Două mari porunci
Trebuie să încercăm să ținem cele două mari porunci. Pentru a face aceasta, pășim pe o linie fină între lege și dragoste.
Dragile mele surori în Evanghelia lui Isus Hristos, vă salut în calitatea dumneavoastră de apărătoare ale familiei eterne desemnate de Divinitate. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Această Biserică a fost restaurată, astfel încât familii să poată fi întemeiate, pecetluite și exaltate pentru veșnicie”1. Acea învățătură are implicații importante în cazul celor care se identifică drept lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali, numiți adesea LGBT.2 Președintele Nelson ne-a amintit, de asemenea, că nu „trebuie să fim [întotdeauna] de acord unii cu ceilalți pentru a ne iubi”3. Aceste învățături profetice sunt importante pentru discuțiile din cadrul familiei pentru a se răspunde la întrebările copiilor și tinerilor. Am căutat, cu ajutorul rugăciunii, inspirație pentru a vorbi acestui auditoriu, deoarece sunteți afectate în mod special de aceste întrebări, care, direct sau indirect, afectează fiecare familie din cadrul Bisericii.
I.
Încep cu ceea ce Isus a propovăduit că sunt cele două mari porunci.
„«Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău».
Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți»”4.
Aceasta înseamnă că ni s-a poruncit să iubim pe toată lumea, având în vedere că pilda samariteanului spusă de Isus ne învață că toată lumea este aproapele nostru.5 Însă zelul nostru de a ține această a doua poruncă nu trebuie să ne facă s-o uităm pe prima – să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră, cu tot sufletul și cu tot cugetul nostru. Arătăm acea dragoste „[păzind] poruncile [Sale]”6. Dumnezeu ne cere să ne supunem poruncilor Sale, deoarece numai prin acea supunere, inclusiv pocăința, putem să ne întoarcem să trăim în prezența Sa și să devenim perfecți ca El.
În cuvântarea sa recentă adresată tinerilor adulți din cadrul Bisericii, președintele Russell M. Nelson a vorbit despre ceea ce dânsul a numit „legătura puternică dintre dragostea lui Dumnezeu și legile Sale”7. Legile care se aplică cel mai mult în privința aspectelor legate de cei care se identifică singuri ca fiind LGBT sunt legea căsătoriei dată de Dumnezeu și legea castității care o însoțește. Ambele sunt esențiale în planul Tatălui nostru Ceresc pentru salvarea copiilor Săi. Președintele Nelson ne-a învățat: „Legile lui Dumnezeu au complet la bază dragostea Sa infinită față de noi și dorința Sa ca noi să devenim cât mai buni cu putință”8.
Președintele Nelson ne-a învățat: „Multe țări… au legalizat căsătoria între persoane de același sex. În calitate de membri ai Bisericii, respectăm legile țării… inclusiv căsătoria civilă. Cu toate acestea, adevărul este că, la început… căsătoria a fost rânduită de Dumnezeu! Și, chiar și astăzi, este definită de El ca fiind între un bărbat și o femeie. Dumnezeu nu a modificat definiția pe care El a dat-o căsătoriei”.
Președintele Nelson a continuat: „Dumnezeu nu a modificat legea castității dată de El. Cerințele privind intrarea în templu nu s-au modificat”9.
Președintele Nelson ne-a adus tuturor aminte că „însărcinarea noastră ca apostoli este de a nu predica nimic altceva decât adevărul. Această însărcinare nu dă [apostolilor] autoritatea de a modifica legea divină”10. Așadar, dragile mele surori, conducătorii Bisericii trebuie să propovăduiască întotdeauna importanța unică a căsătoriei dintre un bărbat și o femeie și legea castității care-i este asociată.
II.
Lucrarea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este direct asociată cu pregătirea copiilor lui Dumnezeu pentru împărăția celestială și, în mod deosebit, pentru cea mai înaltă glorie a ei, exaltarea sau viața eternă. Acest destin suprem este posibil doar prin căsătoria pentru eternitate.11 Viața eternă include puterile de creare inerente combinării dintre bărbat și femeie12 – ceea ce revelația din zilele noastre descrie ca fiind „[continuarea seminției] în vecii vecilor”13.
În cuvântarea sa adresată tinerilor adulți, președintele Nelson ne-a învățat: „Supunerea față de legile lui Dumnezeu vă va proteja pe măsură ce progresați către exaltarea de la final”14 – și anume să devenim ca Dumnezeu, cu viața exaltată și cu potențialul divin ale Părinților noștri Cerești. Acesta este destinul pe care noi îl dorim tuturor celor pe care-i iubim. Datorită acelei dragoste, nu ne putem lăsa dragostea să înlocuiască poruncile și planul și lucrarea lui Dumnezeu, despre care știm că le va aduce celor pe care-i iubim cea mai mare fericire a lor.
Însă sunt mulți pe care-i iubim, inclusiv unii care au Evanghelia restaurată, care nu cred în sau aleg să nu urmeze poruncile lui Dumnezeu legate de căsătorie și legea castității. Cum rămâne cu ei?
Doctrina lui Dumnezeu ne arată că noi, toți, suntem copiii Săi și că El ne-a creat pentru a avea bucurie.15 Revelațiile din zilele noastre ne învață că Dumnezeu a oferit un plan pentru o viață muritoare în care noi, toți, putem să alegem supunerea de a căuta cele mai mari binecuvântări ale sale sau să facem alegeri care ne duc către una dintre împărățiile mai puțin glorioase.16 Datorită dragostei mari a lui Dumnezeu față de toți copiii Săi, aceste împărății mai puțin glorioase sunt totuși mult mai minunate decât pot înțelege muritorii.17 Ispășirea lui Isus Hristos face toate aceste lucruri posibile, căci El „Îl [slăvește] pe Tatăl și salvează toate lucrările mâinilor Sale”18.
III.
Am vorbit despre prima poruncă, dar cum rămâne cu a doua? Cum ținem porunca de a ne iubi aproapele? Căutăm să-i convingem pe membrii noștri că cei care urmează învățături și practici lesbiene, homosexuale, bisexuale sau transsexuale trebuie tratați cu dragostea pe care Salvatorul nostru ne poruncește s-o arătăm față de aproapele nostru. Astfel, când căsătoria între persoane de același sex a fost declarată legală în Statele Unite, Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece au declarat: „Evanghelia lui Isus Hristos ne învață să iubim toți oamenii și să-i tratăm cu bunătate și politețe – chiar și atunci când nu suntem de acord cu ei. Declarăm că cei care se folosesc de legi sau de decizii judecătorești care autorizează căsătoria între persoane de același sex nu trebuie să fie tratați cu lipsă de respect”19.
Mai mult, trebuie să nu-i persecutăm niciodată pe cei care nu ne împărtășesc crezurile și angajamentele.20 Din nefericire, unii oameni care au parte de astfel de lucruri continuă să se simtă marginalizați și respinși de unii membri și conducători din familiile, episcopiile și țărușii noștri. Noi, toți, trebuie să ne străduim să fim mai buni și mai politicoși.
IV.
Din motive pe care nu le înțelegem, avem provocări diferite în viața noastră muritoare. Dar știm sigur că Dumnezeu ne va ajuta pe fiecare în parte să biruim aceste provocări, dacă noi căutăm, în mod sincer, ajutorul Său. După ce am suferit și ne-am pocăit pentru încălcările legilor despre care am fost învățați, cu toții vom ajunge într-o împărăție de slavă. Judecata finală și supremă va fi a Domnului, care este Singurul care are cunoașterea, înțelepciunea și harul necesare pentru a ne judeca pe fiecare în parte.
Între timp, trebuie să încercăm să ținem cele două mari porunci. Pentru a face aceasta, pășim pe o linie fină între lege și dragoste – ținând poruncile și pășind pe cărarea legămintelor în timp ce ne iubim aproapele de-a lungul cărării. Această pășire necesită ca noi să căutăm inspirație divină despre ce să susținem și căror lucruri să ne opunem, precum și despre cum să iubim și să ascultăm cu respect și să predăm de-a lungul acestui proces. Pășirea noastră ne cere să nu facem compromisuri în legătură cu poruncile, dar să dăm dovadă din plin de înțelegere și dragoste. Pășirea noastră trebuie să fie prudentă în legătură cu copiii care sunt nesiguri în legătură cu orientarea lor sexuală, dar să descurajeze categorisirea prematură, deoarece în cazul multor copii, o astfel de incertitudine se diminuează considerabil odată cu trecerea timpului.21 Pășirea noastră se opune îndepărtării de pe cărarea legămintelor și nu susține pe nimeni care îndepărtează oamenii de Domnul. În tot acest timp, ne aducem aminte că Dumnezeu promite speranță, bucurie supremă și binecuvântări tuturor celor care țin poruncile Sale.
V.
Mamele, tații și noi toți avem responsabilitatea de a propovădui cele două mari porunci. Pentru femeile din Biserică, președintele Spencer W. Kimball a descris acea îndatorire în această profeție măreață: „O mare parte din creșterea care va avea loc în Biserică în ultimele zile se va datora faptului că multe dintre femeile bune din lume… vor fi atrase către Biserică în număr mare. Aceasta se va întâmpla în mod direct proporțional cu măsura în care femeile din Biserică vor fi exemple de neprihănire și exprimare clară și în măsura în care femeile din Biserică vor fi considerate deosebite și diferite… de femeile din lume. Astfel se va întâmpla că femeile model din Biserică vor constitui o forță semnificativă în creșterea numerică și în cea spirituală a Bisericii în ultimele zile”22.
Vorbind despre acea profeție, președintele Russell M. Nelson a spus că „ziua pe care președintele Kimball a prevăzut-o este astăzi. Dumneavoastră sunteți femeile pe care dânsul le-a văzut!”23. Puțin am înțeles noi, cei care am auzit acea profeție în urmă cu 40 de ani, că printre cei pe care femeile din această Biserică îi pot salva vor fi propriii prieteni dragi și membri ai familie care sunt în prezent influențați de prioritățile lumești și de înșelăciuni diavolești. Mă rog și vă binecuvântez ca dumneavoastră să propovăduiți și să acționați astfel încât să îndepliniți acea profeție, în numele lui Isus Hristos, amin.