De ce nu m-a avertizat Dumnezeu?
Lark Montgomery
Texas, S.U.A.
Ilustrație de Tim Zeltner
Soțul meu și cu mine locuiam în campusul Institutului Tehnic al Statului Texas când copiii noștri mai mari aveau patru și doi ani. Era prima noastră experiență în ținutul colinelor din Texas și îmi plăcea foarte mult! În fiecare primăvară, centrul Texasului este plin de flori. În grădini, păduri, pe câmpuri, pe marginea drumurilor, oriunde mă uitam erau tot mai multe flori de văzut.
Îmi duceam copiii la plimbare cu căruciorul aproape în fiecare zi. Găseam locuri noi de explorat și îi lăsam pe copii să culeagă cât de multe flori sălbatice doreau. Ne terminam plimbarea într-un cartier în care majoritatea caselor aveau grădini cu flori bine îngrijite.
Într-o zi, am ajuns după un colț și am descoperit o mulțime de hârtii risipite pe suprafața uneia dintre grădinile cu flori. Vântul a împrăștiat repede hârtiile prin toată curtea. M-am hotărât să adun gunoiul înainte să se împrăștie mai departe. Am adunat cu mâna multe pagini și le-am îndesat în geanta pentru scutece.
Când m-am uitat în jos, mi-am dat seama că țineam pagini pline de pornografie. Consternată, le-am cerut copiilor mei să stea în cărucior în timp ce am adunat repede restul paginilor. M-am supărat pentru că aruncasem o privire la acele lucruri pe care nu doream să le văd niciodată. În inima mea, am început să mă plâng: „De ce nu m-a avertizat Dumnezeu să mă întorc acasă pe alt drum?”.
Apoi, am auzit zgomotul inconfundabil al frânelor unui autobuz pentru elevi. Cam o duzină de copii au coborât din autobuz. Toți au trecut peste curtea care fusese plină cu pornografie numai cu câteva clipe înainte.
În acel moment, întreaga mea perspectivă s-a schimbat. Știam acum de ce nu fusesem avertizată să merg pe alt drum. Am fost recunoscătoare pentru că am fost acolo să adun acele pagini, astfel încât copiii să poată fi scutiți de a vedea imaginile dăunătoare. În timp ce mă întorceam acasă, m-am gândit: „Și dacă autobuzul pentru elevi ar fi venit mai târziu? Dacă nu aș fi descoperit niciodată de ce am trăit acea experiență? Cât timp aș fi fost supărată pe Dumnezeu?”.
Din acea zi, ocazia pe care Domnul mi-a oferit-o de a vedea „de ce” am trăit acea experiență m-a ajutat să mă încred în înțelepciunea Sa și în scopurile Sale care sunt mai mari decât ale mele.
Uneori, voi ști de ce s-a întâmplat ceva; alteori nu voi ști. Dar, indiferent cum ar fi, știu că trebuie să am credința că Domnul are un scop mai mare pe care nu-l pot vedea întotdeauna.