Să ne ținem promisiunile și legămintele
Vă invit să vă gândiți, dând dovadă de integritate, la promisiunile și la legămintele pe care le faceți cu Domnul și cu alții știind că trebuie să vă țineți de cuvânt.
Dragi frați și surori, acum când ne apropiem de încheierea acestei sesiuni, fie ca noi să păstrăm în inimă mărturia depusă astăzi despre adevărurile Evangheliei lui Isus Hristos! Suntem binecuvântați să petrecem acest timp sacru împreună pentru a fi mai puternici în promisiunea făcută Domnului Isus Hristos că suntem slujitorii Săi și că El este Salvatorul nostru.
Importanța faptului de a face promisiuni și legăminte și de a le ține este profund întipărită în mintea mea. Cât de important este pentru dumneavoastră să vă țineți de cuvânt? Dar să fiți de încredere? Dar să faceți ce spuneți că veți face? Dar să vă străduiți să vă cinstiți legămintele sacre? Dar să fiți integri? Când suntem fideli promisiunilor pe care le facem Domnului și altora, pășim pe cărarea legămintelor înapoi la Tatăl nostru din Cer și simțim dragostea Sa în viața noastră.
Salvatorul nostru Isus Hristos este Exemplul nostru suprem în legătură cu faptul de a face promisiuni și legăminte și de a le ține. El a venit pe pământ promițând să facă voia Tatălui. El a propovăduit principiile Evangheliei prin vorbe și prin fapte. El a ispășit pentru păcatele noastre pentru ca noi să putem trăi din nou. El Și-a onorat fiecare dintre promisiunile Sale.
Se poate spune același lucru despre fiecare dintre noi? Care sunt pericolele dacă trișăm puțin, cedăm puțin sau nu ne ținem întocmai angajamentele luate? Ce se întâmplă dacă nu ne mai ținem legămintele? Vor „[veni alții] la Hristos” datorită exemplului nostru? Vă țineți de cuvânt? Ținerea promisiunilor nu este un obicei; este o caracteristică a faptului de a fi ucenic al lui Isus Hristos.
Mereu conștient de slăbiciunile noastre din viața muritoare, Domnul a promis: „Îndrăzniți și nu vă temeți, pentru că Eu, Domnul, sunt cu voi și am să stau lângă voi”1. Am simțit prezența Sa când am avut nevoie de confirmare, alinare, ori înțelegere sau tărie spirituală mai profundă, m-am umilit profund și sunt recunoscător pentru însoțirea Sa divină.
Domnul a spus: „Fiecare suflet care abandonează păcatele sale, și vine la Mine, și cheamă numele Meu, și se supune glasului Meu, și ține poruncile Mele, va vedea fața Mea și va ști că Eu sunt”2. Aceasta este, probabil, promisiunea Sa supremă.
Am învățat în tinerețe despre importanța faptului de a mă ține de cuvânt. Un exemplu este acela când am stat în poziție de drepți pentru a depune jurământul de cercetaș. Asocierea noastră cu Boy Scouts of America (Cercetașii din America), care se încheie acum, va fi mereu o moștenire importantă pentru mine și pentru această Biserică. Organizației de cercetași, numeroșilor bărbați și femei care au slujit cu sârguință în calitate de conducători ai cercetașilor, mamelor – au un mare merit – și tinerilor băieți care au fost implicați în programul cercetașilor, vă spunem: „Vă mulțumim!”.
Chiar în această sesiune, dragul nostru profet, președintele Russell M. Nelson, precum și vârstnicul Quentin L. Cook au anunțat modificări care ne vor redirecționa atenția asupra tinerilor și ne vor alinia organizațiile la adevărul revelat. Mai mult, duminica trecută, președintele Nelson și președintele M. Russell Ballard au explicat noua acțiune pentru întreaga Biserică, intitulată Copiii și tinerii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Este o inițiativă la nivel mondial concentrată asupra Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos. Membrii Primei Președinții și cei ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli sunt uniți în legătură cu această nouă direcție, iar eu, personal, îmi depun mărturia că Domnul ne-a îndrumat în fiecare pas făcut pe această cale. Sunt entuziasmat pentru copiii și tinerii Bisericii, ca ei să aibă parte de această concentrare integrată asupra lor, atât acasă, cât și la Biserică – prin intermediul învățării Evangheliei, slujirii și activităților, precum și al dezvoltării personale.
Tema tinerilor pentru anul următor, anul 2020, este despre promisiunea bine cunoscută a lui Nefi: „Mă [duc și fac]”. El a scris: „Și s-a întâmplat că eu, Nefi, i-am spus tatălui meu: Mă voi duce și voi face lucrurile pe care Domnul le-a poruncit, căci eu știu că Domnul nu dă porunci copiilor oamenilor fără să pregătească o cale pentru ei, ca ei să îndeplinească lucrurile pe care El le-a poruncit”3. Deși a fost făcută cu mult timp în urmă, noi, cei din Biserică, ținem acea promisiune în zilele noastre.
Să „[ne ducem și să facem]” înseamnă să ne ridicăm deasupra căilor lumii, să primim revelație personală și să acționăm potrivit ei, să trăim neprihănit având speranță și credință în viitor, să facem și să ținem legăminte de a-L urma pe Isus Hristos și, astfel, să avem mai multă dragoste față de El, Salvatorul lumii.
Legământul este o promisiune între noi și Domnul. În calitate de membri ai Bisericii, facem legământ la botez să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos și să trăim așa cum a trăit El. Asemenea celor botezați în apele lui Mormon, facem legământ să devenim poporul Său, „să [ne purtăm] greutățile unul altuia, pentru ca ele să fie ușoare… să [jelim] împreună cu cei care jelesc… să-i [mângâiem] pe aceia care au nevoie să fie mângâiați și să [fim] martorii lui Dumnezeu în toate timpurile și în toate lucrurile și în toate locurile”4. Felul în care ne slujim unul altuia în Biserică indică devotamentul nostru de a onora tocmai aceste promisiuni.
Când luăm din împărtășanie, reînnoim acel legământ de a lua asupra noastră numele Său și facem promisiuni suplimentare pentru a o face mai bine. Gândurile și faptele noastre zilnice, mari și mici, indică devotamentul nostru față de El. În schimb, promisiunea Lui sacră este: „Dacă voi vă veți aduce aminte întotdeauna de Mine, atunci voi veți avea Spiritul Meu cu voi”5.
Întrebarea mea de astăzi este: Ne ținem promisiunile și legămintele sau sunt ele, uneori, angajamente pe care ni le-am luat în mod nesincer și fără seriozitate rezultând astfel încălcarea lor cu ușurință? Când îi spunem cuiva „Mă voi ruga pentru tine”, chiar facem acest lucru? Când promitem „Voi veni să ajut”, chiar vom face acest lucru? Când ne luăm angajamentul să plătim o datorie, chiar facem acest lucru? Când ne ridicăm mâna pentru a susține un membru într-o nouă chemare, ceea ce înseamnă să-l sprijinim, chiar facem acest lucru?
Într-o seară, când eram tânăr, mama a stat cu mine pe capul patului ei și mi-a vorbit, într-un mod foarte serios, despre importanța faptului de a trăi potrivit Cuvântului de înțelepciune. „Cunosc, din cele trăite de alții în urmă cu mulți ani”, a spus ea, „pierderea spiritualității și sensibilității rezultate ca urmare a nesupunerii față de Cuvântul de înțelepciune”. M-a privit în ochi și am simțit cum cuvintele ei mi-au pătruns în inimă: „Promite-mi, Ronnie, astăzi [ea îmi spunea Ronnie], că vei trăi mereu potrivit Cuvântului de înțelepciune”. I-am făcut, în mod solemn, acea promisiune și am ținut-o în toți acești ani.
Acel angajament pe care mi l-am luat m-a ajutat în tinerețea mea și, în anii ulteriori, când eram în cercuri de afaceri unde alcoolul era consumat fără restricții. Eu luasem înainte hotărârea de a urma legile lui Dumnezeu și întotdeauna am știut ce aveam de făcut. Domnul a spus: „Eu, Domnul, sunt obligat când faceți ceea ce spun Eu; dar, când nu faceți ceea ce spun, nu aveți promisiuni”6. Ce le spune El celor care se supun Cuvântului de înțelepciune? Că vom avea parte de promisiunea legată de sănătate, tărie, înțelepciune, cunoaștere, precum și îngeri care să ne protejeze.7
În urmă cu mai mulți ani, sora Rasband și cu mine eram la Templul Salt Lake pentru pecetluirea uneia dintre fiicele noastre. În timp ce noi stăteam în afara templului cu o fiică mai mică, ea nefiind suficient de mare pentru a participa la ceremonie, am vorbit despre importanța faptului de a fi pecetluit în templul sfânt al lui Dumnezeu. Așa cum mama mă învățase cu mulți ani în urmă, noi i-am spus fiicei noastre: „Dorim ca tu să fii pecetluită în siguranță în templu și dorim ca tu să ne promiți că, atunci când îți vei găsi partenerul etern, vei stabili cu el o dată la care să fiți pecetluiți în templu”. Ea și-a dat cuvântul.
De atunci, ea a spus că discuția noastră și promisiunea ei au protejat-o și i-au adus aminte „ce este cel mai important”. Mai târziu, ea a făcut legăminte sacre în timp ce era pecetluită în templu cu soțul ei.
Președintele Nelson ne-a învățat: „Sporim puterea Salvatorului în viața noastră când facem legăminte sacre și le ținem cu exactitate. Legămintele noastre ne leagă cu El și ne oferă putere divină”8.
Când ținem promisiunile pe care ni le facem unul altuia este mult mai probabil să ținem promisiunile pe care I le facem Domnului. Aduceți-vă aminte cuvintele Domnului: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”9.
Cugetați cu mine asupra unor exemple de promisiuni din scripturi. Amon și fiii lui Mosia din Cartea lui Mormon și-au luat angajamentul „să predice cuvântul lui Dumnezeu”10. Când Amon a fost prins de lamaniți, a fost dus înaintea regelui lamanit Lamoni. El și-a luat angajamentul înaintea regelui: „Voi fi slujitorul tău”11. Când au venit cei care furau oile regelui, Amon le-a retezat brațele. Atât de uimit a fost regele, încât a ascultat mesajul despre Evanghelie prezentat de Amon și s-a convertit.
Rut, din Vechiul Testament, i-a promis soacrei ei: „Încotro vei merge tu voi merge și eu”12. Ea s-a ținut de cuvânt. Bunul samaritean, dintr-o pildă din Noul Testament, i-a promis hangiului, dacă avea grijă de rănile călătorului rănit: „Orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere”13. Zoram, din Cartea lui Mormon, a promis să se ducă în pustiu cu Nefi și frații săi. Nefi a spus: „Când Zoram s-a legat cu jurământ în fața noastră, temerile noastre au încetat”14.
Dar promisiunea din vechime „[făcută] strămoșilor” așa cum este descrisă în scripturi și conform căreia „inimile copiilor se vor întoarce către strămoșii lor”15? În viața premuritoare, când am ales planul lui Dumnezeu, am promis să ajutăm la adunarea lui Israel de ambele părți ale vălului. „Am intrat într-un parteneriat cu Domnul”, a explicat vârstnicul John A. Widtsoe în urmă cu mulți ani. „Îndeplinirea planului a devenit atunci nu doar lucrarea Tatălui și a Salvatorului, ci și a noastră.”16
„[Adunarea] este cel mai important lucru care se petrece pe pământ astăzi”, a spus președintele Nelson în timp ce a călătorit prin lume. „Când vorbim despre adunare, noi afirmăm, pur și simplu, acest adevăr fundamental: Fiecare dintre copiii Tatălui nostru Ceresc, de ambele părți ale vălului, merită să audă mesajul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos.”17
În calitate de apostol al Domnului Isus Hristos, închei cu o invitație și o promisiune. Mai întâi, invitația. Vă invit să vă gândiți, dând dovadă de integritate, la promisiunile și la legămintele pe care le faceți cu Domnul și cu alții știind că trebuie să vă țineți de cuvânt. Apoi, vă promit că, dacă veți face acest lucru, Domnul vă va accepta cuvintele și vă va sfinți faptele pe măsură ce vă străduiți, cu sârguință neîncetată, să vă clădiți viața, familia și să clădiți Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. El va fi alături de dumneavoastră, dragii mei frați și dragile mele surori, iar dumneavoastră veți putea, cu încredere, să așteptați cu nerăbdare să fiți „primiți în cer pentru ca să [puteți] locui cu Dumnezeu într-o stare de fericire fără de sfârșit… căci Domnul Dumnezeu [a spus aceasta]”18.
Promit aceasta și depun mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.