Căile spre adevărata fericire
Vârstnicul Ulisses Soares
din Preşedinţia celor Şaptezeci
Cuvântare din cadrul unei festivități de deschidere, intitulată „Căi pentru fericire”, rostită în data de 8 iunie 2017 la Universitatea Brigham Young, Hawaii.
Mă rog ca fiecare dintre noi să aleagă să-L iubească pe Domnul și să-I urmeze căile spre fericire.
Mai mult decât orice altceva, Tatăl Ceresc dorește ca noi să avem parte de fericire adevărată și de durată.
„Fericirea noastră este scopul tuturor binecuvântărilor pe care El ni le oferă – învățăturile Evangheliei, poruncile, rânduielile preoției, relațiile de familie, profeții, templele, frumusețile creației și chiar posibilitatea de a avea parte de adversitate… El L-a trimis pe Fiul Său Preaiubit să împlinească ispășirea, pentru ca noi să fim fericiți în această viață și să primim o plenitudine a bucuriei în eternități”.1
Oamenii de pretutindeni caută ceva. În felul lor, ceea ce caută cu adevărat este fericirea. Ca și în cazul adevărului, totuși, mulți nu găsesc fericirea pentru că ei „nu știu unde [să o] găsească” (D&L 123:12).
Pentru că nu știu unde să găsească fericirea adevărată și de durată, ei o caută în lucruri care, de fapt, aduc doar plăcere temporară – cumpără lucruri, caută onoarea și lauda lumii prin comportament inadecvat sau concentrându-se pe frumusețea și atractivitatea fizică.
Plăcerea este deseori confundată cu fericirea. Se pare că oamenii, cu cât caută mai mult plăcerea temporară, cu atât devin mai puțin fericiți. De obicei, plăcerea durează doar o perioadă scurtă.
Președintele David O. McKay (1873-1970) a spus: „Poți obține acea plăcere trecătoare, da, dar nu găsești bucurie, nu găsești fericire. Fericirea se găsește numai pe acea cale des umblată, așa îngustă cum este, deși dreaptă, care duce la viața eternă”.2
Din păcate, pentru mulți, fericirea este un lucru greu de realizat. Oamenii de știință știu că, „mai mult decât a fi o stare de spirit pozitivă, fericirea este o stare de bunăstare care cuprinde trăirea unei vieți bune – adică având o înțelegere a ceea ce este important și o satisfacție profundă”3.
Cercetările arată că fericirea nu este rezultatul unei treceri de la o experiență la alta. În schimb, obținerea fericirii implică de obicei un efort susținut pe termen lung pentru ceva mai important în viață. Fericirea este determinată de obiceiuri, comportamente și modele de gândire pe care le putem controla în mod direct prin acțiuni intenționate. O mare parte din fericirea noastră este, de fapt, „sub control personal”.4
Să luăm în considerare importanța unora dintre căile fericirii găsite în scripturi și propovăduite de profeții și apostolii din zilele noastre. Luarea deciziilor corecte cu fermitate și credință ne va ajuta să ne bucurăm de fericire în călătoria ce va urma.
Virtutea
Prima dintre aceste căi este virtutea, care este un model de gândire și comportament bazat pe standarde morale înalte. Aceasta cuprinde castitatea și puritatea morală, care te califică să intri în templele sfinte ale Domnului. Oamenii virtuoși posedă o demnitate liniștită și o forță interioară. Ei sunt încrezători pentru că sunt vrednici să-L primească pe Duhul Sfânt și să fie îndrumați de El. Virtutea începe în inimă și minte și reprezintă adunarea a mii de decizii și acțiuni mici în fiecare zi.
„Virtutea să înfrumusețeze, fără încetare, gândurile tale; atunci încrederea ta va crește puternic în prezența lui Dumnezeu; și doctrina preoției va cădea deasupra sufletului tău ca roua din cer.
Duhul Sfânt va fi tovarășul tău permanent și sceptrul tău un sceptru neschimbat al dreptății și al adevărului; și stăpânirea ta va fi o stăpânire nepieritoare și, fără mijloace de constrângere, va curge spre tine în vecii vecilor” (D&L 121:45-46).
Președintele Thomas S. Monson (1927–2018) ne-a învățat: „Nu există o prietenie mai valoroasă decât propria dumneavoastră conștiință curată, decât propria curățenie morală – și ce sentiment glorios este să știi că stai în locul desemnat pentru tine, curat și cu convingerea că ești demn să faci aceasta”.5
Integritatea
O a doua cale a fericirii este integritatea. Vârstnicul Richard G. Scott (1928-2015), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:
„Recunoașteți că fericirea de durată vine din ceea ce sunteți, nu din ceea ce aveți.
Adevărata bucurie vine din caracterul neprihănit, care este construit dintr-un model de decizii corecte luate în mod constant… Deciziile dumneavoastră drepte hotărăsc cine sunteți și ce este important pentru dumneavoastră. Ele fac ca lucrurile corecte să fie mai ușor de realizat. Pentru fericirea de acum și de pe parcursul vieții dumneavoastră, ascultați cu stăruință de Domnul”.6
În timp ce studiem scripturile, aflăm că promisiunile făcute de Domnul pentru noi încurajează viața neprihănită. Aceste promisiuni ne hrănesc sufletele, aducându-ne speranță, încurajându-ne să nu renunțăm chiar și în fața provocărilor noastre zilnice de a trăi într-o lume a valorilor etice și morale tot mai scăzute. De aceea, trebuie să ne asigurăm că gândurile, cuvintele și acțiunile noastre ne conduc pe drumul spre Tatăl nostru Ceresc.
Credința
O a treia cale către fericire este credința. Este fundamental să înțelegem că Dumnezeu ne binecuvântează în acord cu credința noastră, care este sursa trăirii cu un scop divin și perspectivă eternă. Credința este un principiu practic care inspiră sârguință. Ea este manifestată în atitudinea noastră pozitivă și în dorința de a face, de bunăvoie, tot ceea ce ne cer Tatăl Ceresc și Isus Hristos. Este ceea ce ne face să îngenunchem și să-I cerem Domnului, cu ardoare, să ne îndrume și ne încurajează să ne ridicăm și să acționăm cu încredere pentru a îndeplini lucruri care sunt în armonie cu voința Sa.
Pe măsură ce mergeți înainte în călătoria dumneavoastră, veți fi încercați pentru a vedea dacă veți face tot ce vă poruncește Domnul Dumnezeul vostru (vezi Avraam 3:25). Acest lucru face parte din experiența din viața muritoare. Va fi nevoie să înaintați cu o credință fermă în Hristos, fiind conduși de Spirit și având încredere că Dumnezeu vă va asigura cele necesare.
Amintiți-vă că nu trebuie să vă clătinați în credința dumneavoastră – chiar și în momente foarte dificile. Dacă sunteți neclintiți, Domnul vă va spori capacitatea de a vă ridica deasupra încercărilor vieții. Veți putea reprima impulsurile negative și veți dezvolta capacitatea de a birui chiar și ceea ce pare a fi copleșitor.
Sfințenia
Sfințenia, o altă cale spre fericire, are legătură cu perfecțiunea spirituală și morală. Sfințenia indică puritatea inimii și a intenției. Cum putem lucra în fiecare zi pentru a ne hrăni spiritual, astfel încât să putem dezvolta un astfel de caracter evlavios?
Președintele Harold B. Lee (1899-1973) a răspuns: „Ne dezvoltăm din punct de vedere spiritual prin practică… Trebuie să ne antrenăm spiritul zilnic prin rugăciune, făcând fapte bune zi de zi și împărtășind altora. Trebuie să ne hrănim zilnic spiritul prin studierea scripturilor în fiecare zi, prin [seara în familie], prin participarea la adunări, prin luarea din împărtășanie…
Cel neprihănit se străduiește să se îmbunătățească pe sine, știind că are nevoie zilnic de pocăință”.7
Un alt element important al sfințeniei este legat de a face și de a ține legămintele din templu. Dacă suntem credincioși, aceste legăminte ne pot ridica dincolo de limitele propriei puteri și perspective. Toate binecuvântările promise ale Evangheliei lui Isus Hristos pot fi ale noastre prin credința noastră față de rânduielile și legămintele pe care le facem înaintea Tatălui Ceresc și a lui Isus Hristos în templu. O parte a modului de a trăi „în fericire” include construirea unui templu în care să preaslăvim și să facem legăminte cu Domnul (vezi 2 Nefi 5:16, 27).
Punctul cheie al acestei căi este că trebuie să fim foarte atenți să ne dezvoltăm spiritualitatea și să fim puri din punct de vedere moral.
Supunerea
Ținerea tuturor poruncilor lui Dumnezeu este legată de celelalte căi spre fericire. După ce nefiții s-au despărțit de lamaniți, ei au prosperat foarte mult pe măsură ce au respectat și ținut judecățile, legile și poruncile „Domnului în toate lucrurile, după legea lui Moise” (2 Nefi 5:10). Acest model este un alt element important al faptului de a trăi „în fericire”.
Președintele Monson ne-a învățat: „Când ținem poruncile, viețile noastre vor fi mai fericite, mai împlinite și mai puțin complicate. Provocările și problemele noastre vor fi mai ușor de suportat și noi vom primi binecuvântările pe care ni le-a promis [Dumnezeu]”8. Dânsul a spus, de asemenea: „Cunoașterea pe care o căutăm, răspunsurile la care tânjim și tăria pe care o dorim astăzi pentru a face față provocărilor unei lumi complexe și schimbătoare pot fi ale noastre când ne supunem de bunăvoie poruncilor Domnului”9.
Salvatorul ne spune:
„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele…
Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, și Mă voi arăta lui” (Ioan 14:15, 21).
Altruismul și dragostea
Cea mai bună cale spre fericire este una a altruismului și dragostei – dragostea, care are îngrijorare, interes și o anumită măsură de caritate pentru fiecare suflet viu. Dragostea este calea directă către fericirea care ne va îmbogăți și va binecuvânta viața noastră și a altora. Aceasta înseamnă, așa cum spunea Salvatorul, să arătați iubire chiar și vrăjmașilor dumneavoastră (vezi Matei 5:44).
În acest fel, veți împlini porunca cea mai mare, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu. Veți putea ignora lucrurile rele și josnice care au loc și care, în cele din urmă, sunt sortite eșecului. Fericirea adevărată și de durată vine numai atunci când alegem să „[iubim] pe Domnul, Dumnezeul [nostru] cu toată inima [noastră], cu tot sufletul [nostru] și cu tot cugetul [nostru]” (Matei 22:37; vezi, de asemenea, Deuteronom 6:5; Marcu 12:30; Luca 10:27).
Mă rog ca fiecare dintre noi să aleagă să-L iubească pe Domnul și să-I urmeze căile spre fericire, care este „scopul și menirea existenței noastre”.10