mă gândi la alții. Mi-am propus să salut oamenii care stau singuri, să primesc cu căldură vizitatorii… să mă ofer pentru însărcinări…

Pe scurt, mă duc, în fiecare săptămână, la biserică având intenția de a fi activ, nu pasiv și de a produce o schimbare pozitivă în viața oamenilor”8.

Imagine
primire cu căldură la biserică

Președintele Spencer W. Kimball ne-a învățat că „nu ne ducem la adunările de sabat pentru a fi distrați și nici măcar doar pentru a fi instruiți. Ne ducem pentru a-L preaslăvi pe Domnul. Este o responsabilitate individuală… Dacă adunarea reprezintă un eșec pentru dumneavoastră, atunci dumneavoastră ați eșuat. Nimeni nu poate să preaslăvească în locul dumneavoastră; dumneavoastră trebuie să nădăjduiți în Domnul”9.

Prezența la biserică ne poate deschide inima și sfinți sufletul.

Imagine
adunare a consiliului episcopiei

La biserică, nu slujim singuri sau în funcție de cum alegem sau de când ne convine. De obicei, slujim într-o echipă. În cadrul slujirii, găsim ocazii trimise din cer de a ne ridica deasupra individualismului epocii noastre. Slujirea îndrumată de biserică ne ajută să biruim egoismul personal care ne poate întârzia progresul spiritual.

Există și alte avantaje importante pe care le voi menționa pe scurt. La biserică, interacționăm cu oameni minunați care se străduiesc să-I slujească lui Dumnezeu. Aceasta ne aduce aminte că nu suntem singuri în activitățile noastre religioase. Noi, toți, avem nevoie să interacționăm cu alții, iar interacțiunile din cadrul bisericii sunt unele dintre cele mai bune de care putem avea parte: noi, soțiile noastre și soții noștri, copiii noștri. Fără aceste interacțiuni, îndeosebi între copii și părinți credincioși, studiile indică o greutate sporită pentru părinți să-și crească propriii copii în religia lor.10

II.

Până acum, am vorbit despre biserici la modul general. Acum, vorbesc despre motivele speciale de a fi membru al Bisericii Salvatorului restaurate a lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, de a fi prezent și de a participa la adunările ei.

Imagine
Templul Salt Lake

Noi, desigur, afirmăm că scripturile, din vechime și din zilele noastre, ne învață, în mod clar, despre originea unei biserici și nevoia ca aceasta să fie condusă de Domnul nostru, Isus Hristos și cu autoritatea Sa. Depunem, de asemenea, mărturie că Biserica restaurată a lui Isus Hristos a fost întemeiată pentru a propovădui plenitudinea doctrinei Sale și pentru a oficia cu autoritatea preoției Sale în vederea înfăptuirii rânduielilor necesare intrării în împărăția lui Dumnezeu.11 Membrii care renunță să mai vină la Biserică și se bizuie doar pe spiritualitatea individuală se îndepărtează de următoarele elemente esențiale ale Evangheliei: puterea și binecuvântările preoției, plenitudinea doctrinei restaurate și motivațiile și ocaziile de a pune în practică această doctrină. Ei își pierd ocazia de a se pregăti pentru perpetuarea familiei lor în eternitate.

Un alt mare avantaj reprezentat de Biserica restaurată este că ne ajută să progresăm spiritual. Progresul înseamnă schimbare. În termeni spirituali, aceasta înseamnă să ne pocăim și să căutăm să ne apropiem mai mult de Domnul. În Biserica restaurată, avem doctrina, procedurile și ajutoarele inspirate care ne sprijină să ne pocăim. Scopul lor, inclusiv în cadrul consiliilor privind calitatea de membru, nu este pedepsirea, asemenea sentinței unui proces la tribunal. Consiliile privind calitatea de membru al Bisericii caută, cu dragoste, să ne ajute să fim pregătiți pentru mila iertării făcută posibilă prin ispășirea lui Isus Hristos.

Imagine
cupluri misionare
Imagine
mergând către templu

Spiritualitatea individuală poate rareori să asigure motivația și structura slujirii altruiste asigurată de Biserica restaurată. Exemple minunate în acest sens sunt tinerii, tinerele și membrii mai în vârstă care își lasă deoparte temporar școala sau activitățile de pensionari pentru a accepta chemări în misiune. Ei slujesc, în calitate de misionari, străinilor în locuri necunoscute pe care nu le-au ales. Același lucru este valabil și în cazul membrilor credincioși care participă la slujirea altruistă pe care o numim „munca din templu”. Nicio astfel de slujire nu ar fi posibilă fără Biserica ce o finanțează, o organizează și o îndrumă.

Credința religioasă a membrilor noștri și slujirea în cadrul Bisericii i-a învățat cum să lucreze în acțiuni comune pentru a fi de ajutor unei comunități mai mari. Acest gen de experiență și dezvoltare nu are loc în cadrul individualismului atât de răspândit în practicile societății noastre actuale. Prin organizarea geografică a episcopiilor noastre locale, interacționăm și lucrăm cu persoane pe care, poate, altfel nu le-am alege, persoane care ne învață și ne testează.

Pe lângă faptul de a ne ajuta să dobândim calități spirituale, cum ar fi dragostea, compasiunea, iertarea și răbdarea, acest lucru ne oferă ocaziile de a învăța cum să lucrăm cu persoane din medii și cu preferințe diferite. Acest avantaj i-a ajutat pe mulți dintre membrii noștri, iar multe organizații sunt binecuvântate datorită participării lor. Sfinții din zilele din urmă sunt renumiți pentru capacitatea lor de a conduce și de a se uni în acțiuni comune. Această tradiție a început cu pionerii noștri curajoși care au colonizat regiunea Intermountain West și au început prețioasa noastră tradiție de a coopera în mod altruist pentru binele comun.

Imagine
proiect Helping Hands (Mâini care ajută)

Majoritatea acțiunilor umanitare și caritabile trebuie să fie realizate prin punerea în comun și gestionarea resurselor individuale la scară largă. Biserica restaurată face aceasta prin acțiunile ei umanitare uriașe din întreaga lume. Printre acestea se numără distribuirea de materiale educaționale și provizii medicale, hrănirea celor flămânzi, grija purtată refugiaților, ajutorul oferit pentru inversarea efectelor dependențelor și o mulțime de alte lucruri. Membrii Bisericii noastre sunt renumiți pentru proiectele Helping Hands (Mâini care ajută) în cazul dezastrelor naturale. Calitatea de membru al Bisericii ne permite să participăm la astfel de acțiuni la o scară largă. De asemenea, membrii fac donații de post pentru a ajuta săracii care trăiesc printre ei.

Imagine
luând din împărtășanie

Pe lângă faptul de a simți pace și bucurie prin însoțirea Spiritului, membrii noștri care vin la Biserică se bucură de roadele faptului de a trăi potrivit Evangheliei, cum ar fi binecuvântările trăirii potrivit Cuvântului de înțelepciune și prosperitatea materială și spirituală promise pentru ținerea legii zeciuielii. Noi avem, de asemenea, binecuvântarea de a primi sfaturi de la conducători inspirați.

Mai presus de toate acestea, sunt rânduielile înfăptuite cu autoritatea preoției necesare pentru eternitate, inclusiv împărtășania pe care o primim în fiecare zi de sabat. Rânduiala supremă în Biserica restaurată este legământul nepieritor al căsătoriei, care face posibilă perpetuarea relațiilor glorioase de familie. Președintele Russell M. Nelson a predat acest principiu într-un mod memorabil. Dânsul a spus: „Nu ne putem dori să fim pe calea spre prezența lui Dumnezeu. Trebuie să ne supunem legilor pe care se bazează [acea binecuvântare]”12.

Una dintre aceste legi este să preaslăvim, la biserică, în fiecare zi de sabat.13 Preaslăvirea și punerea în practică de către noi a principiilor eterne ne apropie mai mult de Dumnezeu și ne mărește capacitatea de a iubi. Parley P. Pratt, unul dintre primii apostoli din această dispensație, a descris cum s-a simțit când profetul Joseph Smith a explicat aceste principii: „Am simțit că Dumnezeu este, cu siguranță, Tatăl meu Ceresc; că Isus este fratele meu și că soția de la pieptul meu este o parteneră nemuritoare, eternă: un înger bun care slujește, dat mie pentru alinare și ca o coroană a slavei în vecii vecilor. Pe scurt, putem iubi acum atât cu spiritul, cât și cu înțelegerea”14.

În încheiere, aduc aminte tuturor că noi nu credem că binele poate fi realizat numai printr-o biserică. Independent de vreo biserică, vedem milioane de oameni sprijinind și desfășurând nenumărate lucrări bune. În mod individual, sfinții din zilele din urmă iau parte la multe dintre ele. Vedem aceste lucrări ca fiind o manifestare a adevărului etern conform căruia „Spiritul dă lumină fiecărui om care vine pe lume”15.

În pofida lucrărilor bune care pot fi realizate fără o biserică, plenitudinea doctrinei și rânduielile ei necesare salvării și exaltării sunt puse la dispoziție doar în Biserica restaurată. Mai mult, prezența la Biserică ne oferă tăria și sporirea credinței care rezultă din interacțiunea cu alți credincioși și din faptul de a preaslăvi împreună cu cei care, de asemenea, să străduiesc să rămână pe cărarea legămintelor și să fie ucenici mai buni ai lui Hristos. Mă rog ca noi, toți, să fim neclintiți în aceste experiențe trăite în cadrul Bisericii pe măsură ce căutăm viața eternă, cel mai mare dintre toate darurile lui Dumnezeu, în numele lui Isus Hristos, amin.

Note

  1. Mark E. Petersen, „Eternal Togetherness”, Ensign, nov. 1974, p. 48.

  2. Vedeți D. Todd Christofferson, „De ce Biserica”, Liahona, nov. 2015, p. 108-111.

  3. Vedeți Jeffrey M. Jones, „U.S. Church Membership Falls below Majority for First Time”, Gallup, 29 mart. 2021, news.gallup.com/poll/341963/church-membership-falls-below-majority-first-time.aspx.

  4. Coloseni 2:2.

  5. Vedeți Efeseni 5:23-24.

  6. Efeseni 4:12.

  7. Vedeți Iacov 1:27.

  8. Mark Skousen către Dallin H. Oaks, 15 febr. 2009.

  9. Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball (2006), p. 173-174.

  10. Vedeți Elizabeth Weiss Ozotak, „Social and Cognitive Influences on the Development of Religious Beliefs and Commitment in Adolescence”, Journal for the Scientific Study of Religion, vol. 28, nr. 4 (dec. 1989), p. 448-463.

  11. Vedeți Ioan 3:5.

  12. Russell M. Nelson, „Acum este timpul să vă pregătiți”, Liahona, mai 2005, p. 18.

  13. Vedeți Doctrină și legăminte 59:9.

  14. Autobiography of Parley P. Pratt, redactată de Parley P. Pratt jr. (1938), p. 298.

  15. Doctrină și legăminte 84:46; subliniere adăugată; vedeți, de asemenea, Doctrină și legăminte 58:27-28.