2010-2019
Sfințenia și planul fericirii
Note de subsol

Hide Footnotes

Temă

Sfințenia și planul fericirii

Pentru a avea mai multă fericirea, trebuie să aveți mai multă sfințenie.

Dragi frați și surori, m-am rugat să am puterea să vă ajut în încercarea dumneavoastră personală de a găsi fericire. Unii ar putea simți că sunt deja suficient de fericiți, dar, cu siguranță, nimeni nu va respinge oferta de a avea parte de mai multă fericire. Oricine ar fi entuziasmat să accepte o ofertă garantată de fericire de durată.

Aceasta este ceea ce i-au oferit Tatăl Ceresc, fiul Său Preaiubit – Isus Hristos – și Duhul Sfânt fiecărui copil de spirit al Tatălui Ceresc care trăiește, care va trăi și care a trăit vreodată în această lume. Acea ofertă este numită uneori planul fericirii. A fost numită astfel de profetul Alma când l-a învățat pe fiul său, care era învăluit de nefericirea cauzată de păcat. Alma știa că ticăloșia nu putea fi niciodată fericire pentru fiul său – sau pentru oricare copil al Tatălui Ceresc.1

El l-a învățat pe fiul său că singura cale spre fericire este aceea de a progresa în sfințenie. El a declarat clar că putem avea parte de mai multă sfințenie prin curățirea și desăvârșirea posibile prin ispășirea lui Isus Hristos.2 Doar prin credința în Isus Hristos, pocăința continuă și ținerea legămintelor putem avea fericirea de durata pe care toți ne-o dorim cu sinceritate s-o avem și s-o păstrăm.

Astăzi, mă rog să vă ajut să înțelegeți că, pentru a avea mai multă fericirea, trebuie să aveți mai multă sfințenie, astfel încât să puteți acționa potrivit acestei credințe. Apoi, voi împărtăși ce știu despre ce putem face pentru a merita acest dar de a deveni și mai sfinți.

Scripturile ne învață că, printre alte lucruri, putem fi sfințiți sau deveni mai sfinți când ne exercităm credința în Hristos3, ne dovedim supunerea4, ne pocăim5, facem sacrificii pentru El6, primim rânduieli sacre și ținem legămintele făcute cu El7. Pentru a merita darul sfințeniei, trebuie să avem umilință8, blândețe9 și răbdare10.

Când eram în Templul Salt Lake, am avut o experiență în care mi-am dorit să am mai multă sfințenie. Înainte să intru în templu prima oară, mi s-au spus foarte puține lucruri referitor la ce avea să se întâmple. Văzusem pe clădire cuvintele: „Sfințenie Domnului” și „Casa Domnului”. Eram foarte nerăbdător. Totuși, mă întrebam dacă sunt pregătit să intru.

Mama și tatăl meu mergeau înaintea mea în drum spre intrarea în templu. Ni s-a cerut să ne arătăm recomandările pentru a dovedi demnitatea noastră.

Părinții mei îl cunoșteau pe bărbatul de la pupitrul pentru recomandări. Așa că au rămas o clipă pentru a vorbi cu el. Eu am mers mai departe, într-o zonă mare în care totul era de un alb strălucitor. M-am uitat la tavan care era atât de înalt, încât părea să fie cerul. În acel moment, am simțit clar că am mai fost acolo înainte.

Dar, atunci, am auzit un glas foarte blând – care nu era al meu. Acestea sunt cuvintele șoptite cu blândețe: „Nu ai mai fost niciodată aici. Îți aduci aminte de un moment de dinainte de a te naște. Erai într-un loc sacru ca acesta. Ai simțit că Salvatorul era pe punctul de a veni în locul în care te aflai. Și erai fericit pentru că erai nerăbdător să-L vezi”.

Acea experiență în Templul Salt Lake a durat doar o clipă. Dar amintirea acesteia încă îmi mai aduce pace, bucurie și fericire plină de liniște.

Am învățat multe lecții în acea zi. Una a fost aceea că Duhul Sfânt vorbește cu un glas liniștit și slab. Îl pot auzi când am pace spirituală în inimă. El aduce un sentiment de fericire și asigurare că devin mai sfânt. Și acest lucru aduce întotdeauna fericirea pe care am simțit-o în acele prime momente într-un templu al lui Dumnezeu.

Ați observat în viața dumneavoastră și în viețile altora miracolele fericirii datorate faptului de a deveni mai sfinți, de a deveni mai asemănători Salvatorului. În ultimele săptămâni, am fost la patul unor persoane care puteau înfrunta moartea cu credință deplină în Salvator și cu înfățișarea plină de fericire.

Unul dintre aceste persoane a fost un bărbat înconjurat de familia lui. El și soția sa vorbeau în liniște în timp ce eu și fiul meu am intrat. Îi cunoșteam de mulți ani. Am văzut cum ispășirea lui Isus Hristos a fost pusă în practică în viața lor și în viața membrilor familiei lor.

Ei au ales împreună să renunțe la intervențiile medicale menite să-i prelungească viața. Am avut un sentiment de liniște în timp ce ne vorbea. El a zâmbit în timp ce și-a exprimat recunoștința pentru Evanghelie și efectele ei purificatoare asupra lui și a familiei lui, pe care o iubea. A vorbit despre anii fericiți în care a slujit în templu. La solicitarea acestui bărbat, fiul meu i-a uns capul cu ulei consacrat. Eu am pecetluit ungerea. În timp ce făceam acest lucru, am simțit clar să îi spun că avea să Îl vadă, curând, pe Salvatorul său, față în față.

I-am promis că avea să simtă fericire, dragoste și aprobarea Salvatorului. El a zâmbit cu căldură în timp ce plecam. Ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat au fost: „Spune-i lui Kathy că o iubesc”. De-a lungul multor ani, soția mea, Kathleen, a încurajat generații întregi din familia lui să accepte invitația Salvatorului de a veni la El, să facă și să țină legăminte sacre și, astfel, să fie demne de fericirea care vine ca urmare a sfințeniei mai mari.

El a murit câteva ore mai târziu. La câteva săptămâni după moartea sa, văduva sa ne-a adus mie și soției mele un dar. Ea a zâmbit în timp ce am vorbit. A spus cu căldură: „Mă așteptam să mă simt tristă și singură. Mă simt atât de fericită! Credeți că acest lucru este bun?”.

Știind cât de mult își iubise soțul și că amândoi ajunseseră să-L cunoască pe Domnul și să-L iubească și să-I slujească, i-am spus că sentimentele de fericire erau un dar promis pentru că, prin slujirea ei plină de credință, ea fusese făcută mai sfântă. Sfințenia ei o făcuse demnă de acea fericire.

Unii dintre cei care ascultă astăzi se pot întreba: „De ce nu simt pacea și fericirea promise celor care sunt credincioși? Am fost credincios în fața unor mari adversități, dar nu simt fericire”.

Chiar și profetul Joseph Smith a avut această încercare. El s-a rugat pentru alinare când era închis într-o închisoare în Liberty, Missouri. El fusese credincios Domnului. El progresase în sfințenie. Totuși, simțea că nu îi era permis să fie fericit.

Domnul l-a învățat o lecție despre răbdare de care toți vom avea nevoie la un moment dat, și poate pentru perioade lungi, în timpul încercărilor din viața muritoare. Iată mesajul Domnului către acest profet credincios, care suferea:

„Și dacă vei fi aruncat în groapă sau în mâinile criminalilor și vei fi condamnat la moarte; dacă vei fi aruncat în adâncuri; dacă valurile agitate conspiră împotriva ta; dacă vânturile violente devin dușmanii tăi; dacă cerurile se întunecă și toate elementele se unesc pentru a ascunde calea; și, mai mult, chiar dacă fălcile iadului își vor deschide larg gura după tine, să știi, fiul Meu, că toate aceste lucruri îți vor da experiență și vor fi pentru binele tău.

Fiul Omului a coborât sub toate acestea. Ești tu mai mare decât El?

De aceea, menține-te pe calea ta și preoția va rămâne cu tine; pentru că limitele lor sunt fixate, ei nu pot trece. Zilele tale sunt cunoscute și anii tăi nu vor fi numărați mai puțini; de aceea, nu te teme de ceea ce poate face omul, pentru că Dumnezeu va fi cu tine în vecii vecilor”11.

Aceasta este aceeași lecție plină de învățăminte pe care Domnul i-a dat-o lui Iov, care a plătit un preț mare pentru a permite ispășirii să-l facă mai sfânt. Știm că Iov era sfânt din scurta prezentare pe care o avem despre el: „Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău”12.

Apoi, Iov și-a pierdut averea, familia și chiar sănătatea. Poate vă amintiți că Iov s-a îndoit că mai marea sa sfințenie, dobândită prin confruntarea cu o mai mare adversitate, îl făcuse să fie demn de o fericire mai mare. Lui Iov i se părea că sfințenia îi adusese multă nefericire.

Totuși, Domnul i-a dat lui Iov aceeași lecție pe care i-a dat-o lui Joseph Smith, pentru a-l corecta. El i-a permis lui Iov să vadă cu ochi spirituali situația sfâșietor de tristă în care se afla. El a spus:

„Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți.

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.

Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?

Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,

atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie, și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”13.

Apoi, după ce Iov s-a pocăit pentru că a spus că Dumnezeu este nedrept, lui Iov i-a fost permis să vadă încercările sale într-un mod mai bun și mai sfânt. El se pocăise.

„Iov a răspuns Domnului, și a zis:

«Știu că Tu poți totul, și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale». –

«Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?» – «Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni, care sunt mai pe sus de mine și pe care nu le pricep.» –

«Ascultă-Mă, și voi vorbi; te voi întreba, și Mă vei învăța.» –

«Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.

De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă».”14

După ce Iov s-a pocăit și, astfel, a devenit mai sfânt, Domnul l-a binecuvântat cu mai mult decât pierduse. Dar poate că cea mai mare binecuvântare pentru Iov a fost aceea de a progresa în sfințenie prin intermediul adversității și pocăinței. El a fost demn să aibă parte de mai multă fericire în zilele care i-au rămas de trăit.

Nu vom primi mai multă sfințenie doar cerând-o. Aceasta va veni când vom face ce este necesar ca Dumnezeu să ne schimbe.

Președintele Russell M. Nelson ne-a oferit un sfat, pe care eu îl consider cel mai bun, despre cum să mergem pe cărarea legămintelor pentru a fi mai sfinți. Dânsul ne-a arătat calea când ne-a îndrumat:

„Simțiți puterea care întărește a pocăinței zilnice – a faptului de a face puțin mai bine și de a fi puțini mai buni în fiecare zi.

Când alegem să ne pocăim, alegem să ne schimbăm! Îi permitem Salvatorului să ne transforme în cea mai bună versiune a noastră. Alegem să progresăm spiritual și să avem parte de bucurie – bucuria mântuirii în El. Când alegem să ne pocăim, alegem să devenim mai asemănători lui Isus Hristos!”.

Președintele Nelson a continuat oferindu-ne această încurajare în acțiunile noastre de a deveni mai sfinți: „Domnul nu Se așteaptă la perfecțiune din partea noastră în acest moment… Dar Se așteaptă să devenim din ce în ce mai puri. Pocăința zilnică este calea către puritate”15.

Președintele Dallin H. Oaks, într-o cuvântare adresată la începutul slujirii sale în calitate de apostol, m-a ajutat, de asemenea, să văd mai clar cum putem deveni mai sfinți și cum putem ști că ne îndreptăm în acea direcție. Dânsul a spus: „Cum devenim spirituali? Cum obținem acel nivel de sfințenie care să ne permită să avem însoțirea constantă a Duhului Sfânt? Cum să vedem și să evaluăm lucrurile acestei lumi din perspectiva eternității?”16.

Răspunsul președintelui Oaks începe menționând o credință mai mare în Isus Hristos în calitate de Salvator iubitor al nostru. Acest lucru ne conduce spre a căuta iertare în fiecare zi și a ne aminti de El în fiecare zi, ținând poruncile Sale. Acea credință mai mare în Isus Hristos apare pe măsură ce ne ospătăm zilnic din cuvintele Sale.

Imnul „Mai multă sfințenie” sugerează o modalitate de a ne ruga cu scopul de a deveni mai sfinți. Autorul sugerează, cu înțelepciune, că sfințenia pe care o căutăm este un dar de la un Dumnezeu iubitor, oferit de-a lungul timpului, după ce facem tot ce putem. Vă amintiți ultima strofă:

Mai multă putere

Și spirit divin.

Mai multă dorință

La Tine să vin.

Mai sfânt, mai demn fi-voi

De-mpărăție.

Mai binecuvântat,

Să-Ți semăn ție.17

Oricare ar fi circumstanțele noastre personale, oriunde ne-am afla pe cărarea legămintelor care duce spre casă, fie ca rugăciunile noastre pentru a deveni mai sfinți să fie ascultate. Știu că, pe măsură ce rugămintea ne este împlinită, vom fi mai fericiți. Este posibil să se întâmple treptat, dar se va întâmpla. Am această asigurare de la un Tată Ceresc iubitor și de la Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos.

Depun mărturie că Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu și că președintele Russell M. Nelson este profetul nostru în viață astăzi. Dumnezeu Tatăl trăiește și ne iubește. El dorește să ne întoarcem acasă la El în familii. Salvatorul nostru iubitor ne invită să-L urmăm în călătoria noastră acolo. Ei au pregătit calea. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.