Cărți și lecții
Capitolul 42: Adunarea casei lui Israel

Capitolul 42

Adunarea casei lui Israel

Imagine
The Old Testament prophet Israel (Jacob) with his sons gathered around him. One of the sons (Joseph) is kneeling before his father. Israel has his hand on the son's head as he prepares to give him a priesthood blessing.

Casa lui Israel reprezintă poporul de legământ al lui Dumnezeu

  • Ce responsabilităţi are poporul de legământ al lui Dumnezeu faţă de naţiunile lumii?

Iacov a fost un mare profet care a trăit cu sute de ani înainte de Hristos. Deoarece Iacov a fost credincios, Domnul i-a dat numele special de Israel, care înseamnă „unul care triumfă cu Dumnezeu” sau „fie ca Dumnezeu să triumfe” (Bible Dictionary, „Israel”, p. 708). Iacov a avut doisprezece fii. Aceşti fii şi familiile lor au devenit cunoscuţi ca fiind cele douăsprezece triburi ale lui Israel sau israeliţii (vezi Genesa 49:28).

Iacov a fost nepotul lui Avraam. Domnul a făcut un legământ nepieritor cu Avraam, care a fost reînnoit cu Isaac şi cu Iacov şi copiii lui (vezi capitolul 15 din această carte; vezi, de asemenea, ilustraţia din acest capitol care-l prezintă pe Iacov binecuvântându-şi fii). Dumnezeu a promis că israeliţii vor fi poporul Său de legământ atât timp cât ei se vor supune poruncilor Sale (vezi Deuteronom 28:9–10). Ei vor fi o binecuvântare pentru toate naţiunile lumii, pentru că le vor duce Evanghelia şi preoţia (vezi Avraam 2:9–11). Astfel, ei îşi vor respecta legământul făcut cu Domnul şi El Îşi va respecta legământul pe care L-a făcut cu ei.

Casa lui Israel a fost împrăştiată

Profeţii Domnului i-a avertizat necontenit pe cei din casa lui Israel despre ceea ce se va întâmpla dacă ei vor fi ticăloşi. Moise a profeţit: „Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă” (Deuteronom 28:64).

În pofida acestei avertizări, israeliţii au încălcat în mod constant poruncile lui Dumnezeu. Ei s-au luptat între ei şi s-au despărţit în două împărăţii: împărăţia de Nord, denumită împărăţia lui Israel şi împărăţia de Sud, denumită împărăţia lui Iuda. Zece dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel au trăit în împărăţia de Nord. În timpul unui război, ei au fost învinşi de duşmanii lor şi duşi în sclavie. Mai târziu, unii dintre ei au fugit în ţările din nord şi au rămas pierduţi pentru restul lumii.

După aproximativ 100 de ani de la înfrângerea împărăţiei de Nord, împărăţia de Sud a fost cucerită. Capitala, oraşul Ierusalim, a fost distrusă în anul 586 î.H. şi mulţi membri din cele două triburi ale lui Israel, care rămăseseră, au fost luaţi captivi. Mai târziu, unii dintre membrii acestor triburi s-au întors şi au reclădit Ierusalimul. Chiar înainte ca Ierusalimul să fie distrus, Lehi şi familia lui, care erau membri ai casei lui Israel, au părăsit oraşul şi s-au stabilit pe meleagurile americane.

După perioada în care Hristos a fost pe pământ, Ierusalimul a fost din nou distrus, de data aceasta de soldaţii romani. Iudeii au fost împrăştiaţi în cam toată lumea. Astăzi, israeliţii se găsesc în toate ţările din lume. Mulţi dintre aceşti oameni nu ştiu că ei sunt descendenţii vechii case a lui Israel.

  • Ce beneficii au copiii lui Dumnezeu pentru că poporul Său de legământ a fost împrăştiat în întreaga lume?

Casa lui Israel trebuie să se adune

  • De ce doreşte Domnul ca poporul Său să se adune?

  • Cum se va aduna casa lui Israel?

Domnul a promis că poporul Său de legământ se va aduna într-o zi: „Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările, în care le-am izgonit” (Ieremia 23:3).

Dumnezeu Îşi adună copiii prin intermediul muncii misionare. Când oamenii dobândesc o cunoaştere despre Isus Hristos, când primesc rânduielile salvării şi ţin legămintele care le însoţesc, ei devin „copiii legământului” (3 Nefi 20:26). El are motive importante pentru care îi adună pe copiii Săi. El îi adună pentru ca ei să poată cunoaşte învăţăturile Evangheliei şi să se poată pregăti pentru a-L întâlni pe Salvator atunci când El va veni din nou. El îi adună pentru ca ei să construiască temple şi să înfăptuiască rânduieli sacre pentru strămoşii care au murit fără să aibă această ocazie. El îi adună pentru ca ei să se poată întări unul pe altul şi să fie uniţi în Evanghelie, găsind protecţie împotriva influenţelor necurate ale lumii. El îi adună, de asemenea, pentru ca ei să se poată pregăti să împărtăşească altora Evanghelia.

Puterea şi autoritatea de a conduce lucrarea de adunare a casei lui Israel i-a fost dată lui Joseph Smith de către profetul Moise, care a apărut în anul 1836 în Templul din Kirtland (vezi D&L 110:11). De atunci, fiecare profet a deţinut cheile pentru adunarea casei lui Israel, iar această adunare este o parte importantă a lucrării Bisericii. Poporul de legământ este acum strâns pe măsură ce acceptă Evanghelia restaurată şi slujesc Dumnezeului lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov (vezi Deuteronom 30:1–5).

Israeliţii trebuie să fie adunaţi mai întâi din punct de vedere spiritual şi după aceea din punct de vedere fizic. Ei sunt adunaţi din punct de vedere spiritual atunci când se alătură Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi atunci când fac şi ţin legăminte sacre. Această adunare spirituală a început în timpul profetului Joseph Smith şi continuă astăzi în întreaga lume. Convertiţii la Biserică sunt israeliţi fie prin legături de sânge, fie prin adopţie. Ei aparţin familiei lui Avraam şi a lui Iacov (vezi Avraam 2:9–11; Galateni 3:26–29).

Preşedintele Joseph Fielding Smith a spus: „Sunt multe naţiuni reprezentate în… Biserică… Ele au venit deoarece Spiritul Domnului S-a revărsat asupra lor… Primind spiritul adunării, ei au părăsit totul de dragul Evangheliei” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954–1956], 3:256; italice în original).

Adunarea Israelului din punct de vedere fizic înseamnă că poporul de legământ va fi „[adunat] acasă, în ţările moştenirii [lui], şi se [va] stabili în toate ţările făgăduite [lui]” (2 Nefi 9:2). Tribul lui Efraim şi cel al lui Manase se vor aduna pe meleagurile americane. Tribul lui Iuda se va întoarce în oraşul Ierusalim şi în zona înconjurătoare. Cele zece triburi pierdute îşi vor primi de la tribul lui Efraim binecuvântările promise (vezi D&L 133:26–34).

La început, când Biserica a fost stabilită, sfinţii au fost instruiţi să se adune în Ohio, după care în Missouri şi, apoi, în Valea Salt Lake. Cu toate acestea, astăzi, profeţii moderni ne-au învăţat că membrii Bisericii trebuie să clădească împărăţia lui Dumnezeu în propriile lor ţări. Vârstnicul Russell M. Nelson a spus: „Alegerea de a veni la Hristos nu depinde de locul în care trăieşti; depinde de angajamentul individual. Oamenii pot fi «aduşi la cunoaşterea Domnului» [3 Nefi 20:13] fără a-şi părăsi ţara. Este adevărat că, în zilele de la începuturile Bisericii, convertirea însemna deseori şi emigrarea. Dar acum, adunarea are loc în fiecare naţiune… Locul de adunare al sfinţilor brazilieni este Brazilia; locul de adunare al sfinţilor nigerieni este Nigeria; locul de adunare al sfinţilor coreeni este Coreea şi aşa mai departe. Sion înseamnă «cei care au inima pură» [D&L 97:21]. Sionul este oriunde se află sfinţi neprihăniţi” (în Conference Report, octombrie 2006, p. 85 sau Ensign, noiembrie 2006, p. 81).

Adunarea fizică a Israelului nu va fi completă până la a Doua Venire a Salvatorului şi va continua în Mileniu (vezi Joseph Smith — Matei 1:37). Atunci, promisiunea Domnului va fi împlinită.

„Iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!».

Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!». Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor” (Ieremia 16:14–15).

  • În ce feluri aţi fost adunat din punct de vedere spiritual ca unul dintre oamenii de legământ ai Domnului?

  • În ce moduri aţi participat la adunarea altora?

Scripturi suplimentare