Cărți și lecții
Capitolul 23: Împărtăşania

Capitolul 23

Împărtăşania

Imagine
Jesus Christ depicted preparing the sacrament for the Last Supper.

Hristos a introdus împărtăşania

  • Ce ne învaţă simbolurile împărtăşaniei despre ispăşirea lui Isus Hristos?

Salvatorul nostru doreşte ca noi să ne aducem aminte de marele Său sacrificiu ispăşitor şi să ţinem poruncile Sale. Pentru a ne ajuta să facem aceasta, El ne-a poruncit să ne întâlnim deseori şi să luăm din împărtăşanie.

Împărtăşania este o rânduială sfântă a preoţiei, care ne ajută să ne amintim de ispăşirea Salvatorului. În timpul împărtăşaniei, noi luăm din pâine şi din apă. Facem aceasta în amintirea trupului şi a sângelui Său, pe care El le-a oferit ca sacrificiu pentru noi. Când luăm din împărtăşanie, noi reînnoim legămintele sacre făcute cu Tatăl nostru Ceresc.

Cu puţin timp înainte de răstignirea Sa, Isus i-a strâns pe apostoli în jurul Său, într-o odaie de sus. El ştia că, în scurt timp, avea să moară pe cruce. Aceasta avea să fie ultima ocazie, înainte de moartea Sa, în care avea să se întâlnească cu aceşti oameni pe care îi iubea. El a dorit ca apostolii să-şi aducă întotdeauna aminte de El, pentru ca ei să fie puternici şi credincioşi.

Pentru a-i ajuta să-şi aducă aminte, El a introdus rânduiala împărtăşaniei. El a rupt pâinea în bucăţi şi a binecuvântat-o. Apoi a spus: „Luaţi, mâncaţi, aceasta este în amintirea trupului Meu pe care Îl dau ca răscumpărare pentru voi” (Traducerea lui Joseph Smith, Matei 26:22). Apoi, El a luat un pahar de vin, l-a binecuvântat, a dat apostolilor Săi să bea şi a spus: „Aceasta este în amintirea sângelui Meu … , care este vărsat pentru toţi aceia care vor crede în numele Meu, pentru iertarea păcatelor lor” (Traducerea lui Joseph Smith, Matei 26:24; vezi, de asemenea, Matei 26:26–28; Marcu 14:22–24; Luca 22:15–20).

După învierea Sa, Salvatorul a venit pe meleagurile americane şi i-a învăţat pe nefiţi aceeaşi rânduială (vezi 3 Nefi 18:1–11; 20:1–9). După ce Biserica a fost restaurată în zilele din urmă, Isus a poruncit din nou oamenilor din Biserica Sa să ia din împărtăşanie în amintirea Sa, spunând: „Este necesar ca membrii Bisericii să se întâlnească împreună, deseori, pentru împărtăşanie cu pâine şi vin în amintirea Domnului Isus” (D&L 20:75).

Cum este administrată împărtăşania?

Scripturile explică modul exact în care trebuie administrată împărtăşania. Membrii Bisericii se întâlnesc în fiecare zi de sabat pentru a-L preaslăvi pe Domnul şi pentru a lua din împărtăşanie (vezi D&L 20:75). Împărtăşania este administrată de către cei care deţin autoritatea necesară a preoţiei. Un preot sau un deţinător al Preoţiei lui Melhisedec rupe pâinea în bucăţi, îngenunchează şi o binecuvântează (vezi D&L 20:76). Un diacon sau un alt deţinător al preoţiei dă apoi congregaţiei pâinea de împărtăşanie. Apoi, preotul sau deţinătorul Preoţiei lui Melhisedec binecuvântează apa, iar aceasta este dată, de asemenea, membrilor. Isus le-a dat discipolilor Săi vin când a introdus rânduiala împărtăşaniei. Totuşi, într-o revelaţie din zilele din urmă, El a spus că nu contează ceea ce mâncăm sau bem în timpul împărtăşaniei, atâta vreme cât noi ne aducem aminte de El (vezi D&L 27:2–3). Astăzi, sfinţii din zilele din urmă beau apă în loc de vin.

Isus a revelat cuvintele exacte pentru ambele rugăciuni de împărtăşanie. Noi trebuie să ascultăm cu atenţie aceste frumoase rugăciuni şi să încercăm să înţelegem ceea ce promitem noi şi ceea ce ni se promite. Iată rugăciunea care este oferită pentru a binecuvânta pâinea:

„O Dumnezeule, Tată Veşnic, noi Te rugăm, în numele Fiului Tău, Isus Hristos, să binecuvântezi şi să sfinţeşti această pâine pentru sufletele tuturor acelora care se împărtăşesc din ea, pentru ca ei să mănânce în amintirea trupului Fiului Tău şi să-Ţi mărturisească Ţie, o Dumnezeule, Tată Veşnic, că ei doresc cu adevărat să ia asupra lor numele Fiului Tău, şi să-şi amintească totdeauna de El şi să ţină poruncile pe care El le-a dat lor, pentru ca ei să poată avea totdeauna Spiritul Său cu ei. Amin” (D&L 20:77).

Iată rugăciunea care este oferită pentru a binecuvânta apa:

„O Dumnezeule, Tată Veşnic, noi Te rugăm, în numele Fiului Tău, Isus Hristos, să binecuvântezi şi să sfinţeşti acest vin [această apă] pentru sufletele tuturor acelora care beau din el [ea], pentru ca ei să facă aceasta în amintirea sângelui Fiului Tău, care a fost vărsat pentru ei; ca ei să-Ţi mărturisească Ţie, o Dumnezeule, Tată Veşnic, că ei îşi amintesc totdeauna de El, pentru ca ei să poată avea Spiritul Său cu ei. Amin” (D&L 20:79).

Rânduiala împărtăşaniei este îndeplinită foarte simplu şi cu multă evlavie.

  • Recapitulaţi cu atenţie rugăciunile de împărtăşanie. Gândiţi-vă la înţelesul fiecărei expresii.

Legămintele pe care le reînnoim în timpul împărtăşaniei

  • Ce legăminte reînnoim în timpul împărtăşaniei? Ce binecuvântări ne promite Domnul pe măsură ce respectăm aceste legăminte?

De fiecare dată când luăm din împărtăşanie, noi reînnoim legămintele făcute cu Domnul. Un legământ este o promisiune sacră între Domnul şi copiii Săi. Legămintele pe care le facem sunt menţionate clar în rugăciunile de împărtăşanie. Este important să ştim care sunt aceste legăminte şi ce înseamnă ele.

Noi facem legământul că suntem dornici să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos. Prin aceasta, noi arătăm că dorim să fim identificaţi cu El şi cu Biserica Sa. Noi ne angajăm să-I slujim Lui şi semenilor noştri. Noi promitem că nu vom aduce ruşine sau reproşuri acestui nume.

Noi facem legământ să ne aducem aminte întotdeauna de Isus Hristos. Toate gândurile, sentimentele şi faptele noastre vor fi influenţate de El şi de misiunea Sa.

Noi promitem să ţinem poruncile Sale.

Noi luăm asupra noastră aceste obligaţii atunci când suntem botezaţi (vezi D&L 20:37; Mosia 18:6–10). De aceea, atunci când luăm din împărtăşanie, noi reînnoim legămintele pe care le-am făcut atunci când am fost botezaţi. Isus ne-a oferit modelul pentru felul în care trebuie să luăm din împărtăşanie (vezi 3 Nefi 18:1–12) şi a spus că, atunci când urmăm acest model, pocăindu-ne de păcatele noastre şi crezând în numele Său, noi vom dobândi iertarea păcatelor noastre (vezi Traducerea lui Joseph Smith, Matei 26:24).

Domnul promite că, dacă vom ţine legămintele noastre, noi vom avea întotdeauna Spiritul Său cu noi. O persoană care este îndrumată de Spirit va avea cunoaşterea, credinţa, puterea şi neprihănirea de a dobândi viaţa veşnică.

  • Ce putem face pentru a ne aminti aceste promisiuni pe parcursul săptămânii?

Atitudinea noastră atunci când luăm din împărtăşanie

  • Cum ne putem pregăti pentru a lua din împărtăşanie? La ce ne putem gândi în timpul împărtăşaniei pentru a ne ajuta să ne amintim de ispăşirea Salvatorului?

Înainte de a lua din împărtăşanie, noi trebuie să ne pregătim spiritual. Domnul subliniază că nimeni nu trebuie să ia din împărtăşanie dacă nu este demn. Aceasta înseamnă că noi trebuie să ne pocăim de păcatele noastre înainte de a lua din împărtăşanie. Scripturile spun: „Dacă cineva a păcătuit, să nu ia din împărtăşanie până nu s-a pocăit” (D&L 46:4). Domnul i-a învăţat pe cei doisprezece ucenici nefiţi ai Săi: „Voi să nu lăsaţi pe nimeni a se împărtăşi cu ştiinţă din trupul Meu şi din sângele Meu fiind nedemn, atunci când voi le veţi sluji pe acestea; căci acela care nevrednic va mânca şi va bea din trupul şi din sângele Meu, acela va mânca şi va bea osânda sufletului său” (3 Nefi 18:28–29).

În timpul împărtăşaniei noi trebuie să alungăm din minţile noastre toate gândurile lumeşti. Noi trebuie să fim evlavioşi şi pioşi. Noi trebuie să ne gândim la ispăşirea Salvatorului nostru şi să fim recunoscători pentru ea. Trebuie să ne examinăm vieţile şi să căutăm căi pentru a ne îmbunătăţi. De asemenea, trebuie să reînnoim hotărârea noastră de a ţine poruncile.

Nu trebuie să fim perfecţi înainte de a lua din împărtăşanie, dar trebuie să avem spiritul pocăinţei în inimile noastre. Atitudinea cu care luăm din împărtăşanie influenţează experienţa pe care o trăim în timpul ei. Dacă luăm din împărtăşanie cu inima pură, noi primim binecuvântările promise de Domnul.

  • De ce credeţi ca luarea din împărtăşanie fiind demni ne măreşte tăria spirituală?

Scripturi suplimentare