Un model mai sfânt de slujire
Vârstnicul Patrick Kearon
din Președinția celor Șaptezeci
Cuvântare din cadrul unei adunări de devoțiune pentru tineri adulți din întreaga lume, intitulată „A Hallmark of the Lord’s True and Living Church”, organizată la Universitatea Brigham Young-Idaho, la data de 6 mai 2018.
Fie ca noi să-L urmăm pe Hristosul cel Viu cu mai multă dorință, într-un mod tot mai concret, pe măsură ce ne străduim să devenim ucenicii Săi adevărați printr-o slujire asemenea celei pe care ar face-o El.
Ilustrații de Kelley McMorris
Când aveam vârsta de 15 sau 16 ani, eram foarte cufundat în propriile gânduri și, la fel ca mulți dintre noi când suntem adolescenți, eram neliniștit, nesigur și vulnerabil. Mă simțeam pierdut, stângaci și ciudat. Faptul că părinții mei trăiau departe, în Arabia Saudită, în timp ce eu eram la o școală cu internat aflată într-o zonă izolată de pe coasta Angliei nu m-a ajutat. În ceea ce privește școala, prin comparație, școala Hogwarts cu Snape ar fi părut mai primitoare.
Vremea rea nu era neobișnuită de-a lungul acelei coaste însă, într-o iarnă, o furtună deosebit de puternică a lovit Marea Irlandeză cu vânturi ce suflau cu o forță de uragan. Aproximativ 5.000 de case au fost inundate, mâncarea era pe terminate și oamenii au rămas izolați, fără electricitate sau orice fel de mijloace de încălzire și iluminare în casele lor.
Când apele au început să se retragă, am fost trimiși de conducerea școlii pentru a ajuta la curățenie. Am fost uimit să trăiesc un astfel de dezastru natural de aproape. Era apă și noroi peste tot. Cei ai căror case fuseseră inundate erau palizi și trași la față. Nu dormiseră de zile întregi. Colegii mei și cu mine am trecut la treabă, mutând diferite bunuri pline de apă la etajele superioare și scoțând covoarele distruse.
Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost sentimentul de unitate care s-a dezvoltat. Era pur și simplu un sentiment minunat de bunătate împărtășit de oameni uniți într-o cauză demnă, în circumstanțe grele. Ulterior, am reflectat la faptul că, în timp ce eram implicat în acest mare efort de ajutorare a aproapelui, nu am mai avut parte de toate acele sentimente de nesiguranță care, de obicei, îmi ocupau o mare parte din gânduri în adolescență.
Descoperirea faptului că a-i ajuta pe alții era antidotul la starea mea depresivă, egocentrică ar fi trebuit să fie o experiență transformatoare. Însă nu a fost așa, deoarece această descoperire nu a pătruns suficient de adânc în sufletul meu și nu am reflectat cu mai multă atenție la ceea ce se întâmplase. Acea înțelegere am dobândit-o mai târziu.
Invitație la slujire
Fotografie cu mamă și fiică, de Linda Jean Purnell
M-am gândit la acest lucru în timpul Conferinței Generale din aprilie 2018, când am auzit chemarea repetată de a sluji așa cum slujește Salvatorul – și de a face acest lucru din dragoste, ca semn al recunoașterii faptului că suntem, toți, copii ai Tatălui nostru Ceresc.
Vom sluji nu pentru că se ține evidența și se măsoară slujirea noastră, ci pentru că îl iubim pe Tatăl nostru din Cer și suntem motivați de un scop mai înalt și mai nobil – de a-i ajuta pe prietenii noștri să găsească acea cale către El și să rămână pe aceasta. Ne iubim și slujim aproapele așa cum ar face Isus dacă ar fi în locul nostru, străduindu-ne cu adevărat să ușurăm poverile oamenilor și să le îmbunătățim viața. Acesta este modul în care, noi, atât cel care oferă cât și cel care primește, putem avea parte de bucurie și împlinire trainică, pe măsură ce împărtășim roadele cunoașterii și sentimentului valorii noastre infinite și faptul că Dumnezeu are o dragoste veșnică pentru fiecare dintre noi.
„O caracteristică a Bisericii adevărate și vii a Domnului va fi mereu efortul organizat și îndrumat de a sluji fiecărui copil în parte al lui Dumnezeu și familiei sale”, a spus președintele Russell M. Nelson. „Deoarece este Biserica Sa, noi, în calitate de slujitori ai Săi, vom sluji fiecăruia în mod individual, la fel cum a făcut El. Vom sluji în numele Său, cu puterea și autoritatea Sa și cu dragostea Sa blândă”1.
Știu că dacă vom răspunde la această chemare de a sluji, vom putea să ne gândim și la alții și nu doar la noi înșine, să avem parte de mai multă credință, încredere și fericire și să depășim egocentrismul nostru și aceste sentimente de goliciune și deprimare care îl însoțesc.
Slujirea ne transformă
Frumusețea acestui fel de slujire constă în faptul că îi ajută pe alții, însă, de asemenea, ne transformă eliberându-ne de grijile, temerile, anxietățile și îndoielile noastre. La început, a-i sluji pe alții poate să ne distragă pur și simplu atenția de la problemele noastre, însă acest lucru se transformă repede în ceva mult mai remarcabil și mai frumos. Începem să simțim lumină și pace, aproape fără să ne dăm seama de acest lucru. Suntem calmați, îmbrățișați și alinați. Și recunoaștem o bucurie de care nu puteam avea parte în niciun alt mod.
Președintele Spencer W. Kimball (1895–1985) a explicat: „Viața abundentă descrisă în scripturi este reprezentată de suma spirituală la care ajungem prin sporirea slujirii noastre față de alții și investirea talentelor noastre în slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor”. El a adăugat: „Noi devenim mai puternici când le slujim altora – într-adevăr, este mai ușor să ne «găsim» pe noi înșine, deoarece este mult mai mult din noi de găsit!”2.
O chemare adresată de Învățător
Hristos și pescarii, de J. Kirk Richards
Când Salvatorul i-a chemat pe Petru, Andrei, Iacov și Ioan să-L urmeze, aceștia și-au schimbat imediat direcția și lucrurile asupra cărora își concentrau atenția: „Îndată, ei au lăsat mrejele și au mers după El” (Matei 4:20).
Dar, după ce Salvatorul fusese luat de la ei în cel mai crud mod posibil, ei s-au întors la pescuit, la ceea ce simțeau că știu să facă. O dată, Salvatorul înviat a venit la ei când aceștia pescuiau fără a avea succes.
„El le-a zis: «Aruncați mreaja în partea dreaptă a corăbiei, și veți găsi». Au aruncat-o deci, și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor” (Ioan 21:6).
Aceasta a fost nu numai o demonstrație că El nu-și pierduse din puterea Sa ci, de asemenea, o dovadă puternică a faptului că ei se uitau în direcția greșită și se concentrau pe ceva greșit. În timp ce mâncau pește împreună pe mal, Salvatorul l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă acesta Îl iubește. De fiecare dată, având un sentiment de neliniște tot mai puternic, Petru a răspuns că Îl iubea. După fiecare dintre răspunsurile lui Petru, Isus i-a cerut lui Petru să-i hrănească oile. (Vedeți Ioan 21:15-17.)
De ce l-a întrebat Salvatorul pe Petru de trei ori dacă Îl iubește? Petru mai fusese chemat să-L urmeze pe Isus și răspunsese imediat, renunțând la pescuit. Dar când Isus a fost luat de la ei, Petru a fost mâhnit, era pierdut. S-a întors la singurul lucru pe care simțea că știa să-l facă – să pescuiască. Isus dorea ca Petru să-L asculte acum cu adevărat și să înțeleagă, de această dată, importanța invitației. El avea nevoie ca Petru să înțeleagă ce înseamnă să fii un ucenic al Hristosului înviat, acum când El nu avea să mai fie alături de ei în mod fizic.
Ce dorea Domnul de la Petru? El dorea ca Petru să hrănească oile Sale, mielușeii Săi. Aceasta era lucrarea care trebuia să fie făcută. Petru a recunoscut această chemare blândă și directă a Învățătorului său și, apostolul senior a răspuns în mod curajos oferindu-și restul vieții sale pentru a face această slujire la care fusese chemat.
Începeți cu o rugăciune
Avem un alt apostol senior pe pământ, astăzi. Președintele Nelson ne invită pe dumneavoastră și pe mine să hrănim oile lui Isus. Având în vedere toate lucrurile din jurul nostru care ne distrag și atât de multe lucruri mai puțin importante care ne solicită atenția, încercarea cu care ne confruntăm este să răspundem la această invitație și să acționăm – să facem ceva cu adevărat, să facem o schimbare cu adevărat și să trăim într-un mod diferit.
Întrebarea dumneavoastră poate fi acum: „De unde să încep?”.
Începeți cu o rugăciune. Președintele Nelson ne-a chemat pe toți să „[ne dezvoltăm] actuala capacitate spirituală de a primi revelație personală”3. Întrebați-L pe Tatăl dumneavoastră din Cer ce puteți să faceți și pentru cine. Răspundeți la orice impresie pe care o primiți, oricât de nesemnificativă pare a fi. Acționați potrivit cu aceasta. Orice faptă bună ne face să privim în exterior și aduce propriile binecuvântări. Ar putea fi un mesaj text amabil, neașteptat, adresat cuiva. Poate oferiți o floare, niște prăjituri sau un cuvânt bun. Poate curățați o grădină sau o curte, spălați niște rufe, spălați o mașină, tăiați iarba, curățați zăpada sau doar ascultați.
Așa cum a spus sora Jean B. Bingham, președinta generală a Societății de Alinare: „Uneori ne gândim că trebuie să facem ceva măreț și eroic pentru a «fi luat în considerare» ca slujire față de aproapele nostru. Totuși, faptele simple de slujire pot avea efecte profunde asupra altora – și asupra noastră”4.
Puteți să ezitați să faceți primul pas, fiind convinși că nu aveți timp sau că nu puteți, cu adevărat, să schimbați ceva, dar veți fi uimiți de impactul pe care îl are chiar și un lucru mic. Președintele Nelson ne-a prezentat un model mai măreț și mai plin de sfințenie de a sluji. Când acționăm potrivit acestuia, vom descoperi cât de împliniți, eliberați și calmi ne simțim și cum putem să aducem schimbare și să fim un sprijin în viața altora.
Uneori, după ce îndeplinim o astfel de misiune, ne putem simți ispitiți să spunem: „Ei bine, am făcut-o. Să mai slujească și altcineva. Am nevoie de o pauză”. Însă, de la slujirea adevărată nu se ia pauză. Este un mod de viață. Putem lua pauză de la activitățile noastre obișnuite și concedii pentru a ne odihni și reface, însă nu putem lua pauză de la responsabilitatea noastră, asumată prin legământ, de a ne iubi unul pe altul așa cum ne-a iubit El și de a hrăni oile Sale.
Slujirea Bisericii mondiale
Fotografie cu doctor și pacient îmbrățișându-se, de Wendy Gibbs Keeler
Sunt atât de mândru că fac parte dintr-o Biserică în care se slujește. Doar în anul 2017, membrii noștri au oferit peste șapte milioane de ore de muncă voluntară pentru a crește, culege și distribui hrană pentru cei săraci și nevoiași. Biserica a asigurat apă potabilă pentru jumătate de milion de oameni și scaune rulante pentru 49.000 de oameni din 41 de țări. Voluntarii au oferit ochelari și servicii oftalmologice și au instruit 97.000 de îngrijitori pentru cei cu probleme legate de vedere în 40 de țări. Treizeci și trei de mii de îngrijitori au fost instruiți privind problemele noilor mame și ale nou-născuților în 38 de țări. Fără să menționăm programul „Mâini care ajută”, prin care, în ultimii ani, sute de mii dintre oamenii noștri au prestat milioane de ore de muncă voluntară. Membrii Bisericii lui Isus Hristos sar în ajutorul celor afectați de dezastre mici și mari și, de asemenea, ajută la îmbunătățirea cartierelor și comunităților din care fac parte.
Inițiativa Bisericii numită JustServe prinde contur și este un loc foarte bun de unde puteți afla dacă există ocazii de a sluji în apropiere de zona în care locuiți. Această inițiativă are deja peste 350.000 de voluntari înregistrați, care au oferit milioane de ore de muncă voluntară în comunitățile lor locale.5
Aceasta este o Biserică a acțiunii. Aceasta este ceea ce facem. Aceasta este ceea ce faceți. Faceți ca acest lucru să fie o trăsătură care vă definește.
Trei feluri de slujire
Doresc să subliniez trei feluri mari de slujire la care putem lua cu toții parte.
1. Slujirea la care suntem desemnați sau la care suntem invitați să participăm în cadrul responsabilității pe care o avem în Biserică. Ne vom strădui să facem o slujire care să fie prețuită, nu măsurată, în cadrul căreia să ne gândim, să ne rugăm și să îi ajutăm pe cei care ne-au fost desemnați pentru a-i avea în grijă.
2. Slujirea pe care alegem să o facem din proprie inițiativă. Este o continuare a primului fel de slujire și se va face simțită în toate acțiunile și interacțiunile noastre zilnice pe măsură ce căutăm să uităm de noi înșine și privim în exterior către alții. Nu există nicio însărcinare oficială, dar suntem motivați de dorința de a-L urma pe Hristos, începând prin a fi mai buni și mai atenți cu cei din jurul nostru.
3. Slujirea publică. Dacă este potrivit, implicați-vă în politică având ca scop slujirea și sprijinirea persoanelor și comunităților. Evitați divizările politice care au devenit atât de antagonice, de neplăcute și de distructive la nivel de comunități, țări și continente. Alăturați-vă altor politicieni care găsesc cauze comune pentru a aduce vindecare celor loviți de necazuri în zona lor de jurisdicție și mai departe. Puteți să fiți o voce a echilibrului și a rațiunii, militând pentru corectitudine în toate colțurile societății. Este din ce în ce mai multă nevoie să contribuiți cu energia dumneavoastră la aceste feluri de angajamente civice demne.
Ne putem schimba lumea
Când citim știrile, putem simți că lumea are standarde diferite de ale noastre. Dacă fiecare dintre noi acționează în moduri mari și mici în fiecare zi, putem să schimbăm lumea noastră și pe cea a celor din jurul nostru. Pe măsură ce slujiți aproapelui și, împreună, slujiți în cadrul comunității dumneavoastră, vă veți face prieteni care vă împărtășesc dorința de a ajuta. Aceste legături vor deveni prietenii puternice, construind punți între culturi și credințe.
Dacă veți răspunde la invitația de a sluji așa cum o face Isus, veți fi transformați devenind din ce în ce mai altruiști. Veți descoperi bucuria care vine ca rezultat al slujirii în modul Salvatorului, lăsând în urmă anxietățile și incertitudinile dumneavoastră și depresia care vine ca urmare a faptului că vă observați imperfecțiunile.
Poate că un nume sau o cauză v-a venit în minte în timp ce ați ascultat. Probabil aceasta este o invitație din partea Spiritului și poate este vorba despre una pe care ați mai primit-o. Ajutați, concentrați-vă asupra nevoilor altora și înălțați spiritual. Alegeți să răspundeți la această invitație și rugați-vă astăzi pentru a ști ce puteți să faceți. Când veți vedea și simți binecuvântările pe care le veți primi dumneavoastră și cei cărora le slujiți, veți dori să faceți din această slujire un model zilnic.
Cel mai nobil și bun demers al nostru este acela de a împărtăși lumina, speranța, bucuria și scopul Evangheliei lui Isus Hristos tuturor copiilor lui Dumnezeu și de a-i ajuta să găsească drumul spre casă. Să-i ajutăm și să le slujim sunt manifestări ale Evangheliei în acțiune. Pe măsură ce facem din aceasta un mod de viață, vom descoperi că este o împlinire unică și este modul în care putem să găsim pacea și bucuria de care poate că nu am avut parte.
Salvatorul a trăit astfel și acesta este motivul pentru care a trăit – să vă ofere dumneavoastră și mie leacul perfect și cea mai bună vindecare prin darul măreț și infinit al ispășirii Sale. Fie ca noi să-L urmăm pe Hristosul cel Viu cu mai multă dorință, într-un mod tot mai concret, pe măsură ce ne străduim să devenim ucenicii Săi adevărați printr-o slujire asemenea celei pe care ar face-o El.